ÎCCJ, decizie (scj.ro #82261)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82261) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Dreptul securității sociale. Persecutați
politic. Stabilirea și plata indemnizației reglementată prin
Decretul-Lege
nr
. 118/1990.
Cuprins pe materii
. Dreptul securității sociale.
Persecutați politic. Stabilirea și plata indemnizației
reglementată prin
Decretul-Lege
nr
. 118/1990.
Index alfabetic.
Dreptul securității sociale.
-
Persecutați politic.
-
Indemnizația reglementată prin
Decretul-Lege
nr
. 118/1990.
Decretul – Lege
nr
.
118/1990
Măsurile reparatorii instituite
prin Decretul – Lege
nr
. 118/1990, potrivit
art
. 12, au un caracter declarativ și nu constitutiv,
și, ca atare, indemnizația cuvenită persoanei, persecutată
politic, este datorată de la data cererii acesteia, iar nu de la data
hotărârii judecătorești de admitere a contestației.
Deși, prin Legea
nr
. 19/2000 (
art
.
82-97)atribuțiile în domeniul pensiilor și a indemnizațiilor
privind persoanele
peresecutate
politic au fost
preluate de Casa Națională de Pensii, au
caliate
procesuală pasivă Direcțiile de muncă și
protecție socială care au emis decizia contestată de
persoană persecutată politic, obligarea acestora punând în
discuție o problemă de
execuare
a
hotărârii judecătorești pronunțată într-un litigiu
început anterior intrării în vigoare a Legii
nr
.
19/2000.
Casele teritoriale de pensii preluând
atribuțiile Direcției Generale de Muncă și Solidaritate
Socială și odată cu acestea personalul, dosarele de pensii,
patrimoniul, fondurile și bugetul asigurărilor sociale de stat – a
preluat și executarea hotărârilor în care Direcția Generală
de Muncă și Solidaritate Socială era parte, așa cum este
cazul în speță.
Caracterul
intuitu
personae
al indemnizației cuvenită
persoanei persecutată politic nu împiedică pe moștenitori
să continue procesul înaintat de autorul lor, pentru valorificarea
drepturilor cuvenite acestuia.
Contestația, în legătură
cu drepturile reglementate prin Decretul – Lege
nr
.
118/1990 are caracter reparator și nu cade sub incidența Legii
nr
. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 3037 din 15 aprilie
2005.
Prin recursurile declarate împotriva deciziei
nr
.
252/A din 11 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a
III a civilă, pârâta Direcția pentru Dialog, Familie și
Solidaritate Socială
Ilfov
și pârâta
Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială
Bucureștiau
susținut că greșit le-au
fost respinse, ca
nefondate
, apelurile ce
declanșaseră împotriva sentinței
nr
.
1642 din 31 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a IV a
civilă, deși s-au produs următoarele încălcări ale
legii:
-
S-a admis contestația formulată de S.N.
impotriva
hotărârii
nr
.
47/bis din 5 iunie 1995 a Comisiei pentru aplicarea Decretului - Lege
nr
. 118/1990, prin obligarea lor, a reclamantelor, de a
plăti suma de 147.267.066 de lei reprezentând indemnizația –
indexată,
reglemntată
prin Decretul –Lege
nr
. 118/1990, pentru persecuții politice, calculate
pentru perioada 1990-1995, deși: indemnizația, pentru
persecutații politic, are caracter „
intuitu
pesonae
”, și, în consecință de
acesata
nu pot beneficia moștenitorii contestatorilor,
care au continuat procesul, după decesul autorului lor în cursul
judecății; indemnizația trebuia calculată de la plata
hotărârii de obligare a plății indemnizației, iar nu de la
data contestației.
-
Reclamantele pârâte nu au calitate procesuală
pasivă, plata indemnizației revenind, în prezent, conform Legii
nr
. 19/2001, Casei de Pensii.
-
Contestația trebuia anulată ca
netimbrată
.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Decizia atacată cu recurs s-a pronunțat în urma casării,
anterior, succesiv, a mai multor hotărâri în legătură cu
care se rețin următoarele:
Prin decizia
nr
. 394/1995 a Curții de Apel
București s-a dispus trimiterea dosarului în care s-a pronunțat
hotărârea
nr
. 47bis/1995 a Direcției
Generale de Muncă și Protecție Socială a Municipiului –
București- la aceeași Comisie pentru acordarea către petent a
indemnizației prevăzută de Decretul Lege nr.118/1990. Prin
decizia
nr
. 394/1995 – Curtea de Apel București
a stabilit vechimea în muncă a contestatorului S.N. pentru o
perioadă care însumează 18 ani,8 luni și 25 de zile
și a dispus ca pentru această perioadă să i se acorde
indemnizația bănească.
Comisia de pe lângă Direcția Generală de Muncă și
Protecție Socială a Municipiului – București (DFSS) aducând la
îndeplinire dispozitivul deciziei a acordat indemnizația
prevăzută de Decretul Lege nr.118/1990 începând cu data pronunțării
deciziei nr.394/1995 respectiv – 6 aprilie 1995.
Corect prin decizia
nr
.
610 din 5 aprilie 1996 – Tribunalul București a dispus acordarea
indemnizației începând cu 1 aprilie 1990, întrucât hotărârile de
acordare a măsurilor reparatorii instituite de Decretul Lege nr.118/1990
potrivit art.12 din lege, au un caracter declarativ și nu constitutiv. Or,
în ceea ce îl privește pe contestatorul S.N. cererea fiind formulată
la 1 aprilie 1990 și indemnizația instituită de Decretul Lege
nr.118/1990 operează de la această dată, așa cum corect a
dispus instanța de apel.
Bine instanța de apel a
reținut legitimarea procesuală pasivă a DFSS- – București,
actualmente Direcției Generale de Muncă și Solidaritate
Socială – București, deoarece, aceasta prin comisia instituită
în temeiul Decretului Lege nr.118/1990 este emitenta hotărârii
nr
. 47 bis din 5 aprilie 1995 atacată de S. N.
Si Direcția Generală de Muncă și Protecție
Socială
Ilfov
(DFSS
Ilvov
)
este legitimată procesual, deoarece prin Legea nr.55/1998 de modificare a
OG nr.41/1997 atribuțiile Comisiei pentru aplicarea prevederilor
Decretului Lege
nr
. 118/1990 de pe lângă
Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială-
București – și care soluționa cererile persoanelor domiciliate
în
Ilfov
, așa cum este cazul petiționarului
S.N., au fost preluate de către Direcția Generală de Muncă
și Protecție Socială
Ilfov
(DFSS
Ilfov
).
Această modificare de competență teritorială a
Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială
intervenită prin Legea
nr
. 50 din 1 aprilie 1997
justifică prezența în proces și legitimarea celor două
direcții.
Nefondată
este și critica prin care cele
două pârâte invocă încălcarea dispozițiunilor
art
. 82-97 din Legea
nr
. 19/2000,
motivat de faptul că: atribuțiile în domeniul pensiilor și
a indemnizațiilor privind persoanele persecutate politic au fost preluate
de Casa Națională de Pensii și Casa de Pensii a Municipiului
București.
Este adevărat că, potrivit Legii
nr
.
19/2000, atribuțiile Direcțiilor Generale de Muncă și
Solidaritate Socială în stabilirea, modificarea sau încetarea
indemnizațiilor acordate persoanelor persecutate din motive politice, în
temeiul Decretului Lege
nr
. 118/1990, au fost preluate de casele teritoriale de
pensii odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, respectiv 1
aprilie 2001, dar acest aspect nu prezintă relevanță în
soluționarea cauzei de față, întrucât pune în discuție o
problemă de executare- a unei hotărâri judecătorești
pronunțată într-un litigiu început anterior intrării în vigoare
a legii nr.19/2000.
Casele teritoriale de pensii preluând atribuțiile Direcției Generale
de Muncă și Solidaritate Socială și odată cu acestea
personalul, dosarele de pensii, patrimoniul, fondurile și bugetul
asigurărilor sociale de stat – a preluat și executarea
hotărârilor în care Direcția Generală de Muncă și
Solidaritate Socială era parte, așa - cum este cazul în
speță.
Neîntemeiată este și critica referitoare la lipsa de legitimare
procesuală activă a succesorilor petiționarului S.N., dat fiind
caracterul
intuitu
personae
al indemnizației prevăzută de Decretul Lege
nr
.
118/1990, deoarece aceștia nu apar în proces și nu formulează
cererea de despăgubiri în nume propriu, conform art.4 din Decretul Lege
nr
. 118/1990, ci aceștia solicită drepturile
cuvenite autorului lor.
Cei trei moștenitori nu au calitatea de
beneficiari ai prevederilor Decretului nr.118/1990, dar aceasta nu
înseamnă că ei nu se pot substitui în procesele înaintate de autorul
lor pentru valorificarea drepturilor cuvenite acestuia, indiferent ce ar
reprezenta acestea.
Acțiunea formulată de S.N. prin care
se atacă hotărârea nr.47 bis/1995 a Comisiei instituită în
temeiul Decretului Lege nr.118/1990- are un caracter reparator astfel că
ea nu cade sub incidența Legii nr.146/1997.
Din perspectiva celor expuse și
considerându-se motivat, ca
nefondate
și alte
critici în legătură cu calculul indemnizației, recursurile
declarate de Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate
Socială
Ilfov
și Direcția pentru
Dialog, Familie și Solidaritate București împotriva deciziei
ciivle
nr
. 252/A din 11 februarie
2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă
fiind
nefondate
, au fost respinse.