ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 566/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 2 aprilie 2018 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, suspendarea executării actului administrativ constând în fișa de evaluare anuală pentru anul școlar 2016 - 2017 emisă de pârât pe numele său, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la data de 23 aprilie 2018, reclamantul a solicitat completarea cererii introductive cu un nou capăt de cerere și anume suspendarea executării și a actului administrativ constând în Ordinul MEN nr. 3545 din 11 aprilie 2018 ce privește încetarea contractului de management educațional nr. x din 19 august 2015 încheiat între reclamant, în calitate de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Suceava, și pârât, cu eliberarea sa din funcția de inspector școlar general.

Prin Sentința nr. 68 din 9 mai 2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare precizată și modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale București și a dispus suspendarea executării hotărârii comisiei de contestații din cadrul Ministerului Educației Naționale, Direcția Generală Inspecție și Control, Direcția Inspecție Școlară și Evaluare nr. x din 27 martie 2018, de menținere a evaluării emise de comisia de evaluare din cadrul Inspectoratului Școlar al Județului Suceava, cuprinsă în fișa de evaluare, a fișei anuale pentru anul școlar 2016 - 2017, nr. x din 2 februarie 2018, și a Ordinului nr. 3545 din 11 aprilie 2018 privind încetarea contractului de management educațional nr. x din 19 august 2015, încheiat între Ministerul Educației și Cercetării Științifice și reclamant, și eliberarea din funcția de inspector școlar general a reclamantului, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva Sentinței nr. 68 din 9 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 9 și art. 10 alin. (5) din anexa la O.M.E.N. nr. 4315/2014, instituția recurentă este obligată doar la comunicarea fișelor de evaluare și nu a raportului de evaluare întocmit de comisiile de evaluare sau de contestații.

Mai arată că împrejurarea că fișa de evaluare transmisă nu corespundea modelului aprobat de O.M.E.N. nr. 4315/2014 a fost rectificată pe calea contestației, prin introducerea coloanei "autoevaluare", această omisiune neputând limita corecta apreciere a comisiei de contestații și nici nu contravine sensului și semnificației procedurii de contestare administrativă, întrucât chiar în cursul acestei proceduri a fost trimisă o nouă fișă de autoevaluare completată.

Susține că potrivit dispozițiilor art. 7, art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (5) din O.M.E.N. nr. 4315/2014, raportul de evaluare este aprobat de secretarul de stat și nu de ministrul educației naționale, aspect ce reiese și din raportul de evaluare de la dosar. Ulterior finalizării procedurii de contestație, ministrul educației naționale aprobă raportul de evaluare, aspect care, de asemenea, reiese din raportul încheiat în urma soluționării contestației.

În ceea ce privește suspendarea executării actului administrativ, arată că raportat la dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor cazului bine justificat și a iminenței pagubei.

Consideră că reclamantul nu a demonstrat îndeplinirea condiției cazului bine justificat, ținând cont de faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar pentru dovedirea acestei condiții nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și arată că nu este incidentă niciuna dintre condițiile menționate în deciziile invocate cu titlu de jurisprudență, respectiv ca actul administrativ să fi fost emis de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței legale, să fi fost emis în baza unor dispoziții legale declarate neconstituționale, actul administrativ să nu fi fost motivat ori să fi fost modificat în mod important pe calea recursului administrativ.

Precizează că motivele de nelegalitate invocate de reclamant în susținerea cazului bine justificat presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-pârât mai arată că, în temeiul art. 255 din Legea educației naționale nr. 1/2011, în urma desfacerii contractului de management, reclamantul se va întoarce la catedra rezervată.

Referitor la cea de-a doua condiție, apreciază că reclamantul nu a demonstrat iminența producerii unei pagube importante, executarea actului neputând fi considerată o pagubă, întrucât măsura eliminării din examen are ca rol descurajarea absolvenților de liceu de a frauda examenul de bacalaureat.

În eventualitatea menținerii soluției de admitere a cererii de suspendare, susține că aceasta ar conduce la o anulare implicită a hotărârilor Comisiei de Contestații fără cercetarea fondului cauzei.

Intimatul - reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate.

Arată că recurentul-pârât a recunoscut că motivările fișei de evaluare și hotărârii comisiei de contestații nu i-au fost comunicate, după cum a recunoscut și că fișa tip de evaluare a fost modificată în prima fază de elaborare, prin eliminarea rubricii corespunzătoare autoevaluării.

Consideră că, având în vedere aceste aspecte, prima instanță a apreciat corect asupra aparenței de nelegalitate a actelor administrative atacate, sens în care a dispus suspendarea executării acestora.

II. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, suspendarea executării actului administrativ constând în fișa de evaluare anuală pentru anul școlar 2016 - 2017 emisă de pârât pe numele său, iar prin cererea completatoare depusă la data de 23 aprilie 2018, reclamantul a solicitat și suspendarea executării Ordinului MEN nr. 3545 din 11 aprilie 2018.

Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei (...)".

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și iminența producerii pagubei.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a opera suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate a acestuia.

Prin urmare, instanța poate aprecia drept necesară o asemenea măsură când se oferă suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, la o examinare sumară a aparenței dreptului.

În recurs, Înalta Curte constată că, în cauză, nu mai pot fi susținute elementele invocate în primă instanță în susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, având în vedere soluția pronunțată în acțiunea în anularea actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, respectiv a fișei de evaluare anuală pentru anul școlar 2016 - 2017 emise de pârât și a Ordinului MEN nr. 3545 din 11 aprilie 2018 privind încetarea contractului de management educațional nr. x din 19 august 2015.

Astfel, prin Sentința nr. 128 din 13 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, ca neîntemeiată.

Chiar dacă această sentință nu are caracter definitiv, soluția pronunțată constituie un argument în susținerea neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, întrucât această hotărâre judecătorească constituie un reper în verificarea aparenței de legalitate a actelor administrative atacate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și efectuării unei evaluări aprofundate asupra legalității actelor contestate, pronunțându-se în sensul validării acestora.

Cu alte cuvinte, confirmarea pe fond a legalității actului administrativ de către instanța care a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare și care a avut posibilitatea administrării unui probatoriu complex și analizării actului dedus judecății sub toate aspectele, într-o procedură ce excede limitelor impuse acțiunii având ca obiect suspendarea executării actului administrativ și pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie, face de prisos analiza, la nivel aparent, a legalității actului administrativ.

În consecință, având în vedere că a fost dovedit un caz bine justificat, nu se mai impune analizarea condiției prejudiciului iminent, această condiție neputând fi analizată în lipsa existenței cazului bine justificat, întrucât pentru a putea opera suspendarea executării actului administrativ se impune ca cele două condiții să fie îndeplinite în mod cumulativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, se impune respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 68 din 9 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal; va casa hotărârea recurată și, rejudecând: va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 68 din 9 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM