ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5619/2019

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Deciziei de Instituire a măsurilor asigurătorii nr. DJC- DEC 925/28.11.2016 emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Craiova.

Prin sentința nr. 52/11.01.2017 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2015 a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII CRAIOVA, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 92/2017 din 8 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanța de fond a invocat și aplicat un temei de drept general, respectiv art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care singurul text aplicabil cauzei deduse judecății era art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală, în care se arată clar că persoana interesată poate face contestație în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios competentă, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul și va casa soluția dată de instanța de primă jurisdicție, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea introductivă reclamantul a formulat în fața instanței de contencios administrativ contestație împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. DJC- DEC 925/28.11.2016 emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală.

Instanța de primă jurisdicție a reținut faptul că reclamantul trebuia să formuleze contestație, adresată instituției emitente, aceasta reprezentând îndeplinirea procedurii prealabile reglementate de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, condiție necesară mai înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ.

De asemenea, a reținut instanța de fond că reclamantul a atacat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, în condițiile în care, în materie fiscală, ceea ce se atacă este Decizia de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, conform art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând decizia de instituire a măsurilor asigurătorii atacată, constată că aceasta a fost emisă în temeiul art. 213 alin. (2) și (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscal, în conformitate cu care "Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ competentă, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile, Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Or, având în vedere dispozițiile mai sus invocate, rezultă faptul că în privința deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii legiuitorul a stabilit posibilitatea atacării directe la instanța de contencios administrativ competentă, această situație fiind o excepției de la regula atacării actului mai întâi pe calea recursului grațios, nefiind incidente astfel dispozițiile art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală reținute de instanța de fond.

Având în vedere principiul respectării dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 92/2017 din 8 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.