ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 760/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamanții I.G. și I.Z. au

solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța,

Casa Județeană de Pensii Constanța și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi

de Asigurări Sociale să modifice deciziile acestora de pensie de serviciu în

sensul includerii în cuantumul pensiei și a sporului permanent de 50% din

salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

drept care au stat la baza formulării acțiunii

Reclamanții au susținut că

se impune modificarea deciziilor de pensionare, deoarece nu s-a luat în calcul

la stabilirea cuantumului pensiilor de serviciu și a sporului permanent de 50%

din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 89 alin. (1) din

Legea nr. 19/2002 coroborat cu art. 82 din Legea nr. 303/2004 republicată în

baza Legii nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr. 100/2007, art. 7 alin. (3)

din H.G. nr. 1275/2005.

Pârâta Casa Națională de

Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a ridicat excepția lipsei

calității procesuale pasive, în raport de prevederile art. 10 din H.G. nr. 1275/2005.

Aceeași excepție a fost ridicată

de pârâtul Ministerul Justiției, invocându-se aceleași prevederi legale,

respectiv H.G. nr. 1275/2005.

Pârâta Casa Județeană de

Pensii Constanța a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece nu

a intervenit majorarea indemnizației brute lunare a judecătorilor /procurorilor

în activitate, conform art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, modificată

prin O.U.G. nr. 100/2007.

materiale a Curții de Apel Constanța ridicată din oficiu. Soluția instanței.

La termenul de judecată din

4 septembrie 2008, Curtea de Apel Constanța a ridicat din oficiu excepția

necompetenței materiale, a admis excepția și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă, litigii

de muncă și asigurări sociale.

drept care au format convingerea instanței.

S-a invocat art. 154 din

Legea nr. 19/2000, conform căruia jurisdicția asigurărilor sociale se

realizează prim tribunale și curți de apel.

S-au mai invocat prevederile

art. 95 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora cererea de recalculare a pensiei

urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea  prevăzute

pentru cererea de pensionare.

În fine, s-au invocat și

prevederile art. 13 din H.G. nr. 1275/2005, stabilirea, actualizarea și plata

tuturor pensiilor de serviciu prevăzute de art. 82, 84 și 85 alin. (2) și (3)

din lege se efectuează de casele teritoriale de pensii, iar în condițiile art. 87

și art. 88 din Legea nr. 19/2000, decizia emisă în conformitate cu art. 86

poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază

teritorială se află domiciliul asiguratului.

reclamanți.

Recurenții critică soluția instanței

de fond din perspectiva prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

considerând că în realizarea procedurii de modificare a deciziilor și a

cuantumului pensiilor de serviciu sunt implicați, în raport de competența lor,

toți pârâții.

Verificarea, aprobarea sau

neaprobarea de către pârâtul Ministerul Justiției a adeverințelor emise de

curțile de apel și înaintate acestuia ori refuzul pârâților Ministerul

Justiției și al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale,

care fac parte din categoria organelor centrale, de a transmite adeverințele,

constituie acte administrative de autoritate publică.

Intimații au solicitat prin

întâmpinare respingerea recursului ca nefondat. Faptul că potrivit

dispozițiilor legale aplicabile în procedura de recalculare, modificare sau

actualizare a pensiilor de serviciu se emite o adeverință tip de către ultima

unitate angajatoare a reclamanților nu poate duce la calificarea acțiunii cu

acest obiect ca fiind de competența instanțelor de contencios  administrativ.

II. Considerentele instanței

recurs

(1) din Legea nr. 19/2000 modificată și completată, jurisdicția asigurărilor sociale

se realizează prin tribunale și curți de apel.

modificată și completată dă în competența de primă instanță a tribunalelor și

litigiile privind deciziile de pensionare, precum și refuzul nejustificat de

rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.

nr. 1275/2008, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

republicată, stabilirea, actualizarea și plata tuturor pensiilor de serviciu se

efectuează de către casele teritoriale de pensii.

enunțate rezultă că și în cazul pensiilor de serviciu, atât stabilirea

acestora, cât și actualizarea sunt supuse competenței în primă instanță a

tribunalului, ca instanță de asigurări sociale.

ca instanțele de contencios administrativ să se investească cu soluționarea

unor asemenea acțiuni, chiar dacă se invocă și refuzul nejustificat de emitere

a adeverinței –tip prevăzută de art. 13 din H.G. nr. 1275/2005.

Aceasta deoarece, conform art.

155 din Legea nr. 19/2000, secția de asigurări sociale a tribunalului

soluționează în primă instanță și refuzul nejustificat de rezolvare a unei

cereri privind drepturile de asigurări sociale.

Competența în acest caz

apare ca fiind derogatorie de la prevederile Legii nr. 554/2004.

întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează

a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.G. și I.Z. împotriva sentinței civile nr. 700/CA din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2009.