ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1641/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1641/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 17 martie 2020
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului ALBA, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 iulie 2019, SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PEDOLOGIE ȘI AGROCHIMIE SNLPA, în numele și în interesul membrilor săi de sindicat: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA AGRICOLĂ JUDEȚEANĂ ALBA și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, obligarea pârâților la:
Acordarea sporului în cuantum de 35% din salariul de baza, începând cu data de 30.01.2018 și în continuare;
Plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Hotărârea Tribunalului ALBA, secția a II-a civilă, contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență
Prin Sentința administrativă nr. 511/CAF/2019 din data de 08.10.2019 Tribunalul ALBA, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PEDOLOGIE ȘI AGROCHIMIE SNLPA, pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., Y., V., W., X., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA AGRICOLĂ JUDEȚEANĂ ALBA și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, în favoarea Tribunalului Vrancea, reținând, în esență, că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) se stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
Totodată, a reținut Tribunalul Alba că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant și, cum sediul reclamantului Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie SNLPA este în Focșani, județul Vrancea, conform art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă teritorial este Tribunalul Vrancea.
Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată la data de 22.10.2019 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal sub același număr de dosar - x/2019
Hotărârea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal
Prin sentința civilă nr. 495/2019 din data de 13 decembrie 2019 Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ Fiscal și de Insolvență competența de soluționare a cauzei.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal a reținut, în esență că, potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul. (4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces’’.
Raportat la dispozițiile de mai sus, Tribunalul Vrancea a constatat că domiciliul reclamanților se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Alba, aceasta fiind instanța competentă să se pronunțe asupra pretențiilor deduse judecății.
Totodată, a reținut aceeași instanță că, potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 această competență se respectă și în cazul în care acțiunea este formulată în numele reclamanților de un reprezentant convențional, cum este cazul în speță.
A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata pricinii, în temeiul art. 134 C. proc. civ. și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ Fiscal și de Insolvență, având în vedere următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții - membri de sindicat, au calitatea de funcționari publici și, dat fiind că prezenta acțiune în contencios administrativ are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, competența de soluționare a cauzei este stabilită de art. 109 din Legea nr. 188/1999.
În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Dispozițiile legale menționate nu stabilesc însă care este instanța competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu domiciliul/sediul reclamanților, apreciind diferit asupra problemei legitimității procesuale a organizațiilor sindicale, respectiv dacă acestea acționează în calitate de reclamanți sau doar ca reprezentanți ai membrilor lor.
Înalta Curte constată că, în cauza de față, competența teritorială de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ Fiscal și de Insolvență,în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 11 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30 iulie 2018.
Astfel, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004:
"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."
De asemenea, potrivit alin. (4) al art. 10, introdus prin art. I pct. 11 din Legea nr. 212/2018, "(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."
În art. 37 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Legitimarea procesuală a altor persoane" se prevede că în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.
În condițiile în care o reglementare a fost adoptată de legiuitor cu un scop clar și precis, efectele acesteia nu pot fi extinse la alte situații, mai ales când pentru aceste "alte situații" există dispoziții legale exprese.
Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie, în " numele și în interesul membrilor săi", adică în calitate de reprezentant al membrilor săi, respectiv a reclamanților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., așadar, nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018.
Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.
În cauza de față, în condițiile în care, prin acțiunea pendinte se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat, deoarece aceștia sunt titularii dreptului pretins, interesul promovării acțiunii aparținând tot acestora.
Dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, în condițiile în care, anterior modificării aduse prin Legea nr. 212/2018, articolul 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.
Actualul text legal, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată - 16 iulie 2019 - instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.
Astfel cum se poate observa din copiile cărților de identitate ale reclamanților, atașate la dosarul Tribunalului Alba, toți membrii de sindicat din prezenta cauză domiciliază în județul Alba și acțiunea a fost formulată în numele lor de Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentant și nu de reclamant.
Față de aceste considerente, având în vedere că Sindicatul are calitatea de reprezentant și nu de reclamant, iar domiciliul tuturor reclamanților din prezenta cauză este situat în județul Alba, constată că Tribunalului Alba îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe Sindicatul Național al Lucrătorilor din Pedologie și Agrochimie în numele și pentru membri de sindicat reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., în contradictoriu cu pârâții Direcția Agricolă Județeană Alba și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2020.