ÎCCJ, decizie (scj.ro #85036)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85036) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Indemnizație acordată în temeiul Legii nr.
189/2000. Contestarea modalității de calcul. Instanță
competentă.
Legea nr. 189/2000
Legea nr. 19/2000,
art. 155, lit. f)
Cuprins pe materii: Dreptul securității sociale
Indice alfabetic: Competență materială
Curte de apel
Indemnizație de refugiat. Modalitate de calcul. Contestare
Persoană persecutată din
motive etnice
Tribunal
Cererile privind modul de calcul și de plată al
indemnizațiilor cuvenite beneficiarilor Legii nr. 189/2000, încadrându-se
în prevederile art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000, intră în
competența de soluționare a tribunalului iar nu a curții de
apel, în a cărei competență intră numai soluționarea
contestațiilor împotriva hotărârilor prin care se stabilește
dacă o persoană se încadrează sau nu, în categoria
beneficiarilor Legii nr. 189/2000.
Î.C.C.J.,
Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 3102 din 15
iunie 2007
Reclamantul PI a chemat în
judecată la data de 17.04.2006 pe pârâta Casa Județeană de
Pensii Constanța, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța
în contradictoriu cu aceasta, să se dispună reanalizarea deciziei
sale de pensionare nr.117584/2006.
Prin sentința
civilă nr.4605/15.05.2006 Judecătoria Constanța a admis
excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Constanța, în aplicarea art.137 din C.proc.civ. și art.155 lit.f) din
Legea nr.19/2000, dispoziții legale raportate la obiectul cererii de
chemare în judecată.
Tribunalul
Constanța – Secția Civilă și Asigurări Sociale prin
sentința civilă nr.310/2006, a declinat și el, competența
materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
Constanța – Secția contencios administrativ, reținut că la
termenul din 11.09.2006 reclamantul a renunțat la capătul de cerere
privind recalcularea pensiei pentru limita de vârstă,
menținându-și al doilea capăt de cerere din acțiune privind
modificarea cuantumului de la 237 lei la 236 lei – pensie primită în
temeiul Legii nr.189/2000, reținând, că instanța a rămas
investită cu soluționarea capătului de cerere privind drepturile
de pensie ale reclamantului conform Legii nr.189/2000, deci, în cauză sunt
aplicabile dispozițiile art.7 pct.4 din Legea nr.189/2000, potrivit
cărora, împotriva hotărârii persoana interesată poate face
contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data
comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Prin sentința
civilă nr.258/CA din 5 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanța –
Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Constanța – Secția Civilă
și Asigurări Sociale și a constatat ivit conflictul negativ de
competență, înaintând dosarul la Înalta Curte de Casație și
Justiție pentru soluționarea acestuia.
În motivarea
soluției, Curtea de Apel Constanța a reținut că potrivit
art.7 alin. (1) din Legea nr.189/2000 „Stabilirea și plata drepturilor
prevăzute în prezenta ordonanță se fac de direcția
generală de muncă și protecție socială
teritorială. Pentru stabilirea situațiilor prevăzute la art.1 se
înființează, în cadrul fiecărei direcții generale de
muncă și protecție socială teritoriale, o comisie
alcătuită din președinte și cel mult 3 membri”.
Potrivit art.7 alin. 3
„Comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii în termen
de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată”,
iar alin. (4) prevede că „împotriva hotărârii persoana
interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30
de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit legii
contenciosului administrativ nr.29/1990”.
A constatat
instanța că din aceste dispoziții legale rezultă că pe
calea contenciosului administrativ pot fi judecate doar contestațiile
formulate împotriva hotărârilor pronunțate de comisia
alcătuită conform Legii nr.189/2000 și care stabilește
dacă persoana, cetățean român, a avut de suferit în perioada
regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945,
pentru una din situațiile prevăzute la lit.„a-f” din art.1 din lege,
cuantumul indemnizației fiind cel prevăzut de legiuitor, cu modificările
în timp, datorate indexărilor potrivit art.4 din lege.
A mai reținut
Curtea de Apel Constanța că potrivit art.155 lit.f) din Legea
nr.19/2000, „Tribunalele soluționează în primă
instanță litigiile privind:(…) modul de stabilire și de
plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de
asigurări sociale”.
A concluzionat
instanța că din aceste dispoziții legale speciale rezultă
că, potrivit Legii nr.189/2000, Curtea de apel judecă numai
contestațiile formulate împotriva hotărârilor emise pentru stabilirea
situațiilor prevăzute la art.1 din lege, respectiv, dacă
persoana are sau nu dreptul de a fi încadrată în categoria persoanelor
care beneficiază de indemnizațiile prevăzute de art.2 din lege,
precum și eventual, data de la care acestea se acordă.
În schimb, arată Curtea de apel,
„modul de plată a indemnizațiilor” se soluționează în
primă instanță de către tribunal, conform art.155 lit.f)
iar‚ cum litigiul din cauză este cu referire la cuantumul indemnizației
stabilite deja în baza Legii nr.189/2000, în favoarea reclamantului prin
hotărârea Casei Județene de Pensii Constanța nr.1869/21.01.2003,
hotărâre necontestată de către reclamant, competența de
soluționare a acesteia aparține Tribunalului Constanța –
Secția Civilă și Asigurări Sociale.
Analizând conflictul negativ de
competență ivit potrivit art.20 pct.2 C. proc.civ. Înalta Curte
constată că instanța căreia îi revine competența
materială de soluționare a cauzei de față este tribunalul.
Actul pe care reclamantul l-a contestat
prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost modificată
și precizată, este decizia nr.117584/2006, privind recalcularea
pensiei din sistemul public emis de Casa Județeană de Pensii
Constanța.
Jurisdicția
asigurărilor sociale este reglementată de Capitolul 8 din Legea
nr.19/2000 și se realizează prin tribunale și curți în
apel, conform art.154 din actul normativ menționat.
În temeiul art.155 din
Legea 19/2000, tribunalele soluționează în primă
instanță litigiile privind:
a)modul de calcul și
de depunere a contribuției de asigurări sociale;
b)modul de stabilire a
majorărilor de întârziere;
c)înregistrarea,
evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale;
d)deciziile de
pensionare;
e)refuzul nejustificat de
rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;
f)modul de stabilire
și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor
drepturi de asigurări sociale;
g)plângerile împotriva
proceselor – verbale de contravenții încheiate conform prezentei legi;
h)contestațiile
împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei
legi.
Împrejurarea că
decizia de recalculare a pensiei a fost contestată numai parțial, în
ceea ce privește indemnizația care i se cuvine reclamantului ca
beneficiar al O.G. nr.105/1999, aprobată cu modificări prin Legea
nr.189/2000, nu atrage incidența art.7 alin.4 din acest act normativ.
Potrivit art.7 alin.1
din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu
modificările ulterioare, stabilirea și plata drepturilor
prevăzute în prezenta ordonanță se fac de casa
județeană de pensii sau, după caz, de Casa de Pensii a
Municipiului București. Pentru stabilirea situațiilor prevăzute
la art.1 se înființează, în cadrul fiecărei direcții, case
județene de pensii sau, după caz, în cadrul Casei de Pensii a
Municipiului București, o comisie alcătuită din președinte
și cel mult 3 membri.
Comisia este
obligată să se pronunțe asupra cererii printr-o hotărâre
motivată, împotriva căreia persoana interesată poate face
contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data
comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ
(art.7 alin.3 și 4).
Din interpretarea
acestor prevederi legale rezultă că în competența curții de
apel intră numai soluționarea contestațiilor împotriva
hotărârilor prin care se stabilește dacă persoana în cauză
se încadrează în categoriile de persoane persecutate din motive etnice
prevăzute în art.1 din O.G. nr.105/1999, pentru a beneficia de drepturile
prevăzute de acest act normativ, iar nu și cererile privind modul de
calcul și de plată al indemnizațiilor, acestea din urmă
încadrându-se în prevederile art.155 lit.f) din Legea nr.19/2000.
În
consecință, având în vedere dispozițiile art.22 alin. (5)
C.proc.civ, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului Constanța – Secția Civilă și de
Asigurări Sociale.