ÎCCJ, decizie (scj.ro #81934)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81934) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Protecția
tranzitorie a brevetului de invenție. Condiții.
Cuprins
pe materii.
Dreptul proprietății intelectuale.
Titluri de protecție a invențiilor. Brevet de invenție.
Protecție tranzitorie. Obiectul protecției.
Index
.
Dreptul proprietății intelectuale ;
-
Brevet de invenție ;
-
Protecție tranzitorie.
Legea nr. 93/1998, art. 1, art. 3, art. 4, art. 5
H.G. nr. 211/1998 art. 9
Potrivit Legii nr.93/1998 una din condițiile ce trebuie îndeplinite
pentru acordarea protecției tranzitorii a unui brevet de invenție
este aceea că „produsul care face obiectul brevetului de
invenție de referință să nu fi fost comercializat în
România anterior datei de 31 decembrie 1993”.
Condiția enunțată trebuie interpretată în sensul
că are un caracter general, vizând obiectul protecției.
Numai îndeplinirea condiției de necomercializare de către orice
persoană a produsului - obiect al brevetului de invenție -
asigură protecția reală a terților care, în mod legal au
comercializat anterior produse similare celor a cărei protecție se
solicită, obținute independent de solicitantul protecției
.
Legiuitorul se referă la condiția generală negativă
că produsul brevetat să nu fi fost comercializat, fără a
distinge cu privire la persoana ce nu trebuia să comercializeze.
ICCJ,
Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, decizia
civilă nr. 1362 din 13 februarie 2007
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București
Secția a IV-a Civilă din 18 noiembrie 1999 Oficiul de Stat pentru
Invenții și Mărci (OSIM) a transmis spre soluționare
dosarele nr.Ct.1/1999, Ct.2/1999 și Ct.3/1999, conexate, în care s-a
pronunțat hotărârea nr.1/15 octombrie 1999 a Comisiei de reexaminare
privind protecția tranzitorie. De asemenea a fost înaintată
tribunalului cererea de anulare a certificatului de protecție
tranzitorie nr.2001TB formulată de către reclamantele R.G.V.G.
Rt.Ungaria, K.T.Z. Slovenia și SC L. SRL, brevet de invenție emis de
OSIM pârâtei M&Co Inc., pentru derivații de
carboxialchildipeptide și compoziția farmaceutică ce îl
deține.
În
motivarea cererii se arată că nu sunt îndeplinite condițiile
cumulative prevăzute de art.3 din Legea nr.93/1998 și anume faptul
că produsul ce face obiectul brevetului de invenție să nu fi
fost comercializat în România înainte de data de 31 decembrie 1993.
Tribunalul
București, Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă
nr.269/9 martie 2004 a respins, ca rămase fără obiect,
cererile formulate de reclamanții R.G.V.G. Rt.Ungaria, K.T.Z. Slovenia
și SC L. SRL în contradictoriu cu pârâtele M&Co Inc. și OSIM, cu
motivarea că la momentul pronunțării hotărârii
protecția tranzitorie pe teritoriul României a încetat la 10 decembrie 1999,
brevetul pârâtei intrând în domeniul public.
Investită
cu soluționarea apelurilor declarate de reclamanții R.G.V.G.
Rt.Ungaria, K.T.Z., D.D., N.M. Slovenia împotriva sentinței arătate
Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă, prin decizia
nr.1993/14 octombrie 2004, a respins excepția lipsei de interes în
formularea acțiunii; a admis apelurile declarate, a anulat sentința
atacată și a fixat termen pentru evocarea fondului.
S-a
reținut de instanța de apel că reclamantele au făcut dovada
unui interes legitim deoarece R.G.V.G. Rt.Ungaria a susținut că
deține brevetul de invenție cu titlu „procedeu pentru prepararea
maleatului de (1 S)-N-(1- etoxicarbonil-3-fenilpropil)-L-
alanil-L-prolină” și, respectiv, „procedeu de preparare a
derivaților de N-alchil analină”, comercializând pe piața
românească produsul farmaceutic „ednyt” iar reclamanta K.T.Z., D.D.,
N.M. Slovenia a susținut că a comercializat în România prin SC
T.T. SRL medicamentul „enap”, pe bază de „enalapril”.
Pe
fondul cauzei se reține că obiectul cererii de chemare în
judecată a vizat nelegalitatea acordării certificatului de
protecție tranzitorie atacat, nelegalitate ce poate fi constatată
și după împlinirea duratei de protecție, în virtutea
principiului retroactivității efectelor nulității, potrivit
căruia actul anulat este considerat a nu fi existat niciodată.
În
perioada valabilității brevetului de invenție protecția
tranzitorie produce efecte
erga omnes
, beneficiarul protecției
putând să-și valorifice drepturile astfel născute și
după expirarea protecției. Dacă însă se susține că
protecția tranzitorie a fost ilegal acordată și se constată
nulitatea acesteia, efectele se produc „
ab initio”
, ca și când
prerogativele izvorâte din această protecție nu ar fi existat
niciodată.
Rejudecând
în fond cauza, Curtea de Apel București, Secția a IX-a Civilă a
admis cererile formulate de reclamanți anulând certificatul de
protecție tranzitorie nr.2001 TB acordat de OSIM prin hotărârea nr.
2/1/1999 în favoarea pârâtei M&Co Inc.
Potrivit
art.3 lit.c din Legea nr.93/1998 una din condițiile ce trebuie îndeplinite
pentru acordarea protecției tranzitorii a unui brevet de invenție
este aceea că „produsul care face obiectul brevetului de
invenție de referință să nu fi fost comercializat în
România anterior datei de 31 decembrie 1993”.
Condiția
enunțată trebuie interpretată în sensul că ea are un
caracter general, vizând obiectul protecției, iar nu titularul brevetului
de invenție.
Câtă
vreme comercializarea reprezintă un mijloc de a aduce la
cunoștința consumatorului produsele protejate caracterul de noutate
al brevetului de invenție ar fi înlăturat dacă orice
persoană și nu doar solicitantul protecției ar comercializa
produsul.
Numai
îndeplinirea condiției de necomercializare de către orice
persoană a produsului - obiect al brevetului de invenție - asigură
protecția reală a terților care, în mod legal au comercializat
anterior produse similare celor a cărei protecție se solicită,
obținute independent de solicitantul protecției.
Reclamanții
au făcut dovada că anterior datei de 31 decembrie 1993 a fost comercializat
medicamentul enap, produs pe bază de enalapril.
Chiar
dacă produsul brevetat de pârâtă are denumirea comercială de
renitec și corenitec, iar produsul comercializat poartă denumirea de
enap, din cuprinsul certificatelor de înregistrate rezultă că toate
cele trei produse farmaceutice conține enalapril.
Termenul
folosit de legiuitor „produs care face obiectul brevetului de invenție de
referință” nu are în vedere denumirea de piață
existentă în vederea comercializării ci substanța, formula
chimică ce stă la baza denumirii de piață, care, în toate
cazurile, este enalapril.
Împotriva
acestor decizii a declarat recurs pârâta M&Co Inc.
S-a
susținut prin motivele de recurs că decizia civilă nr.1993/14
octombrie 2004 prin care a fost anulată hotărârea primei
instanțe a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din
Legea nr.93/1998 întrucât contestațiile și acțiunile în anulare
prevăzute de legea privind protecția tranzitorie a brevetelor de
invenție pot avea ca obiect numai un brevet care se bucură de protecție
și nu anularea unui act juridic care a încetat să mai producă
efecte juridice prin ajungere la termen. Cum dreptul material de a cere
anularea încetează la expirarea perioadei de protecție, acțiunea
în justiție introdusă în vederea anulării rămâne lipsită
de obiect.
Decizia
nr.162/2005 este dată cu încălcarea Legii nr.93/1998 întrucât
instanța de apel a reținut că declarația pe proprie
răspundere cerută de legiuitor este o condiție generală
care vizează obiectul protecției iar nu subiectul.
În
cauză nu e vorba de o condiție ci de o obligație, respectiv
obligația ca produsul să nu fi fost comercializat anterior datei de
31 decembrie 2003, obligația incumbând întotdeauna persoanelor.
Pentru
a fi vorba de o obligație absolută aceasta trebuie să fie corelativă
unui drept absolut, un drept real.
Obligația
de a nu comercializa este corelativă dreptului de a comercializa, drept
care nu este un drept real absolut ci un drept de creanță, relativ.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.3 lit.c și
art.4 alin.2 lit.d din lege rezultă că declarația
solicitată este dată de titularul de brevet pentru a se verifica
îndeplinirea obligației de a nu comercializa.
Pârâta
nu a comercializat produsul brevetat (enalapril) anterior datei de 31 decembrie
1993 împrejurare recunoscută atât de reclamante cât și de
instanța de apel.
Precizează
recurenta că brevetul de procedeu eliberat de oficiul de brevete din
Slovenia depus de intimata K.T.Z. nu produce efecte în raport cu recurenta dat
fiind caracterul teritorial al acestuia și pentru că brevetul de
invenție menționat are ca obiect procedee de obținere a
produsului enalapril pe când brevetul european înregistrat în favoarea
recurentei are ca obiect chiar produsul enalapril.
Analizând
hotărârea recurată, Înalta Curte a reținut următoarele:
Cererea
de revocare formulată de K.T.Z. la 7 octombrie 1999 la OSIM, dosar
Ct/2/1999 este motivată ca o constatare a nulității
certificatului de protecție tranzitorie pentru încălcarea
dispozițiilor art.3 lit.c din Legea nr.93/1998 și anume aceea că
produsul ce face obiectul brevetului de invenție să nu fi fost
comercializat în România înainte de data de 31 decembrie 1993.
Fiind
în prezența unei nulități absolute, efectele constatării
acesteia se produc chiar de la data cererii de acordare a protecției
tranzitorii, în sensul că drepturile cuvenite beneficiarului
protecției nu au existat niciodată.
Împrejurarea
că protecția tranzitorie a expirat nu produce efecte și
asupra drepturilor născute în perioada de protecție.
Așadar,
soluția instanței de apel de a face aplicarea
dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă, în forma în
vigoare la data pronunțării este corectă, dat fiind
consecințele juridice de aplicarea sancțiunii nulității
(principiul retroactivității efectelor actului juridic civil).
Acordarea
protecției tranzitorii a titlurilor de brevete de invenție se face în
condițiile îndeplinirii cumulative a prevederilor art.3,4 și art.5
alin.2 din Legea nr.93/1998, astfel cum rezultă și din art.9 din HG
nr.211/1998 referitoare la Normele metodologice de aplicare a legii privind
protecția tranzitorie a brevetelor de invenție.
Cât
timp legiuitorul, prin art. 3, califică cerințele necesare
acordării protecției tranzitorii, ca fiind condiții ce trebuie
îndeplinite cumulativ, considerațiile referitoare la natura juridică
a necomercializării, în sensul că este o obligație și nu
o condiție generală, cum a fost caracterizat de
instanță, nu își au aplicabilitatea în cauza de față.
Conform
art.1 din lege, Statul Român recunoaște o protecție tranzitorie
titularilor de brevete, cu data de prioritate anterioară datei
de 21 ianuarie 1991, dintr-un stat membru al Uniunii, potrivit Convenției
de la Paris pentru protecția proprietății industriale sau ale
Organizației Mondiale a Comerțului și pentru produse
medicamentoase, ca în speța de față.
Esența
brevetabilității este noutatea, motiv pentru care și în cazul
particular al protecției tranzitorii, se verifică formal acest
aspect, sub aspectul necomercializării produsului care face obiectul
brevetului de invenție.
Particularitatea
produsului în discuție, ce impune comercializarea doar prin farmacii
și după probabile verificări și avizări, nu impune
solicitantului de protecție obligații ce exced
capacităților sale de verificare a pieții în sensul cerut de
legiuitor și anume acela ca produsul să nu fi fost comercializat în
România anterior datei de 31 decembrie 1993.
Conținutul
declarației autentice cerute prin art.4 lit.d din lege se referă
strict la necomercializarea produsului pe piață fără
referiri distincte cu privire la persoana ce nu a comercializat, solicitantul
protecției sau o terță persoană.
Așadar,
considerentele instanței de apel în sensul că obligația de
necomercializare are caracter general este corectă.
Nu
pot fi primite nici susținerile referitoare la împrejurarea că fiind
vorba de o declarație pe proprie răspundere, aceasta privește
numai faptele proprii ale titularului de brevet și nu fapta altei
persoane, întrucât sensul dat de legiuitor declarației nu este cel afirmat
prin motivele de recurs: necomercializarea să aparțină doar
solicitantului de protecție.
Legiuitorul
se referă la condiția generală negativă că produsul
brevetat să nu fi fost comercializat, fără a distinge cu privire
la persoana ce nu trebuia să comercializeze.
Prin
declarația solicitată se atestă că titularul brevetului de
invenție ce dorește acordarea protecției tranzitorii în
condițiile Legii nr.93/1998 și-a îndeplinit obligația
personală de a verifica dacă produsul a mai fost sau nu comercializat
înainte de 31 decembrie 1993 pe teritoriul României.
Pentru
aceste considerente Curtea a respins recursul ca nefondat.