ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3805/2019

Ședința publică din data de 10 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea precizată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr. x/2016, de către reclamanta S.C. A. S.R.L. s-a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI PENTRU SOCIETATEA INFORMAȚIONALA - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale și Ministerul Fondurilor Europene, prin hotărârea judecătorească să se dispună:

- anularea Deciziei emise de către Ministerul Comunicațiilor si pentru Societatea Informaționala -Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale înregistrată la aceasta sub nr. x/10.11.2015, ca netemeinică și nelegală;

- anularea obligației de a restitui suma de 4.004,00 RON și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.940,00 RON.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 272/2016 din 21 noiembrie 2016 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității introducerii acțiunii în contencios administrativ - fiscal, invocată de pârâți prin întâmpinare și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, și Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 272/2016 din 21 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin criticile sale recurenta neindicând expres niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., partea menționând generic doar Legea nr. 554/2004 și C. proc. civ.

În motivarea recursului susține, în esență, recurenta că instanța a luat act doar de precizările intimatei, ceea ce o determină să considere că acțiunile formulate împotriva deciziilor autorităților statului sunt sortite eșecului, indiferent de argumentele și apărările invocate în cadrul unui proces.

Pârâta a depus întâmpinare la data de 11.11.2016, după termenul de depunere, iar instanța de judecată, care trebuia să se pronunțe la data de 07.11.2016, amână pronunțarea până la data de 21.11.2016, luând în considerare precizările acesteia, deși au fost tardiv formulate.

Această amânare a pronunțării și acceptare a precizărilor pârâtei, deși la data depunerii/11.11.2016), instanța trebuia să se pronunțe, duce cu gandul că această pronunțare ar fi fost amânată atâta timp cât ar fi fost necesar ca pârâta să depună întâmpinare.

Mai mult, această întâmpinare a fost comunicată subscrisei la data de 18.11.2016, vineri la ora 11:31, partea neavând posibilitatea formulării unui răspuns sau punct de vedere.

Având în vedere că termenul de pronunțare a fost fixat pentru luni, data de 21.11.2016, partea a formulat un răspuns sumar la această întâmpinare, dar, surprinzător, când s-a prezentat cu răspunsul la întâmpinare, la registratura instanței, a aflat că instanța s-a pronunțat în cursul dimineții.

În ceea ce privește Decizia nr. 17587/2015, aceasta este un act emis de către o autoritate publică, în baza acestuia fiind dispusă măsura corecțiilor financiare și respingerea de la plată a sumelor ce reprezintă finanțarea activităților de audit financiar și audit tehnic, activități obligatorii în cadrul proiectului.

Dincolo de toate deciziile, rapoartele, hotărârile, notele de constatare sau multe alte documente emise de aceste autorități, ce se ascund după tot felul de reguli sau proceduri, rămâne un lucru cert: ne aflăm în una din situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 554/2004, și nu poate fi răsturnată prin invocarea unor acte sau documente de procedură internă care privesc pe pârâtă.

În baza acestor înscrisuri societatea a fost notoficată și obligată la plata acestor sume încă din faza judecății, contrar opiniei susținută de pârâtă, în sensul că societatea ar fi anticipat conduita ulterioară a autorității care a făcut constatarea și a emis raportul în discuție.

Aceasta a emis și transmis societății somația de plată și titlul executoriu pentru suma contestată, deși societatea a formulat plângere împotriva deciziei care a stabilit în sarcina societății sumele de plată.

În ce privește motivarea recursului, susține recurenta că recursul este motivat prin însăși răspunsul la întâmpinare depus de societate la data de 21.11.2016, după deliberare și pronunțare, precum și documentele de la dosarul cauzei.

Apărările intimaților -pârâți

Împotriva recursului ambele autorități publice intimate au formulat întâmpinări.

Intimatul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a depus o primă întâmpinare în data de 23.02.2017, față de declarația de recurs formulată de recurentă și înregistrată la instanța de fond la data de 30 decembrie 2016, în cadrul căreia solicită respingerea, ca neîntemeiat, a recursului, cu consecința anulării acestuia și menținerea sentinței de fond, ca fiind legal pronunțată.

Susține în esență intimatul că recurentul nu a invocat niciun motiv de recus sau o minimă referire cu privire la presupusa nelegalitate a sentinței instanței de fond iar actuala reglementare a C. proc. civ. a eliminat posibilitatea recurentului de a opta pentru motivarea cererii odată cu formularea cererii sau înăuntrul termenului de recurs, Singura excepție acceptată de legiuitor în această privință fiind situația prevăzută prin art. 498 alin. (1)" Motivarea recursului- Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Prin interpretarea texului de lege se înțelege că, atunci când termenul legal pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de acceeași durată, care va curge de la data comunicării hotărârii".

Astfel, susține intimatul, atunci când nu există un termen distinct de motivare a recursului față de cel de declarare, cererea de recurs va trebui să cuprindă și motivele, sub sancțiunea nulității cererii, prevăzută de art. 486 alin. (4) C. proc. civ.

Această regulă de a depune motivele de recurs înăuntrul termenului de recurs exprimă intenția legiuitorului de a disciplina exercitarea recursului, prin formularea ca regulă a unei singure cereri care să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 487 C. proc. civ., inclusiv motivele de nelegalitate și dezvoltarea acestora, nerespectarea regulii atrăgând sancțiunea nulității cererii de recurs.

Pentru aceste motive, intimatul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale apreciază că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile art. 486, art. 487 coroborat ci art. 488 C. proc. civ., drept pentru care este aplicabilă sancțiunea nulității.

La data de 26.04.2017 același intimat a mai depus la dosar o întâmpinare, împotriva celei de-a doua cereri de recurs depusă de recurentă, susținând în cadrul acestei întâmpinări, în esență, că " " recursul motivat prin însăși răspunsul la întâmpinare depus la data de 21.11.2016" "așa cum se exprimă recurentul) nu poate fi luat în considerare, deoarece recurentul nu-și putea formula motivele de recurs/criticile asupra nelegalității hotărârii înainte ca aceasta să fi fost pronunțată."

Actuala reglementare a C. proc. civ. a eliminat posibilitatea recurentului de a opta pentru motivarea cererii odată cu formularea cererii sau înăuntrul termenului de recurs. Singura excepție acceptată de legiuitor în această privință fiind situația prevăzută de art. 487 alin. (1) C. proc. civ., iar atunci când nu există un termen distinct de motivare a recursului față de cel de declarare, cererea de recurs va trebui să cuprindă și motivele, sub sancțiunea nulității cererii, prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Față de aceste considerente, intimatul solicită și prin cea de-a doua întâmpinare formulată în cauză, respingerea recursului, cu consecința anulării acestuia, în temeiul art. 486-489 C. proc. civ.

La rândul său intimatul -pârât Ministerul Finanțelor Publice a invocat pe cale de excepție, prin întâmpinarea formulată, nulitatea recursului declarat de recurentă raportat la dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., susținând că, prin cererea de recurs recurenta se limitează la a indica doar faptul că înțelege să critice hotărârea instanței de fond, fără însă a prezenta argumentele de nelegalitat, menționând că motivele vor fi depuse până la primul termen.

Cum în speța de față nu există un termen distinct de motivare a recursului față de cel de declarare, apreciază intimatul că devin incidente dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează în sensul că " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)".

Solicită astfel admiterea excepției nulității și pe cale de consecință să se constate nulitatea căii de atac declarată, urmând a se menține, ca legală, sentința de fond.

Răspunsul la întâmpinare.

Recurenta - reclamantă a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât Ministerul Comunicațiilor și Pentru Societatea Informațională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, în cadrul căruia menționează, în replică la susținerile acestei autorități cu privire la nulitatea recursului, că recursul este motivat prin motivele invocate în prima instanță cât și prin documentele depuse ulterior.

Susține recurenta că, în mod greșit intimatul invocă încălcarea principiului contradictorialității enunțat de art. 14 alin. (2) și (3) din Noul Cod de procedură civivlă.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, în ședință publică, pentru termenul din 10.09.2019.

Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate nulitatea recursului, invocată de către intimații-pârâți prin întâmpinările formulate, Înalta Curte constată că recursul de față este nul, pentru următoarele considerente:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței de contencios administrativ și fiscal ca, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI PENTRU SOCIETATEA INFORMAȚIONALA - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale și Ministerul Fondurilor Europene, prin hotărârea judecătorească să se dispună:

- anularea Deciziei emise de către Ministerul Comunicațiilor si pentru Societatea Informaționala -Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale înregistrată la aceasta sub nr. x/10.11.2015, ca netemeinică și nelegală;

- anularea obligației de a restitui suma de 4.004,00 RON și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.940,00 RON.

Prin sentința civilă nr. 272/2016, pronunțată în data de 21 noiembrie 2016 de către instanța de fond - Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă, calea de atac ce ar fi putut fi promovată fiind recursul, în termen de 15 zile de la comunicare, conform art. 20 din Legea nr. 554/2005, ce guvernează prezentul litigiu.

Acest act normativ prevede la articolul 28 că "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cel ale C. proc. civ., în măsura în care sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

Verificând actele și lucrările dosarului din perspectiva respectării termenului de motivare a recursului, instanța de control judiciar constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", alin. (3) al aceluiași articol stipulând că " mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e) . . . . . . . . . .sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs" iar articolul 489 din același act normativ stipulează la alin. (1) că " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, nemotivarea recursului sau motivarea cererii după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În prezenta cauză, soluția pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia asupra acțiunii reclamantei putea fi recurată în termen de 15 zile de la comunicare, înăuntrul acestui termen de declarare partea ce promovează calea de atac trebuind să o și motiveze.

Se constată astfel că sentința civilă recurată a fost comunicată societății reclamante atât la adresa de corespondență menționată de parte în cererea de chemare în judecată - str. x, Incinta B., loc Alba Iulia și depusă la cutia poștală în data de 13.12.2016 (dosar fond), cât și la sediul societății din Roșia Montană nr. 175A, județ Alba, hotărârea fiind comunicată în data de 14.12.2016 funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței, ce a aplicat și ștampila societății pe dovada de înmânare a hotărârii (dosar fond).

Raportat la aceste date - 13.12.2016, respectiv 14.12.2016 - cele 15 zile stabilite de legiuitor pentru promovarea recursului de către recurenta - reclamantă s-au împlinit la data de 29.12.2016 (pentru comunicarea din 13.12.2016), respectiv 30.12.2016 (pentru comunicarea din 14.12.2016). Prin urmare, ultima zi în care recurenta putea declara și motiva recursul a fost 30.12.2016.

Verificând actele dosarului din această perspectivă se constată că la data de 30.12.2016 a fost înregistrată la instanța de fond - Curtea de Apel Alba Iulia - Cererea/Declarația de recurs formulată de societatea recurentă, nemotivată însă, în cadrul acesteia partea menționând că motivele " le vom preciza până la primul termen de judecată".

Motivele de recurs au fost depuse de recurentă, inițial prin e-mail, apoi prin poștă, abia în data de 20.03.2017 (respectiv 21.03.2017 - prin poștă), cu mult după expirarea termenului legal din data de 30.12.2016.

Astfel, deși promovată în termenul de recurs sus-menționat, respectiv la data de 30.12.2016 - ultima zi în care partea mai putea exercita calea de atac, cererea de recurs a fost motivată după expirarea acestui termen, absolut și imperativ, în care recurenta S.C. A. S.R.L. trebuia să îndeplinească această obligație procesuală, respectiv la data de 20 martie 2017, în condițiile în care normele legale mai sus menționate impun obligația motivării acestuia într-un anumit termen calculat de la data comunicării hotărârii, și nu " până la primul termen de judecată".

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Prin dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. legiuitorul a prevăzut următoarele:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că, potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză de față recurenta - reclamantă nu a solicitat repunerea sa în termen ("numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate"), în cauză devin incidente dispozițiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., ce sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului în termenul legal. (în interiorul termenului de exercitare a căii de atac, de 15 zile de la comunicarea hotărârii) .

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., pentru nemotivarea sa în termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 272/2016 din 21 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2019.