ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 760/2009

Obiectul acțiunii Reclamanții I.G. și I.Z. au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Casa Județeană de Pensii Constanța și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale să modifice deciziile acestora de pensie de serviciu în sensul includerii în cuantumul pensiei și a sporului permanent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării acțiunii Reclamanții au susținut că se impune modificarea deciziilor de pensionare, deoarece nu s-a luat în calcul la stabilirea cuantumului pensiilor de serviciu și a sporului permanent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 89 alin. (1) din Legea nr. 19/2002 coroborat cu art. 82 din Legea nr. 303/2004 republicată în baza Legii nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr. 100/2007, art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 1275/2005.

Apărările pârâților Pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de prevederile art. 10 din H.G. nr. 1275/2005. Aceeași excepție a fost ridicată de pârâtul Ministerul Justiției, invocându-se aceleași prevederi legale, respectiv H.G. nr. 1275/2005. Pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece nu a intervenit majorarea indemnizației brute lunare a judecătorilor /procurorilor în activitate, conform art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, modificată prin O.U.G. nr. 100/2007.

Excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța ridicată din oficiu. Soluția instanței. La termenul de judecată din 4 septembrie 2008, Curtea de Apel Constanța a ridicat din oficiu excepția necompetenței materiale, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă, litigii de muncă și asigurări sociale.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. S-a invocat art. 154 din Legea nr. 19/2000, conform căruia jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prim tribunale și curți de apel. S-au mai invocat prevederile art. 95 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea prevăzute pentru cererea de pensionare. În fine, s-au invocat și prevederile art. 13 din H.G. nr. 1275/2005, stabilirea, actualizarea și plata tuturor pensiilor de serviciu prevăzute de art. 82, 84 și 85 alin. (2) și (3) din lege se efectuează de casele teritoriale de pensii, iar în condițiile art. 87 și art. 88 din Legea nr. 19/2000, decizia emisă în conformitate cu art. 86 poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului.

Recursul formulat de reclamanți. Recurenții critică soluția instanței de fond din perspectiva prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., considerând că în realizarea procedurii de modificare a deciziilor și a cuantumului pensiilor de serviciu sunt implicați, în raport de competența lor, toți pârâții. Verificarea, aprobarea sau neaprobarea de către pârâtul Ministerul Justiției a adeverințelor emise de curțile de apel și înaintate acestuia ori refuzul pârâților Ministerul Justiției și al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care fac parte din categoria organelor centrale, de a transmite adeverințele, constituie acte administrative de autoritate publică.

Apărările intimaților Intimații au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat. Faptul că potrivit dispozițiilor legale aplicabile în procedura de recalculare, modificare sau actualizare a pensiilor de serviciu se emite o adeverință tip de către ultima unitate angajatoare a reclamanților nu poate duce la calificarea acțiunii cu acest obiect ca fiind de competența instanțelor de contencios administrativ. II. Considerentele instanței recurs 1. Recursul este nefondat. 2. Conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 modificată și completată, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel. 3. Art. 155 din Legea nr. 19/2000 modificată și completată dă în competența de primă instanță a tribunalelor și litigiile privind deciziile de pensionare, precum și refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale. 4. Potrivit art. 14 din H.G. nr. 1275/2008, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, stabilirea, actualizarea și plata tuturor pensiilor de serviciu se efectuează de către casele teritoriale de pensii. 5. Coroborând textele legale enunțate rezultă că și în cazul pensiilor de serviciu, atât stabilirea acestora, cât și actualizarea sunt supuse competenței în primă instanță a tribunalului, ca instanță de asigurări sociale. 7. Nu există nici un motiv ca instanțele de contencios administrativ să se investească cu soluționarea unor asemenea acțiuni, chiar dacă se invocă și refuzul nejustificat de emitere a adeverinței –tip prevăzută de art. 13 din H.G. nr. 1275/2005. Aceasta deoarece, conform art. 155 din Legea nr. 19/2000, secția de asigurări sociale a tribunalului soluționează în primă instanță și refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale. Competența în acest caz apare ca fiind derogatorie de la prevederile Legii nr. 554/2004.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.