ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4012/2020

Ședința publică din data de 29 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.08.2019, reclamantul Liceul Tehnologic "Emil Racoviță" a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, suspendarea executării Ordinului nr. 4510 din 18.07.2019 emis de către pârât, până la soluționarea fondului cererii privind anularea aceluiași ordin.

În cauză, Liceul Tehnologic "Anghel Saligny" a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului, care a fost admisă în principiu la termenul de judecată din 09 septembrie 2019.

Prin sentința civilă nr. 422 din 09 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și cu intervenientul Liceul Tehnologic "Anghel Saligny".

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Liceul Tehnologic "Emil Racoviță" invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat, cu privire la cazul bine justificat, că la baza ordinului atacat stă hotărârea Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) nr. 7 din 3.06.2019, care este luată cu rea credință, întrucât validează un raport de monitorizare din decembrie 2018, întocmit înainte ca hotărârea din dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Teleorman să rămână definitivă. ARACIP era deja parte în cauza nr. 561/87/2019, așa încât era în cunoștință despre decizia CAB din 1.03.2019.

Existența Liceului Tehnologic "Emil Racoviță" a fost confirmată prin Ordinul nr. 4215/4.06.2019 emis de MEN și MADR, publicat în Monitorul Oficial nr. 477/12.06.2019. Acest ordin nu a putut fi abrogat prin ordinul atacat în prezenta cauză, care nu a fost încă publicat în Monitorul Oficial, așa încât nu este opozabil și nu produce efecte juridice.

Încadrarea personalului didactic pentru anul școlar 2019-2020 s-a făcut pe Liceul Tehnologic "Emil Racoviță".

Ordinul nr. 4510/18.07.2019 vorbește de operațiunea fuziunii prin absorbție începând cu anul școlar 2019-2020, în sensul că Liceul Tehnologic "Emil Racoviță" va fi absorbit în Liceul Tehnologic "Anghel Saligny" care preia toate drepturile și obligațiile unității absorbante, deși avizul conform al ISJ Teleorman și Hotărârea Consiliului Local Roșiori din ianuarie 2019 sunt în sensul trecerii lui ca structura școlară arondată, deci cu păstrarea identității.

Raportul de monitorizare al ARACIP, sus menționat, nu reprezintă decât o înșiruire de elemente structurale de activ ale unor unități școlare din Roșiori, fără a conține o analiză comparativă în raport cu criteriile impuse de lege și cu indicatorii de performanță pe cele două licee, așa cum impune legea (art. 22

1

alin. (6) din Legea 1/2011). În opinia recurentului, un asemenea act total nemotivat este lovit de nulitate în lipsa unei analize comparative și absența motivării actelor emise de ARACIP face ca soluția de a propune fuziunea prin absorbție a celor două licee să fie contradictorie și nesusținută.

Mai mult, chiar ARACIP confirmă că reclamantul are un indice de eficiență mai mare decât Liceul "Anghel Saligny", respectă toate standardele, are 4 clădiri, are o bază materială mai mare, are elevi mai mulți (a preluat încă 151 elevi în urma deciziei CAB din 1.03.2019), nu există niciun descriptor de performanță neîndeplinit. Reclamantul are acreditări încă din 2012, în vreme ce Liceul "Anghel Saligny" a obținut abia în iunie 2019 o autorizație de funcționare.

Recurentul precizează că raportul de monitorizare din decembrie al ARACIP a fundamentat inițial hotărârea ARACIP nr. 20 din 20.12.2018, atacată și ea în dosarul nr. x/2019; după soluția CAB din 1.03.2019 și reprimirea celor 151 elevi la Liceul Tehnologic "Emil Racoviță", nu a mai existat nicio altă evaluare a ARACIP. Or, hotărârea ARACIP nr. 20 din 20.12.2018 este adoptată înainte ca raportul de monitorizare să existe în ARACIP, iar hotărârea ARACIP nr. 7 din 3.06.2019 este dată după 1.03.2019 și fundamentată pe același raport de monitorizare din decembrie 2018.

Respectivul raport conține date eronate, întrucât vorbește despre faptul că Liceul Tehnologic 2 este parte a Liceului "Anghel Saligny", deși această chestiune este definitiv tranșată prin decizia nr. 1028/1.03.2019 a CAB, în dosarul nr. x/2018 (Liceul Tehnologic nr. 2 nu putea să treacă în subordinea Liceului "Anghel Saligny" ca "structură arondată", întrucât el nu mai exista din 2016, fiind fuzionat prin absorbție cu Liceul Tehnologic "Emil Racoviță".

Recurentul a enumerat cele 4 criteriile în evaluare, prevăzute de art. 23 alin. (4) Ordinul MEN nr. 5235/2018, respectiv: a) calitatea educației furnizate de unitățile de învățământ preuniversitar corelată cu standardul național de acreditare/evaluare periodică; b) eficiența utilizării resurselor financiare, materiale și umane, în cazul unităților de învățământ preuniversitar de stat; c) încadrarea cheltuielilor unității de învățământ de stat în fondurile alocate pentru finanțarea de bază și în numărul de posturi didactice, didactice auxiliare și nedidactice aprobate acesteia de către inspectoratul școlar; d) respectarea prevederilor art. 19 din Legea educației naționale nr. 1/2011, privind efectivele de copii și elevi ale acestor unități de învățământ.

Cu privire la calitatea educației precizează că rata de promovabilitate la bacalaureat este mai mare la Liceul Tehnologic "Emil Racoviță", decât la Liceul "Anghel Saligny" (care între timp și-a pierdut și titulatura de "Colegiu",) în condițiile în care Liceul "Anghel Saligny" are 7 clase de liceu, iar reclamantul doar una, restul claselor funcționând ca școală profesională.

Referitor la eficiența utilizării resurselor financiare, materiale și umane și la încadrarea cheltuielilor unității de învățământ de stat în fondurile alocate susține că motivarea Consiliului local apare ca absurdă la acest moment când MADR dorește să preia liceul reclamant, să investească și să degreveze astfel bugetul local de o cheltuială dublă în ipoteza menținerii fuziunii.

Sub aspectul respectării prevederilor legii privind efectivele de copii și elevi precizează că are un număr mai mare de elevi - 690 față de cei 683 ai Liceului "Anghel Saligny" (în realitate, după preluarea celor 151 de elevi are 697). Așadar, reclamantul are o poziție mult mai bună decât Liceul "Anghel Saligny" și nu există niciun argument contrar care să susțină teza fuziunii.

Ordinul atacat validează o fuziune prin absorbție, deși Consiliul Local și ISJ Teleorman au propus trecerea Liceul Tehnologic "Emil Racoviță" ca "structură școlară arondată" în anul școlar 2019-2020; așadar, ministrul educației ignoră cu bună știință disp. art. 6 alin. (4) din Ordinul nr. 5079/2016 și disp. art. 20 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 5472/2017. Din punct de vedere al efectelor juridice, menținerea ca structură școlară arondată și fuziunea prin absorbție sunt noțiuni total diferite, care produc consecințe total diferite.

Ministrul educației emite ordinul atacat pe temeiul unui aviz conform emis de ISJ-ul din subordine, cu depășirea termenului impus de Metodologie și Calendar (termenul legal pentru emiterea avizului conform era 11.01.2019, iar hotărârea este emisă la 14.01.2019).

Referitor la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, ireparabile sau dificil de reparat, recurentul susține că prin ordinul contestat liceul este efectiv desființat, paguba iminentă fiind raportată cu prioritate la pierderea personalității juridice a liceului care este implicat într-un proiect "Romanian Secondary Education, cu Banca Mondială, în valoare de 150.000 euro, pe un termen de 4 ani, care nu mai poate fi derulat în noile condiții; proiectul este finanțat din fonduri rambursabile, iar Ghidul de implementare al acestuia, noiembrie 2018, prevede clar la articolul 3.4 - Suspendarea sau Rezilierea Acordului de grant că "în cazul în care Beneficiarul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin Acordul de grant, MEN-UMPFE are dreptul de a suspenda sau termina dreptul de a folosi fondurile provenite din grant, și/sau de a cere rambursarea unei părți sau a întregului grant alocat. Litera e) a aceluiași articol face referire la cazul în care liceul se închide sau încetează să existe din motive independente de implementarea grantului, în acest caz "în cazul rezilierii MEN-UMPFE include în notificare către liceul beneficiar și informarea cu privire la obligația returnării parțiale/integrale a fondurilor. Până în prezent, din suma de 686.326 RON, valoarea aprobată în acordul de grant, beneficiarul a cheltuit suma de 261.768,44 RON, iar rezilierea acestui acord de grant ar constitui un prejudiciu pentru toți factorii implicați: 56 de elevi din grupul țintă, 20 de cadre didactice care desfășoară activități de remediere școlară și activități extrașcolare și 5 membri ai echipei de management.

Prin menținerea ordinului este afectat planul de școlarizare, se ridică noi probleme cu personalul didactic și nedidactic, se pune problema pierderii unor locuri de muncă, se urmărește redirecționarea unor elevi către alte licee, cu consecința prejudicierii imaginii liceului, în condițiile în care normarea cadrelor didactice se face pe numărul de copii.

Atât cadrele didactice (încadrarea s-a făcut separat pe cele 2 licee, neluându-se în calcul fuziunea dintre ele 2019-2020), cât și personalul nedidactic vor rămâne fără locurile de muncă; se pierd funcțiile de director, director adjunct, deși au ocupat aceste funcții prin concurs și au contracte de management în derulare, pentru o perioadă de 4 ani; se pierd investițiile care urmau să vină de la MADR și care ar fi degrevat bugetul local cu circa 8-10 mild. RON anual; se pierde cel mai vechi liceu din județ, singurul cu profil agricol din zonă.

4.1. Intimatul pârât Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.

4.2. Intimatul intervenient Liceul Tehnologic "Anghel Saligny" a formulat întâmpinare prin care a invocat următoarele excepții:

- excepția lipsei capacității procesuale a recurentului care a fost absorbit prin fuziune prin absorbție, deci nu mai are personalitate juridică, drepturi și obligații, astfel încât nu poate sta în judecată în calitate de recurent, reclamant sau pârât;

- excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, care nu a fost împuternicit de Liceul Tehnologic "Anghel Saligny" să promoveze acțiuni în justiție;

- excepția tardivității recursului în condițiile în care sentința a fost comunicată părților la data de 23.09.2019, iar recursul a fost înregistrat la data de 1.10.2019 la Curtea de Apel București.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinite în cauză cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării ordinului contestat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la excepțiile invocate în cauză se constată că acestea sunt nefondate, față de următoarele considerente:

Criticile formulate de recurent sub aspectul legalității sentinței atacate se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care a fost invocat de altfel, în mod expres, în cererea de recurs, astfel că nu poate fi reținută excepția nulității recursului invocată de intimatul pârât Ministerul Educației Naționale.

Excepția lipsei capacității procesuale a recurentului este nefondată având în vedere că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității sau instituției publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public. În condițiile în care Ordinul MEN nr. 4510/18.07.2019 dispune cu privire la activitatea Liceului "Emil Racoviță" și produce efecte juridice în privința acestuia, reclamantul se poate prevala de disp. art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), art. 14 din Legea 554/2004 pentru a sesiza instanța de contencios cu o cerere de suspendare a executării ordinului și, ulterior, pentru a exercita calea de atac împotriva hotărârii prin care cererea este soluționată. A aprecia că nu are capacitate procesuală pentru că actul administrativ pe care îl consideră vătămător dispune în sensul absorbției sale de către o altă unitate de învățământ echivalează cu negarea dreptului de acces la justiție al destinatarului actului administrativ, care are la dispoziție prevederile legii contenciosului administrativ pentru a supune cenzurii instanței respectivul act.

Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, instanța de control judiciar reține că cererea este semnată de un avocat care a depus la dosar împuternicirea primită din partea recurentului pentru a-l reprezenta pe acesta în instanță, astfel că excepția este nefondată. Este irelevant din punct de vedere al soluționării excepției în discuție faptul că intimatul intervenient nu l-a împuternicit pe respectivul avocat să promoveze acțiuni în justiție, în condițiile în care avocatul îl reprezintă pe recurent în baza împuternicirii primite, și nu pe intimatul intervenient, iar recurentul are, așa cum s-a arătat, capacitate procesuală.

Nefondată este și excepția tardivității recursului având în vedere că sentința a fost comunicată recurentului la data de 23.09.2019, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată în dosarul de fond, iar recursul a fost înaintat prin poștă la data de 28.09.2019, conform ștampilei de pe plicul de la dosarul de recurs, fiind respectat termenul de 5 zile de la comunicarea sentinței, pentru declararea căii de atac.

Pe fondul cauzei, analizând sentința atacată, în raport cu motivele de recurs invocate, apărările din întâmpinări și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prin Ordinul nr. 4510/18.07.2019, pârâtul Ministerul Educației Naționale a aprobat reorganizarea prin operațiunea fuziunii prin absorbție, începând cu anul școlar 2019-2020, după cum urmează: unitatea de învățământ preuniversitar de stat acreditată Liceul Tehnologic "Anghel Saligny", ca unitate absorbantă, preia Liceul Tehnologic "Emil Racoviță".

Instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării acestui ordin reținând în ceea ce privește cazul bine justificat că, pentru a putea aprecia asupra aspectelor invocate de reclamant, este necesară antamarea fondului litigiului, aspect care nu este posibil în această etapă a procedurii, caracterizată prin cercetarea sumară a aparenței dreptului. Analizarea apărărilor formulate de reclamant în dovedirea cazului bine justificat antamează fondul cauzei, confundându-se practic cu acesta, ceea ce nu este permis în procedura de judecată sumară a unei cereri de suspendare a executării, întrucât cazul bine justificat nu se referă la critici de nelegalitate specifice acțiunii în anulare, ci la împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Dintre motivele invocate de reclamant, Curtea a constatat că poate fi analizată în prezenta procedură, fără a fi prejudecat fondul, doar critica privind nemotivarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită. Cu toate acestea, nu a putut reține, la o cercetare sumară a ordinului, o lipsă totală a motivării în fapt. Cel puțin din punct de vedere formal, există, la nivel de aparență, o minimă motivare în fapt a actului administrativ, prin trimiterea la Hotărârea ARACIP nr. 7/03.06.2019.

Curtea a reținut, de asemenea, că prejudiciul material invocat de reclamant este doar eventual, nefiind certă și nici previzibilă desființarea unor catedre ori a altor posturi din cadrul liceului și nici pierderea finanțării în cazul Proiectului ROSE.

Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vizând situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că acest motiv a fost invocat formal, în sensul că recurentul nu a arătat argumentele pentru care apreciază că sentința nu corespunde exigențelor instituite de art. 425 din C. proc. civ., fie pentru că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau motivele reținute de instanța de fond sunt contradictorii, fie pentru că sentința cuprinde numai motive străine de natura cauzei.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul susținând că sentința este pronunțată cu încălcarea legii, întrucât sunt îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și a existenței pagubei iminente.

În cadrul acestui motiv de recurs au fost formulate mai multe critici atât cu privire la raportul de monitorizare din decembrie 2018 întocmit de ARACIP, raport care a stat la baza emiterii hotărârii nr. 7/3.06.2019, cât și cu privire la această hotărâre.

Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a apreciat că legalitatea Hotărârii ARACIP nr. 7/03.06.2019 nu face obiectul prezentei cauze, astfel că nu pot fi valorificate drept caz bine justificat criticile de nelegalitate îndreptate împotriva acestei hotărâri. De asemenea, atât timp cât Hotărârea ARACIP nr. 7/03.06.2019 nu a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească definitivă ori suspendată de instanță, nu poate fi reținută în prezenta cauză nulitatea absolută a acestei hotărâri.

Într-adevăr, instanța nu este învestită cu examinarea legalității acestei hotărâri care face obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Teleorman, astfel că aceste critici care vizează hotărârea ARACIP și raportul de monitorizare avut în vedere la emiterea ei nu pot fi reținute în soluționarea cauzei.

În cererea de recurs este invocat Ordinul comun al MEN și MADR nr. 4215/4.06.2019, susținându-se că acesta nu a fost abrogat de ordinul a cărui suspendare a executării se solicită în prezenta cauză.

Instanța de control judiciar reține, în acord cu instanța de fond, că Ordinul nr. 4215/4.06.2019 este emis anterior ordinului ce constituie obiectul prezentei cereri de suspendare a executării, în aplicarea unor prevederi legale distincte. Astfel, Ordinul comun nr. 4215/4.06.2019 este emis în aplicarea art. 31

1

alin. (4) din Legea nr. 1/2011 și vizează actualizarea listei liceelor tehnologice cu profil preponderent agricol, iar Ordinul nr. 4510/18.07.2019 a fost emis de MEN în aplicarea disp. art. 22

2

din aceeași lege, privind reorganizarea unităților de învățământ.

Faptul că Ordinul nr. 4215/4.06.2019 era în vigoare la momentul emiterii Ordinului nr. 4510/18.07.2019 nu este de natură să împiedice exercitarea de către MEN a atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, sub aspectul reorganizării unităților de învățământ; prin urmare, existența Ordinului nr. 4215/4.06.2019 nu poate fi reținută ca un element ce conturează existența cazului bine justificat.

Cât privește nepublicarea în Monitorul Oficial a ordinului a cărui suspendare a executării se solicită se constată că nu reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității ordinului, câtă vreme publicarea actului este o operațiune ulterioară emiterii, în general având ca scop asigurarea publicității și opozabilității actului.

În opinia recurentului, un asemenea act total nemotivat este lovit de nulitate în lipsa unei analize comparative și absența motivării actelor emise de ARACIP face ca soluția de a propune fuziunea prin absorbție a celor două licee să fie contradictorie și nesusținută.

Contrar opiniei recurentului, ordinul contestat este motivat, atât în fapt, cât și în drept, chiar dacă motivarea în fapt este minimă, așa cum a constatat și prima instanță, prin trimitere la Hotărârea ARACIP nr. 7/03.06.2019. Dacă actele emise de ARACIP sunt sau nu motivate este un aspect ce va fi analizat în cadrul litigiului în care se contestă actele respective.

Tot în cadrul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. recurentul face trimitere la cele 4 criterii în evaluare, prevăzute de art. 23 alin. (4) Ordinul MEN nr. 5235/2018, susținând că are o poziție mult mai bună decât Liceul "Anghel Saligny" la aceste criterii și la indicatorii de performanță avuți în vedere de ARACIP și că nu există niciun argument contrar care să susțină teza fuziunii.

Înalta Curte constată că nu poate proceda la examinarea susținerilor din cererea de recurs care tind să demonstreze existența unor rezultate mai bune obținute de recurent la criteriile de evaluare și la indicatorii de performanță față de rezultatele obținute de intimatul intervenient, întrucât o asemenea examinare depășește cadrul procesual fixat de art. 14 din Legea 554/2004, care nu implică o analiză specifică fondului, respectiv constatarea unui caz concret de nelegalitate a actului. Instanța învestită cu o cerere de suspendare executare efectuează o analiză sumară a împrejurărilor în care a fost emis actul, urmând doar să aprecieze în favoarea căreia dintre părți este aparența dreptului afirmat.

Or, a stabili în cauza de față dacă rezultatele obținute de recurent justificau sau nu fuziunea prin absorbție cu intimatul intervenient înseamnă a prejudeca fondul acestui litigiu. În consecință, nu se poate pronunța instanța în prezenta cauză nici dacă ordinul a fost emis cu ignorarea art. 6 alin. (4) din Ordinul 5079/2016 și a disp. art. 20 alin. (1) lit. c) din Ordinul 5472/2017.

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 4510/18.07.2019 este identică cu cererea în anulare a aceluiași ordin sub aspectul motivelor de fapt și de drept, cerere în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul aceleiași instanțe.

Motivele invocate în susținerea cererii de suspendare (în special cele vizând legalitatea unor acte anterioare, care nu au fost emise de pârâtă, ci de alte instituții publice) se referă în realitate la aspecte de fond privind legalitatea actului a cărui suspendare se solicită, acestea neputând să dea naștere unor suspiciuni privind o eventuală nelegalitate la o simplă analiză a actului criticat, ci presupun un probatoriu complex, iar dezlegarea acestor probleme litigioase ar echivala cu prejudecarea fondului litigiului.

Recurentul susține totodată că Ministrul Educației emite ordinul atacat pe temeiul unui aviz conform emis de ISJ-ul din subordine, cu depășirea termenului impus de Metodologie și Calendar.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că legalitatea acestui aviz nu poate fi examinată cu ocazia soluționării prezentei cereri de suspendare a executării având în vedere că avizul reprezintă o operațiune administrativă ce a stat la baza emiterii ordinului și asupra căreia se poate pronunța, în conformitate cu disp. art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004, instanța învestită cu litigiul având ca obiect anularea ordinului.

Întrucât se constată că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, se reține că nu se mai impune analizarea susținerilor recurentului care se referă la îndeplinirea condiției pagubei iminente, având în vedere că art. 14 din Legea 554/2004 reglementează două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ. Din moment ce una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, soluția dată cererii de suspendare executare nu poate fi decât aceea de respingere.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate de intimatul-intervenient Liceul Tehnologic "Anghel Saligny".

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de Liceul Tehnologic "Emil Racoviță" împotriva sentinței civile nr. 422 din 09 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2020.