ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3949/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București - prin primar a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, București și Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Regional București, solicitând instanței, în temeiul dispozițiilor art. 8 și art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, coroborate cu prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, anularea Deciziei Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 165 din 13 iunie 2016 privind soluționarea contestației formulate de către Sectorul 3 al Municipiului București, și, pe cale de consecință, anularea măsurii privind aplicarea unei reduceri procentuale de 10%, aplicată contractului nr. x din 24 august 2015.

2). Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3978, pronunțată la data de 09 decembrie 2016, în dosarul nr. x/2016, a admis acțiunea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, București și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, București, și a anulat Decizia nr. 165 din 13 iunie 2016 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, și Nota de neconformitate nr. x din 21 martie 2016 emisă de pârâtul A.M.P.O.R.

3). Cererea de recurs și motivele de recurs invocate

Împotriva acestei Sentințe a declarat recurs, în termen, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, București, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, respingerea în totul, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de U.A.T. Sectorul 3 al Municipiului București, și menținerea ca temeinice și legale a Deciziei nr. 165 din 13 iunie 2016 și a Notei de conformitate nr. x din 21 martie 2016.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul- pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, București a relevat, pe larg, situația în fapt în cauză și a criticat sentința recurată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, sens în care, a invocat, în esență, următoarele motive:

În ceea ce privește constatările instanței de fond, față de prevederile O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (2) lit. b) și art. 17, al căror conținut este redat, raportat la ce a constatat instituția sa, în ceea ce privește oferta depusă de asocierea S.C. A. S.R.L. & S.C. B. S.A. & S.C. C. S.A. și clarificările solicitate ofertantului prin adresa nr. x din 3 august 2015, potrivit prevederilor legale în materie, intimatul avea obligația să verifice motivul pentru care din detalierea celor două norme lipsește articolul "grila hidroreglabilă", având posibilitatea să accepte oferta, dacă ofertantul nu își modifica prețul total oferind și elemente lipsă.

Recurentul subliniază faptul că, nici în cazul ofertantului declarat câștigător, asocierea S.C. D. S.R.L. & S.C. E. S.R.L., nu există oferte de preț pentru toate materialele, așa cum este menționat în anexele la Raportul procedurii nr. x din 11 august 2015, dar, în situația acestuia, comisia de evaluare a considerat răspunsul concludent.

În acest context, recurentul- pârât solicită instanței de recurs să constate încălcarea de către U.A.T. Sectorul 3 București a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, ce legitimează principiul tratamentului egal, în acest sens arătând că intimata avea obligația de a aplica tratamentul egal pe parcursul atribuirii contractului de achiziție publică, având în vedere principiul utilizării eficiente a fondurilor, permițând, astfel cât mai multor ofertanți care îndeplinesc criteriile de calificare și caietul de sarcini (ofertantul asocierea S.C. A. S.R.L. & S.C. B. S.A. & S.C. C. S.A. a avut oferta tehnică conformă) să fie evaluați conform criteriului de atribuire, și să nu caute motive de a elimina operatorii economici.

Referitor la susținerile instanței de fond potrivit cărora, "Raportul de atribuire al procedurii nr. x din 11 august 2015 a fost aprobat fără observații la data de 11 august 2015 de către M.F.P.- U.C.V.A.P.", recurentul- pârât solicită să se constate că acestea nu pot fi reținute, având în vedere dispozițiile art. 49 din O.U.G. nr. 34/2006, alin. (1) și (2), (2

1

), (2

2

) și (2

3

), art. 32

4

din H.G. nr. 457/2008 alin. (1) și (2) și H.G. nr. 398/2015 - art. 29.

4). Apărările formulate în cauză

Față de dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) și art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, se constată că intimatul- reclamant Sectorul 3 al Municipiului București - prin primar, căruia i s-a comunicat recursul, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate nul recursul declarat, iar, subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și în consecință, menținerea sentinței civile recurate, ca fiind legală și temeinică, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată; în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a solicitat, totodată, a se proceda la judecarea cauzei și în lipsă.

5). Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 22 octombrie 2018, a completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 13 septembrie 2019, cu citarea părților, în condițiile art. 494 - 495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

În motivarea rezoluției, s-a avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată că acesta este nul, urmând a dispune anularea lui, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Textul impune, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate, accesul la justiție presupunând respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).".

Potrivit dispozițiilor imperative ale textelor legale mai sus- arătate, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite, în speță, de către recurent.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., și această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

Înalta Curte constată că, în speță, recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, București a indicat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs a reluat, integral, aspectele sesizate în întâmpinarea formulată la fond, ori, aspecte de fapt și de interpretare a probelor de către instanța de fond, fără să dezvolte, în concret, motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul își exprimă, generic, o nemulțumire în legătură cu modul de soluționare a cauzei, fără ca motivele invocate să poată fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar presupusele motive de recurs invocate sunt tot trimiteri, fie la instanță, fie la aspecte de fapt, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea sentinței civile recurate și modalitatea în care instanța de fond a încălcat sau aplicat greșit normele de drept material, astfel cum a invocat prin cererea de recurs.

Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Or, în cauză, susținerile recurentului prezentate de acesta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva sentinței civile recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de fond, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată, nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, argumentația adusă în sprijinul criticilor formulate nu permite exercitarea controlului de legalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ. Ba, mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate sau temeinicie) sentinței atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce privește fondul cauzei, așa cum au fost redate în întâmpinarea depusă la instanța de fond, de altfel, cu conținut identic.

În cauză, recurentul- pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, București nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 Noul C. proc. civ., întrucât, în cererea de recurs nu a dezvoltat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Deoarece recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată și dezvoltarea motivelor de nelegalitate, situație ce intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurentului nici măcar nu vizează sentința atacată.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, aceea a nulității recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței civile nr. 3978 din 9 decembrie 2016, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2019.

GGC - MM