ÎCCJ, decizie (scj.ro #82261)

Dreptul securității sociale. Persecutați politic. Stabilirea și plata indemnizației reglementată prin Decretul-Lege nr . 118/1990. Cuprins pe materii . Dreptul securității sociale. Persecutați politic. Stabilirea și plata indemnizației reglementată prin Decretul-Lege nr . 118/1990. Index alfabetic. Dreptul securității sociale. - Persecutați politic. - Indemnizația reglementată prin Decretul-Lege nr . 118/1990. Decretul – Lege nr . 118/1990 Măsurile reparatorii instituite prin Decretul – Lege nr . 118/1990, potrivit art . 12, au un caracter declarativ și nu constitutiv, și, ca atare, indemnizația cuvenită persoanei, persecutată politic, este datorată de la data cererii acesteia, iar nu de la data hotărârii judecătorești de admitere a contestației.

Deși, prin Legea nr . 19/2000 ( art . 82-97)atribuțiile în domeniul pensiilor și a indemnizațiilor privind persoanele peresecutate politic au fost preluate de Casa Națională de Pensii, au caliate procesuală pasivă Direcțiile de muncă și protecție socială care au emis decizia contestată de persoană persecutată politic, obligarea acestora punând în discuție o problemă de execuare a hotărârii judecătorești pronunțată într-un litigiu început anterior intrării în vigoare a Legii nr . 19/2000. Casele teritoriale de pensii preluând atribuțiile Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială și odată cu acestea personalul, dosarele de pensii, patrimoniul, fondurile și bugetul asigurărilor sociale de stat – a preluat și executarea hotărârilor în care Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială era parte, așa cum este cazul în speță.

Caracterul intuitu personae al indemnizației cuvenită persoanei persecutată politic nu împiedică pe moștenitori să continue procesul înaintat de autorul lor, pentru valorificarea drepturilor cuvenite acestuia. Contestația, în legătură cu drepturile reglementate prin Decretul – Lege nr . 118/1990 are caracter reparator și nu cade sub incidența Legii nr . 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 3037 din 15 aprilie 2005. Prin recursurile declarate împotriva deciziei nr . 252/A din 11 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III a civilă, pârâta Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Ilfov și pârâta Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Bucureștiau susținut că greșit le-au fost respinse, ca nefondate , apelurile ce declanșaseră împotriva sentinței nr . 1642 din 31 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a IV a civilă, deși s-au produs următoarele încălcări ale legii: - S-a admis contestația formulată de S.N.

impotriva hotărârii nr . 47/bis din 5 iunie 1995 a Comisiei pentru aplicarea Decretului - Lege nr . 118/1990, prin obligarea lor, a reclamantelor, de a plăti suma de 147.267.066 de lei reprezentând indemnizația – indexată, reglemntată prin Decretul –Lege nr . 118/1990, pentru persecuții politice, calculate pentru perioada 1990-1995, deși: indemnizația, pentru persecutații politic, are caracter „ intuitu pesonae ”, și, în consecință de acesata nu pot beneficia moștenitorii contestatorilor, care au continuat procesul, după decesul autorului lor în cursul judecății; indemnizația trebuia calculată de la plata hotărârii de obligare a plății indemnizației, iar nu de la data contestației. - Reclamantele pârâte nu au calitate procesuală pasivă, plata indemnizației revenind, în prezent, conform Legii nr . 19/2001, Casei de Pensii.

- Contestația trebuia anulată ca netimbrată . Recursurile sunt neîntemeiate. Decizia atacată cu recurs s-a pronunțat în urma casării, anterior, succesiv, a mai multor hotărâri în legătură cu care se rețin următoarele: Prin decizia nr . 394/1995 a Curții de Apel București s-a dispus trimiterea dosarului în care s-a pronunțat hotărârea nr . 47bis/1995 a Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială a Municipiului – București- la aceeași Comisie pentru acordarea către petent a indemnizației prevăzută de Decretul Lege nr.118/1990. Prin decizia nr . 394/1995 – Curtea de Apel București a stabilit vechimea în muncă a contestatorului S.N. pentru o perioadă care însumează 18 ani,8 luni și 25 de zile și a dispus ca pentru această perioadă să i se acorde indemnizația bănească.

Comisia de pe lângă Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a Municipiului – București (DFSS) aducând la îndeplinire dispozitivul deciziei a acordat indemnizația prevăzută de Decretul Lege nr.118/1990 începând cu data pronunțării deciziei nr.394/1995 respectiv – 6 aprilie 1995. Corect prin decizia nr . 610 din 5 aprilie 1996 – Tribunalul București a dispus acordarea indemnizației începând cu 1 aprilie 1990, întrucât hotărârile de acordare a măsurilor reparatorii instituite de Decretul Lege nr.118/1990 potrivit art.12 din lege, au un caracter declarativ și nu constitutiv. Or, în ceea ce îl privește pe contestatorul S.N. cererea fiind formulată la 1 aprilie 1990 și indemnizația instituită de Decretul Lege nr.118/1990 operează de la această dată, așa cum corect a dispus instanța de apel.

Bine instanța de apel a reținut legitimarea procesuală pasivă a DFSS- – București, actualmente Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială – București, deoarece, aceasta prin comisia instituită în temeiul Decretului Lege nr.118/1990 este emitenta hotărârii nr . 47 bis din 5 aprilie 1995 atacată de S. N. Si Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Ilfov (DFSS Ilvov ) este legitimată procesual, deoarece prin Legea nr.55/1998 de modificare a OG nr.41/1997 atribuțiile Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului Lege nr . 118/1990 de pe lângă Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială- București – și care soluționa cererile persoanelor domiciliate în Ilfov , așa cum este cazul petiționarului S.N., au fost preluate de către Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Ilfov (DFSS Ilfov ). Această modificare de competență teritorială a Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială intervenită prin Legea nr . 50 din 1 aprilie 1997 justifică prezența în proces și legitimarea celor două direcții.

Nefondată este și critica prin care cele două pârâte invocă încălcarea dispozițiunilor art . 82-97 din Legea nr . 19/2000, motivat de faptul că: atribuțiile în domeniul pensiilor și a indemnizațiilor privind persoanele persecutate politic au fost preluate de Casa Națională de Pensii și Casa de Pensii a Municipiului București. Este adevărat că, potrivit Legii nr . 19/2000, atribuțiile Direcțiilor Generale de Muncă și Solidaritate Socială în stabilirea, modificarea sau încetarea indemnizațiilor acordate persoanelor persecutate din motive politice, în temeiul Decretului Lege nr . 118/1990, au fost preluate de casele teritoriale de pensii odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, respectiv 1 aprilie 2001, dar acest aspect nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei de față, întrucât pune în discuție o problemă de executare- a unei hotărâri judecătorești pronunțată într-un litigiu început anterior intrării în vigoare a legii nr.19/2000.

Casele teritoriale de pensii preluând atribuțiile Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială și odată cu acestea personalul, dosarele de pensii, patrimoniul, fondurile și bugetul asigurărilor sociale de stat – a preluat și executarea hotărârilor în care Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială era parte, așa - cum este cazul în speță. Neîntemeiată este și critica referitoare la lipsa de legitimare procesuală activă a succesorilor petiționarului S.N., dat fiind caracterul intuitu personae al indemnizației prevăzută de Decretul Lege nr . 118/1990, deoarece aceștia nu apar în proces și nu formulează cererea de despăgubiri în nume propriu, conform art.4 din Decretul Lege nr . 118/1990, ci aceștia solicită drepturile cuvenite autorului lor.

Cei trei moștenitori nu au calitatea de beneficiari ai prevederilor Decretului nr.118/1990, dar aceasta nu înseamnă că ei nu se pot substitui în procesele înaintate de autorul lor pentru valorificarea drepturilor cuvenite acestuia, indiferent ce ar reprezenta acestea. Acțiunea formulată de S.N. prin care se atacă hotărârea nr.47 bis/1995 a Comisiei instituită în temeiul Decretului Lege nr.118/1990- are un caracter reparator astfel că ea nu cade sub incidența Legii nr.146/1997. Din perspectiva celor expuse și considerându-se motivat, ca nefondate și alte critici în legătură cu calculul indemnizației, recursurile declarate de Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Ilfov și Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate București împotriva deciziei ciivle nr . 252/A din 11 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă fiind nefondate , au fost respinse.