ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3811/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin Hotărârea nr. 36 din 17 ianuarie 2019, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer a domnului judecător A. de la Judecătoria Constanța la Curtea Militară de Apel București.

Prin contestația înregistrată la data de 3.04.2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat anularea hotărârii atacate și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe transferul judecătorului de la Judecătoria Constanța la Curtea de Apel Militară București.

Prin Decizia nr. 3318/13.06.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția necompetenței materiale invocată de Consiliul Superior al Magistraturii și a declinat competența de soluționare a contestației formulate de A. împotriva Hotărârii nr. 36 din 17 ianuarie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Curtea De Apel Constanța, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 223/CA din data de 21 noiembrie 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Bacău, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 28 din 22 mai 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea Curții de Apel Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Așadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispozițiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică. Problema care a generat conflictul negativ de competență privește înțelesul noțiunii de "domiciliu", în sens procedural și a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin domiciliu se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar reședința este locul unde persoana fizică are locuința secundară.

Deși dispozițiile art. 107 și următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înțelege prin domiciliul părților, prezintă relevanță prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării se înțelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuiește la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziții legale la speța de față, Înalta Curte reține că, deși noțiunile de "domiciliu" și "reședință" nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, această distincție nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmărește să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înștiințarea corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii. Noțiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, în cazul de față cu reședința reclamantului, iar în raport de locuința statornică a părții se stabilește atât legalitatea procedurii de citare, cât și instanța competentă să soluționeze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speță, la atribuirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe în circumscripția căreia reclamantul nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voința legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamantului accesul facil la instanța de judecată aflată în circumscripția teritorială în care locuiește.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul are domiciliul în județul Bacău, însă reședința se află în municipiul Constanța, aceasta fiind locuința statornică, în raport de care se stabilește competența teritorială a instanței de contencios administrativ.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iulie 2020.