ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1596/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1596/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 12 martie 2020
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie (SNLPA), în numele și în interesul membrilor săi, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Agricolă Județeană Cluj (DAJ) și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acordarea sporului de 35% din salariul de bază, începând cu data de 30.01.2018 și în continuare, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Prin sentința civilă nr. 2443/2019 din data de 20 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 15 iulie 2019, precum și dispozițiile art. 28 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 62/2011, ce conferă calitate procesuală activă organizațiilor sindicale, respectiv calitatea de reclamant.
În consecință, a considerat că membrii de sindicat în numele cărora reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată nu pot fi considerați reclamanți și nici nu a operat transmiterea calității procesuale active de la sindicat la membrii săi, în condițiile art. 38 C. proc. civ., astfel că prin efectul legii membrii sindicatului reclamant nu pot prelua calitatea procesuală activă a sindicatului.
A mai apreciat că este irelevant domiciliul reclamanților membri de sindicat, competența teritorială fiind determinată în raport de sediul sindicatului.
2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 16/2020 din data de 29 ianuarie 2020, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie, în numele și în interesul membrilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură Județeană Cluj și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Cluj, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, competența teritorială de soluționare a cauzei prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se respectă și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, așa încât competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Cluj, instanța de la domiciliul reclamanților, competența determinându-se în funcție de domiciliul reclamanților funcționari și nu de sediul persoanei juridice de drept public sau privat care a promovat cererea în numele sau pentru funcționari.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.
Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie (SNLPA) a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în numele și în interesul membrilor săi, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., acordarea sporului de 35% din salariul de bază, începând cu data de 30.01.2018 și în continuare, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte reține că reclamanții, membri de sindicat, au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fiind vorba de drepturi cu caracter salarial.
Înalta Curte constată că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie (SNLPA) în numele membrilor de sindicat, funcționari publici, în calitate de reprezentant al acestora, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.
În privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 15.07.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.
(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."
Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie (SNLPA) în numele membrilor de sindicat, funcționari publici și în calitate de reprezentant al acestora, așadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 15.07.2019.
Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliile reclamanților fiind pe raza județului Cluj.
În același sens, se constată că potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011:
"În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."
Această interpretare este confirmată și de dispozițiile art. 30 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
Prin urmare, având în vedere că acțiunea a fost formulată în numele membrilor de Sindicat, faptul că aceștia nu au fost conceptați și citați în cauză, nu are relevanță, câtă vreme din formularea acțiunii rezultă că Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie (SNLPA) a acționat în numele membrilor săi, reprezentându-i pe aceștia în scopul obținerii drepturilor reclamate.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privința art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competențe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.
Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competența de soluționare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincție.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie, în contradictoriu cu pârâții Direcția Agricolă Județeană Cluj și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2020.