ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1402/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 10 februarie 2016 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării actului administrativ - fișa de evaluare pentru perioada 1 septembrie 2014 - 31 august 2015, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că în temeiul dispozițiilor art. 92 alin. (21) din Legea nr. 1/2011 și a Metodologiei aprobate prin Ordinul MEN nr. 4315/11.08.2014, pârâtul a efectuat evaluarea activității manageriale desfășurate în calitate de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Suceava în anul școlar 2014 - 2015, acordându-i conform fișei de evaluare nr. 8485/31.08.2015 comunicată cu adresa nr. x/28.10.2015 la data de 2.11.2015, un număr de 83,50 puncte corespunzătoare calificativului "bine" că urmare a contestației formulate de el, activitatea managerială a fost reevaluată -i-se 85 puncte, conform adresei nr. x/17.11.2015 emisă de M.E.C.S. prin care i s-a comunicat rezultatul contestației.

Prin Sentința nr. 62 din 12 aprilie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității invocate de pârât, ca nefondată.

S-a admis cererea având ca obiect "suspendare executare act administrativ" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice București.

S-a dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Fișa de Evaluare nr. 8485/31.08.2015, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare ce face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei sentințe pârâtul Ministerul Educației Naționale a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Un prim motiv de recurs îl reprezintă omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocate, reiterând excepția potrivit căreia fișa de evaluare și adresa nr. x/2015 nu sunt acte administrative, neîncadrându-se în definiția prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cererea de suspendare, s-a arătat că, referitor la condiția cazului bine justificat, instanța a avut în vedere argumente prin care s-a adus atingere fondului cauzei.

În ceea ce privește a doua condiție, a pagubei iminente, a considerat că legiuitorul a avut în vedere la reglementarea instituției juridice a suspendării, protejarea instituției publice.

S-a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare a actului administrativ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (8) din C. proc. civ.

Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.

Raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 15 februarie 2018 s-a admis în principiu recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 62 din 12 aprilie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, reclamantul A. a solicitat în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Fișa de evaluare nr. 8485/31.08.2015, fișă prin care la evaluarea profesională pentru anul școlar 2014 - 2015 i-a fost acordat un număr de 83,50 puncte corespunzătoare calificativului "bine".

În drept, prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuși titlu executoriu.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat (...). Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Constată Înalta Curte că motivul de recurs privind omisiunea instanței de fond a se pronunța asupra excepției inadmisibilității nu poate fi încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, se constată că din parcurgerea dispozitivului sentinței atacate reiese că s-a pronunțat asupra excepției, respingând-o.

Nu poate fi primită apărarea recurentului-pârât în sensul că actele a căror suspendare se solicită, nu sunt acte administrative, în condițiile în care fișa de evaluare produce efecte asupra raportului de serviciu al reclamantului, cu atât mai mult cu cât Metodologia aprobată prin Ordinul MEN nr. 4315/2014 prevede expres dreptul persoanei evaluate de a ataca hotărârea comisiei de contestații la instanța de contencios administrativ.

Apreciază Înalta Curte, însă, că recursul este fondat în ceea ce privește dezlegarea dată de prima instanță condițiilor cerute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, din perspectiva condiției "cazului bine justificat", deși judecătorul de fond a constatat nemotivarea actului administrativ, instanța de control judiciar apreciază că motivarea trebuie analizată în concret după natura actului, în condițiile în care aceasta a îmbrăcat forma acordării unui punctaj pentru fiecare criteriu evaluat, astfel cum se poate observa din fișa de evaluare.

Absența motivării, ca motiv de nelegalitate a actului administrativ, implică lipsa de informare corectă a destinatarului actului, presupunând lipsa elementelor care să prezinte raționamentul instituției emitente, cu consecința imposibilității exercitării controlului judecătoresc.

Or, ceea ce reclamă reclamantul sunt, în fapt, diferențele dintre punctajul acordat la autoevaluare și cel acordat de comisia de evaluare, ceea ce excedează unei verificări din perspectiva art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Cum instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Suceava, s-a pronunțat la data de 20 aprilie 2016, respingând prin Sentința nr. 65/2016 acțiunea în anulare formulată de reclamant împotriva fișei de evaluare, constată Înalta Curte că această împrejurare are consecințe și în ceea ce privește "cazul bine justificat".

În ceea ce privește paguba iminentă definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil, aceasta nu se confundă cu vătămarea unui drept sau interes, condiție a exercitării acțiunii în contencios administrativ.

Se constată, în acest sens, că reclamantul nu a putut dovedi în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs în ce măsură acordarea calificativului "bine", chiar declarat nelegal, ar produce în patrimoniul său un prejudiciu material.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente arătate, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că niciuna dintre condițiile suspendării actului administrativ nu sunt îndeplinite, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 62 din 12 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2018.

Procesat de GGC - GV