ÎCCJ, decizie (scj.ro #81905)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81905) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de vânzare cumpărare
încheiat în baza Legii nr. 112/1995, desființat de către
instanța de judecată. Restituirea prețului. Obligația
Ministerului Finanțelor Publice de a restitui prețul actualizat al
imobilului.
Cuprins pe materii.
Drept civil. Drept de proprietate. Contract de vânzare cumpărare
încheiat în baza Legii nr. 112/1995, desființat de către
instanța de judecată. Restituirea prețului. Obligația
Ministerului Finanțelor de a restitui prețul actualizat al imobilului
Index alfabetic
.
Drept civil.
-
contract de vânzare cumpărare încheiat
în baza Legii nr. 112/1995;
-
anulare
-
restituirea prețului
Legea nr. 10/2001:
art. 50 alin. (3)
Legea nr. 112/1995:
art. 13 alin. (6)
Dispozițiile
art. 50 alin. (3) din Legea 10/2001, republicată (forma de dinaintea
modificării prin Legea 1/2009) prevăd că restituirea
prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte
de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.
112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost
desființate prin hotărâri judecătorești definitive și
irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul
extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu
modificările ulterioare.
Este real
că restituirea prestațiilor reciproce, expresie a principiului
restitutio in integrum ce cârmuiește efectele nulității actului
juridic civil, potrivit dreptului comun, operează între părțile
contractante, însă, potrivit normei anterior citate, legea specială
derogă de la această regulă, instituind, prin textul anterior
citat, o subrogație legală a persoanei debitorului (vânzătorul
obligat la restituirea prețului).
Această
prevedere legală își are rațiunea în respectarea unei simetrii
între destinația finală a sumelor încasate de vânzător (unitatea
administrativ teritorială) cu titlu de preț de la chiriașii
cumpărători și sursa fondurilor pentru restituirea prețului
actualizat către aceștia, pentru cazul desființării contractului,
în ambele situații - fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13
alin. (
6) din Legea 112/1995, cu modificările ulterioare.
Î.C.C.J, Secția
civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2873 din 7
mai 2010.
Prin sentința
civilă nr. 3776 din 6 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București s-a declinat în favoarea Tribunalului București
competența de soluționare a acțiunii promovată de
reclamanții P.E.D. și P.M. în contradictoriu cu Ministerul Economiei
și Finanțelor Publice, Municipiul București prin Primar General
și chemata în garanție - SC Herăstrău Nord SA, prin care
s-a solicitat obligarea pârâților la restituirea prețului actualizat
plătit pentru achiziționarea imobilului din București, sector 1.
În motivarea
acțiunii, reclamanții au învederat instanței faptul că au
încheiat cu Primăria Municipiului București, prin mandatar SC
Herăstrău Nord SA, un contract de vânzare-cumpărare, care, prin
decizia nr. 783 din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel București,
rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1549 din 10
aprilie 2006 a Curții de Apel București, Secția a IV-a
civilă, a fost desființat, constatându-se nulitatea absolută a
acestuia.
Prin suplimentul la
raportul de expertiză imobiliară a fost stabilită valoarea de
circulație a apartamentului ca fiind de 746.888 lei vechi, astfel că,
Judecătoria sector 1 a invocat din oficiu excepția necompetenței
materiale, față de valoarea obiectului cererii și a procedat la
declinarea competenței, astfel cum s-a arătat.
Prin sentința
civilă nr. 764 din 1 iunie 2009 a Tribunalului București, s-a
reținut că dispozițiile Legii nr. 10/2001, în vigoare la
momentul nașterii dreptului reclamanților la recuperarea
prețului achitat, prevăd și reglementează expres
posibilitatea recuperării valorii actualizate a prețului plătit
de persoanele ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost
desființate, legea specială indicând și persoana obligată
la restituirea prețului actualizat.
Ca atare, s-a respins
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul
Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar față de
dispozițiile Legii nr. 10/2001 care prevăd că dreptul la
acțiune se naște de la momentul rămânerii irevocabile a
hotărârii de desființare a contractului de vânzare-cumpărare,
s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la cererea de
chemare în garanție a SC Herăstrău Nord SA, pentru comisionul de
1% din prețul contractului, instanța de fond a respins-o ca
neîntemeiată, apreciind că societatea nu răspunde pentru
evicțiune, aceasta fiind doar un intermediar al vânzării, iar nu
vânzătorul însuși.
Față de
aceste considerente prima instanță a admis în parte acțiunea
reclamanților și a obligat Ministerul Finanțelor Publice la
plata sumei de 8.710,9 lei preț actualizat, respingând cererea de
plată a valorii de circulație a imobilului.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel Ministerul Finanțelor Publice, prin motivele
căii de atac susținându-se că prin acțiunea
introductivă de instanță trebuia chemată în calitate de
pârât persoana ce a comis fapta, conform art.998-999 Cod civil, raportat la
art. 25 alin. (2), art. 35 și art. 37 din Decretul nr. 31/1954.
Apelantul a învederat
că dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea 10/2001 se aplică în
situații exprese, când contractele de vânzare-cumpărare au fost
desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile și
nicidecum acțiunilor în revendicare, invocând totodată că,
potrivit principiului relativității, efectele contractului se produc
numai între părțile contractante, neputând profita sau dăuna
unui terț, așa cum este Ministerul Finanțelor Publice care are
doar calitatea de depozitar al fondului extrabugetar, în care se varsă
sumele încasate de Primărie din vânzarea imobilelor în baza Legii nr. 112/1995.
O altă
critică a vizat plata valorii de circulație a bunului, cu toate
că instanța de fond a acordat doar valoarea actualizată a
prețului bunului vândut în baza Legii nr. 112/1995.
Prin decizia
civilă nr. 507A din 20 octombrie 2009 s-a respins ca nefondat apelul
declarat de pârât, instanța reținând că în cauză este
aplicabil art. 50 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data introducerii
cererii, potrivit căruia, proprietarii ale căror contracte de
vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.
112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin
hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au
dreptul la restituirea prețului actualizat al imobilelor, restituirea
prețului prevăzut, efectuându-se de Ministerul Economiei si
Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin.(6)
din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor
Publice, invocând incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod
procedură civilă, solicitând admiterea acestei căi de atac,
modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepției lipsei
calității procesuale a acestuia și respingerea acțiunii ca
fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual
pasivă.
În dezvoltarea
motivelor de recurs, recurentul a susținut că nu a avut calitatea de
parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, Ministerul
Finanțelor fiind doar un terț depozitar al fondului extrabugetar în
care se varsă sumele încasate din vânzări de Primăria
Municipiului București.
Pe de altă parte,
s-a susținut că art. 50 din Legea 10/2001 nu-și
găsește aplicabilitatea în speță de vreme ce în cauză
ar fi trebuit instituită răspunderea vânzătorului pentru
evicțiune, conform art. art. 1337 Cod civil, această dispoziție
de drept comun, neputând fi înlăturată prin nicio dispoziție
specială contrară.
Prin cererea de recurs
recurentul nu a formulat critici pe fondul cauzei.
Recursul este nefondat
pentru considerentele care succed.
Prin cererea de
chemare în judecată, reclamanții au indicat ca temei de drept
prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001, învederând instanței faptul
că au încheiat cu Primăria Municipiului București, prin mandatar
SC Herăstrău Nord SA, un contract de vânzare-cumpărare în baza
Legii nr. 112/1995, care, prin decizia civilă nr. 783 din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin decizia civilă
nr. 1549 din 10 iulie 2006 a Curții de Apel București, Secția a
IV-a civilă, a fost desfiunțat, constatându-se nulitatea acestuia.
Potrivit art.
50 alin. (3) din Legea nr.10/2001, proprietarii ale căror contracte de
vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.
112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin
hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au
dreptul la restituirea prețului actualizat al imobilelor, restituire ce se
efctuează de Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul
extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu
modificările ulterioare.
Astfel, în mod
corect instanța de apel a respins excepția lipsei calității
procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor,
față de prevederile legii speciale care statuează și cu
privire la persoana juridică obligată la restituirea prețului
actualizat.
În mod corect
instanța de apel a reținut că art. 50
1
din Legea nr.
10/2001 a fost introdus ulterior promovării acțiunii – 8 mai 2008,
prin Legea nr. 1/2009 care prevede că, în situația în care au fost
eludate prevederile legale, chiriașul are dreptul la restituirea
prețului actualizat (art. 50 alin. (2) din lege), iar în situația în
care contractul se anulează, dacă a fost încheiat cu respectarea
dispozițiilor acestei legi, el are dreptul la restituirea prețului de
piață (art. 50 alin. (2
1
)din lege) conform standardelor
internaționale de evaluare (art. 50
1
din lege), în ambele
situații, despăgubirile acordându-se de Ministerul Economiei și
Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6)
din Legea nr. 112/1995.
Ori, nulitatea
absolută a unui contract de vânzare-cumpărare, încheiat cu
încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, constatată prin
hotărâre judecătorească definitivă și
irevocabilă, are ca efect lipsirea în tot a actului juridic, de
efectele în vederea cărora a fost încheiat, din cauza nesocotirii
dispozițiilor legale edictate pentru perfectarea sa valabilă. Cum
nulitatea operează cu efect retroactiv (ex tunc), principiul restabilirii
situației anterioare ce guvernează efectele nulității,
impune restituirea prestațiilor efectuate în baza actului desființat
.
Critica recurentului
referitoare la antrenarea răspunderii vânzătorului pentru
evicțiune, conform art. 1337 și urm. Cod civil, de asemenea,
urmează a fi înlăturată ca nefondată, întrucât premisa
acestui tip de răspundere (care este una contractuală), presupune
valabilitatea contractului de vânzare cumpărare și pierderea posesiei
de către cumpărător, urmare a drepturilor preferabile invocate
de un terț asupra obiectului vânzării.
Cum dispozițiile
art. 50 alin. (3) din Legea 10/2001, republicată (forma de dinaintea
modificării prin Legea 1/2009) prevăd că restituirea
prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte
de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.
112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost
desființate prin hotărâri judecătorești definitive și
irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul
extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu
modificările ulterioare, Înalta Curte constată că decizia
recurată este dată cu corecta aplicare a legii.
Este real că
restituirea prestațiilor reciproce, expresie a principiului restitutio in
integrum ce cârmuiește efectele nulității actului juridic civil,
potrivit dreptului comun, operează între părțile contractante,
însă, potrivit normei anterior citate, legea specială derogă de
la această regulă, instituind, prin textul anterior citat, o
subrogație legală a persoanei debitorului (vânzătorul obligat la
restituirea prețului).
Această prevedere
legală își are rațiunea în respectarea unei simetrii între
destinația finală a sumelor încasate de vânzător (unitatea
administrativ teritorială) cu titlu de preț de la chiriașii
cumpărători și sursa fondurilor pentru restituirea prețului
actualizat către aceștia, pentru cazul desființării
contractului, în ambele situații - fondul extrabugetar constituit în
temeiul art. 13 alin. (
6) din Legea 112/1995, cu modificările ulterioare.