ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4665/2020

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2010, din data de 28 septembrie 2010, reclamantul A. a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, solicitând în contradictoriu cu aceasta: anularea Raportului de inspecție fiscală întocmit la data de 26.02.2010 de D.G.F.P. Galați-Activitatea de inspecție fiscală și înregistrat la nr. x/26.02.2010; anularea procesului-verbal nr. x/25.02.2010; anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x din 01.03.2010 și anularea Certificatului de înregistrare în scopuri de TVA cu seria x nr. x Prin sentința civilă nr. 78/17.03.2011, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii și ca nefondată acțiunea, reținând faptul că disp. art. 127 alin. (1) și (2) în forma de la data efectuării controlului, dar și în perioada pentru care s-a apreciat a fi fost depășit plafonul maxim al cifrei de afaceri, obligă pe cel care efectuează tranzacții comerciale la plata TVA este suficient pentru a aprecia în sensul exigibilității sumelor datorate cu acest titlul e reclamant, fiind irelevante modificările ulterioare ale legislației. Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamantul, iar prin decizia nr. 1149/02.03.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, constatând în concret că instanța de fond nu a evocat fondul cauzei, totodată reținând că instanța trebuie să administreze proba cu expertiza de specialitate, în realizarea unei complete cercetări a fondului cauzei. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel, secția CAF sub nr. x/2010*. Prin sentința civilă nr. 78/17.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați în rejudecare a fost admisă acțiunea astfel cum a fost completată și dispusă anularea Deciziei nr. 203/12.07.2010, emisă de pârâta DGFP Galați precum și actele administrativ - fiscale subsecvente respectiv Raportul de inspecție fiscală nr. x/26.02.2010, Procesul-verbal nr. x/25.02.2010, Decizia de impunere nr. x/01.03.2010 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată și Certificatul de înregistrare de TVA seria x nr. x Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta DGRFP Galați - AJFP Galați iar prin decizia nr. 3656/18.11.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 24 decembrie 2015 sub nr. x/2010**.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 41 din 05 iunie 2020, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii. A admis în parte acțiunea promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați. A dispus anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. x/26.02.2010, a Deciziei de impunere nr. x/1.03.2010 și a Deciziei nr. 203/12.07.2010 emise de către D.G.F.P. Galați, pe care le menține numai în privința sumelor de 131.071 RON reprezentând TVA de plată și 92.235 RON reprezentând majorări de întârziere. A respins ca fiind nefondate capetele de cerere privind anularea procesului-verbal nr. x/25.02.2010 și a certificatului de înregistrare în scop de TVA nr. x A admis cererea formulată de expertul - consultant fiscal B. privind suplimentarea onorariului cu suma de 3.791,36 RON și obligă pe reclamantul A. să achite această sumă expertului. A luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 41 din 05 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii. În motivare, recurenta a arătat că, în mod incorect, instanța de fond a reținut concluziile expertizei contabile instrumentate în cauză cu privire șa valoarea de edificare a apartamentelor prin estimrea bazei de impunere prin metoda marjei. Deși în raport se menționează că expertiza urmează să stabilească o valoare medie având în vedere imposibilitatea de a verifica fiecare apartament în parte, instanța de fond a ignorat acest aspect și și-a însușit în totalitte concluziile expertizei. Recurenta este nemulțumită de faptul că instanța nu a ținut seama de precizările organului fiscal și de evaluările acestuia, evaluări care au ținut cont de documente în vreme ce expertiza a fost întocmită prin metoda marjei, la calculul TVA fiind folosite sume care nu au la bază dovezi.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 31 august 2020, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, arătând inclusiv faptul că recursul apare ca nefiind motivat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În condițiile art. 304 pct. 9, 304 1 C. proc. civ., recurenta critică hotărârea instanței de fond pentru modul în care aceasta a înțeles să aprecieze probele, sub aspectul metodei folosite de către expert și a estimărilor făcute de acesta. În doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit. Pentru a fi incident motivul de casare menționat nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate. Specific acestei cauze este faptul că dosarul s-a aflat în două rânduri în rejudecare, ca efect al casărilor dispuse de către Înalta Curte astfel că, în cel de-al treilea ciclu procesual, prima instanță a reținut îndrumările date prin decizia nr. 3656/18.11.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția CAF. Instanța de control judiciar a reținut în esență că, în cauza dedusă judecății, organul fiscal a procedat greșit atunci când a aplicat cota legală de taxă pe valoarea adăugată la întreaga sumă plătită de cumpărător cu titlu de preț al vânzării, impunându-se ca pe calea unei expertize tehnice de specialitate să se refacă aceste calcule, conform considerentelor cuprinse în hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, în vederea respectării principiului neutralității taxei pe valoarea adăugată. Astfel, în considerarea caracterului general obligatoriu și cu efect retroactiv al hotărârilor preliminare, devine necesară administrarea în cauză a probei cu expertiză tehnică contabilă având drept obiective determinarea cuantumului obligației fiscale a taxei pe valoarea adăugata, prin aplicarea procedeului sutei mărite descris la pct. 23 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004, precum și recalcularea accesoriilor aferente în raport de fiecare tranzacție efectuată și avută în vedere de organul fiscal. Judecătorul fondului, în condițiile art. 315 din vechiul Cod de proced. civilă, a ținut seama de statuările obligatorii ale instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate și, pornind de la concluziile expertizei tehnico - imobiliare cu privire la valoarea de edificare a apartamentelor, a avut în vedere raportul de expertiză contabilă - fiscală instrumentat în cauză prin s-a stabilit, prin estimare, baza de impunere cu utilizarea metodei marjei, conform prevederilor stipulate prin Ordin nr. 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 804 din 14 noiembrie 2011. Efectuarea unei noi expertize în cauză și modalitatea de stabilire a obligațiilor fiscale ale reclamantului s-au impus așadar ca urmare a îndrumărilor date de instanța de casare, obligatorii în rejudecare. Astfel, instanța de fond a reținut concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit de B., apreciind că lucrarea a pus dispoziția judecătorului cauzei suficiente elemente pe baza cărora să poată determina valoarea justă a obligațiilor fiscale datorate de către reclamant. Faptul că judecătorul a înteles să se raporteze motivat la concluziile acestei expertize judiciare nu poate constitui o critică viabilă a sentinței astfel pronunțate, valoarea probatorie a acestea fiind la aprecierea judecătorului, instanței de judecată revenindu-i rolul de a pune în discuția contradictorie a părților pertinența și concludența probei. În raport cu principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului (art. 22 din C. proc. civ.), important este ca dreptul la apărare al părților să fie garantat iar instanța de judecată să poată, dacă este cazul, supune dezbaterii toate elementele, inclusiv cele privind forța probantă a expertizei judiciare administrate în cauză. Or, niciuna dintre părțile din litigiu nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de d-na expert.

Temeiurile de drept ale soluției adoptate în recurs Față de aceste considerente, în baza art. 312 din vechiul Cod de proced. Civilă, art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței civile nr. 41 din 05 iunie 2020 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.