ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 369/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 25.01.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice București, anularea fișei de evaluare pentru perioada 1 septembrie 2014 - 31 august 2015 și a rezultatului contestației nr. 17954/17.11.2015 și obligarea pârâtului la întocmirea unei noi fișe de evaluare pentru perioada sus-menționată, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 65 din 20 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de inadmisibilitate invocată de pârât prin întâmpinare, respingându-se ca neîntemeiată, cererea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice București. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 65 din 20 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc.

civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 14 februarie 2019, s-a dispus suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 14 februarie 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 14 august 2019. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc.

civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimarea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 65 din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.