ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3465/2020

Ședința publică din data de 10 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 04 noiembrie 2019, pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Președinta Tribunalului Timiș - dna. judecător B., a solicitat:

- obligarea pârâtei să îi comunice în copii xerox certificate cu mențiunea "conform cu originalul", semnate și ștampilate pe fiecare pagină, toate înscrisurile pe care le-a solicitat prin cererea de solicitare de informații formulată în baza Legii nr. 544/2001, trimisă prin poșta în data de 25 septembrie 2019 cu AR nr. x și care a fost înregistrată sub nr. x/26.09.2019 la registratura Tribunalului Timiș, conform adresei de răspuns a BIRP al Tribunalului Timiș cu nr. 38/IP/27.09.2019;

- obligarea pârâtei la despăgubiri morale în temeiul art. 22 alin. (2), teza finală din Legea nr. 544/2001;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

2.1. Prin sentința civilă nr. 167 din 05 martie 2020, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Arad a reținut, în esență, că în determinarea instanței competente să judece cauza, sunt aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, coroborate cu prevederile art. 127 alin. (2) indice 1 C. proc. civ., având în vedere că în cazul de față autoritatea publică reclamată de încălcarea drepturilor stabilite de Legea nr. 544/2001 este o instanță judecătorească.

Totodată, Tribunalul Arad a apreciat că, întrucât reclamantul, persoană fizică, are domiciliul în județul Dolj, iar instanța pârâtă, Tribunalul Timiș, se află în circumscripția Curții de apel Timișoara, acesta se putea adresa fie Tribunalului Dolj, fie unuia dintre tribunalele aflate în circumscripțiile curților de apel învecinate Curții de apel Timișoara.

2.2. Prin sentința civilă nr. 445 din 05 iunie 2020, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Dolj a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., iar în acest caz, când judecătorul este chemat în judecată ca pârât, reclamantul are posibilitatea de a sesiza și instanța la care își desfășoară activitatea pârâtul.

Totodată, Tribunalul Dolj a apreciat că, în toate cazurile de competență teritorială alternative, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., iar după ce a făcut această alegere, nici pârâtul și nici instanța din oficiu nu ar putea să invoce excepția de necompetență.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, prin care a solicitat să i se comunice în copii xerox certificate cu mențiunea "conform cu originalul", semnate și ștampilate pe fiecare pagină, toate înscrisurile pe care le-a solicitat prin cererea de solicitare de informații, formulată în baza Legii nr. 544/2001, înregistrată sub nr. x/26.09.2019 la registratura Tribunalului Timiș.

Înalta Curte reține că potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001:

"(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că autoritatea publică reclamată de încălcarea drepturilor stabilite de Legea nr. 544/2001 este, în cazul de față, o instanță judecătorească, astfel că devin incidente și dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., potrivit cărora: "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială alternativă, stabilind că, în situația în care reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale, prevăzute de Legea nr. 544/2001, acesta se poate adresa instanței de la domiciliul său sau instanței de la sediul autorității publice.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că, în ceea ce privește competența teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente, revine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., iar în cauză, alegerea instanței este condiționată și de respectarea prevederilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., raportat la faptul că autoritatea publică reclamată este o instanță judecătorească.

Având în vedere că reclamantul, persoană fizică, are domiciliul în județul Dolj, iar instanța pârâtă, Tribunalul Timiș, se află în circumscripția Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte reține că, potrivit normelor legale incidente în cauză, reclamantul se putea adresa fie Tribunalului Dolj, fie Tribunalului Timiș sau unuia dintre tribunalele aflate în circumscripțiile curților de apel învecinate Curții de Apel Timișoara, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Oradea și Curtea de Apel Craiova.

Deși în prezenta cauză reclamantul a înțeles să sesizeze Tribunalul Arad cu cererea sa întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, acest tribunal se află în circumscripția aceleiași Curți de apel cu Tribunalul Timiș și nu întrunește niciunul dintre criteriile stabilite de art. 22 alin. (1) din Legea 544/2001 și nici pe cel de instanță din circumscripția unei Curți de apel învecinate celei de care aparține pârâta.

Prin urmare, în considerarea faptului că întrunește ambele criterii, de instanță de la domiciliul reclamantului, dar și de instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Dolj.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Președinta Tribunalului Timiș - dna. judecător B., în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.