ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3581/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale la data de 15 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., toți prin R., în contradictoriu cu pârâții Direcția Agricolă Județeană Arad și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, au solicitat obligarea pârâților la acordarea sporului în cuantum de 35% din salariul de bază, începând cu data de 30.01.2018 și în continuare și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 694 din 16 octombrie 2019, Tribunalul Arad a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data introducerii cererii, întrucât aceasta a fost formulată de reclamantul R., în numele membrilor de sindicat menționați în cerere.

Totodată, a avut în vedere Decizia nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit căreia organizațiile sindicale au calitate procesuală în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În concluzie, a apreciat că R. are calitate procesuală activă, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența teritorială de soluționare a cauzei revine revine Tribunalului Vrancea, în a cărui rază teritorială este situat sediul reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă la data de 21.11.2019, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 78 din 22 mai 2020, Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Totodată, a suspendat din oficiu judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul reclamanților membri de sindicat. Având în vedere că sindicatul a introdus cererea în numele membrilor de sindicat, iar domiciliul acestora este în județul Arad, din perspectiva competenței teritoriale, Tribunalul Arad este competent să judece cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În raport cu obiectul dedus judecății și împrejurarea că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Înalta Curte reține că demersul judiciar inițiat de aceștia se circumscrie unui litigiu vizând raportul de serviciu al funcționarului public.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data formulării acțiunii (15.07.2019), conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În art. 37 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Legitimarea procesuală a altor persoane" se prevede că în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

În condițiile în care o reglementare a fost adoptată de legiuitor cu un scop clar și precis, efectele acesteia nu pot fi extinse la alte situații, mai ales când pentru aceste "alte situații" există dispoziții legale exprese.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

Din actele dosarului, rezultă că reclamanții domiciliază în județul Arad și că acțiunea a fost formulată în numele lor de R.. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentant și nu de reclamant, pentru că apără drepturile și interesele membrului de sindicat.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Arad, competent după domiciliul reclamanților.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții R., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și pe pârâții Direcția Agricolă Județeană Arad și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iulie 2020.