ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3464/2019

Ședința publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin acțiunea înregistrată la data de 18.12.2015 sub nr. x/2015 reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (în continuare ANRE) anularea în totalitate a Ordinului Președintelui ANRE nr. 165/2015 privind modificarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 08.12.2015.

Prin acțiunea introductivă înregistrată de B. la data de 07.01.2016 sub nr. x/2016 a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (în continuare ANRE) anularea în totalitate a Ordinului Președintelui ANRE nr. 165/2015 privind modificarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 08.12.2015.

Prin cererea completatoare, înregistrată la data de 04.02.2016, societatea reclamantă a solicitat și anulare Adresei nr. x/01.02.2016 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Ordinului nr. 165/2015.

O acțiune similară a formulat B. S.A. împotriva ANRE în dosarul nr. x/2016 înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2016, iar prin încheierea din 18.04.2016 a fost admisă excepția de litispendență, dispunându-se atașarea dosarului nr. x/2016 la dosarul nr. x/2016 și soluționarea reunită a acestor cauze la completul 34 fond.

De asemenea, dosarul nr. x/1016 care are ca obiect anularea Ordinului Președintelui ANRE nr. 165/2015 formulată de reclamanta B. S.A. în contradictoriu cu autoritatea pârâtă ANRE a fost conexat prin încheierea din 27.04.2016 la dosarul nr. x/2015 care are ca obiect anularea Ordinului Președintelui ANRE nr. 165/2015 formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu autoritatea pârâtă ANRE.

Prin sentința civilă nr. 1657 din 18 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei ANRE nr. x/01.02.2016, din cererea completatoare invocată de autoritatea publică pârâtă;

(ii) a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.;

(iii) a respins acțiunile conexe formulate de reclamantele A. S.A. și B. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiate;

Împotriva sentinței civile nr. 1657 din 18 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele A. S.A. și B. S.A.

3.1. Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea acțiunii și anularea Ordinului 165/2015 privind modificarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 08.12.2015.

Recurenta-reclamantă a susținut că în cauză s-au aplicat greșit prevederile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, instanța de fond apreciind eronat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, întrucât nu au existat circumstanțe excepționale și nici nu a fost evitată o gravă atingere adusă interesului public.

Invocarea unei pretinse urgențe bazată pe necesitatea adoptării tarifelor de distribuție la o anumită dată este practic o invocare a propriei culpe - ANRE, în calitate de autoritate de reglementare, trebuind să prevadă această necesitate a modificării legislației și să o adopte în mod legal.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție ce trebuia îndeplinită pentru justificarea urgenței, respectiv grava atingere ce ar fi adusă interesului public-aceasta nu era nici măcar indicată în actele ce au stat la baza emiterii Ordinului nr. 165/2015, cu atât mai puțin detaliată sau justificată din punct de vedere socio-economic.

Recurenta a susținut că în cauză au fost aplicate greșit dispozițiile art. 7 alin. (2) din legea nr. 24/2000, în sensul că Ordinul 165/2015 nu este însoțit de o analiză de impact sau de o motivare detaliată a necesității avute în vedere, instanța de fond interpretând greșit articolele 6,7,30,31 și 32 din Legea nr. 24/2000 privind necesitatea existenței unor fundamentări temeinice a proiectelor de acte normative. Nota de fundamentare postată de site-ul ANRE are o singură pagină și nu menționează argumentele de fapt și de drept care au generat acest demers normativ, iar argumentele autorității din cuprinsul Notei nu sunt de natură să susțină necesitatea și oportunitatea, fiind doar afirmații cu caracter general.

În opinia recurentei, prin adoptarea Ordinului nr. 165/2015 au fost încălcate principiile stabilității, predictibilității și transparenței și totodată, s-a creat un tratament discriminatoriu între operatorii de distribuție și consumatori, întrucât plafonul de 7% a rămas doar în ceea ce privește limitarea creșterii tarifelor.

Prin adoptarea Ordinului nr. 165/2015, ANRE a diminuat tarifele de distribuție reglementate sub pragul de 7%, fapt care îi cauzează un prejudiciu de aproximativ 76 milioane de RON, fiind încălcate astfel prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 123/2012.

În fine, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit, prima instanță nu a reținut că prin emiterea Ordinului nr. 165/2015, pârâta ANRE a depășit puterea discreționară recunoscută autorităților statului, ordinul atacat fiind emis cu exces de putere.

3.2. Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta B. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea atacata este profund nelegala, aceasta fiind lipsita de o motivare - în fapt sau în drept-în concret modalitatea in care sunt prezentate considerentele hotărârii, precum si modalitatea in care acestea sunt redactate conduc la concluzia că în cauza nu a existat o analiză a argumentelor prezentate de B., instanța de fond neanalizând argumentele referitoare la nemotivarea actului atacat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că în cauză s-a reținut în mod nelegal aplicabilitatea art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003. Pentru a se retine legalitatea procedurii de urgență, era necesar să se constate dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de norma speciala, respectiv (i) existenta circumstanțelor excepționale, (ii) necesitatea unei masuri imediate si (iii) identificarea gravei atingeri aduse interesului public.

Din analiza sentinței atacate rezultă că niciuna dintre condițiile prevăzute de art. 7 alin. (13) Legea 52/2003 nu a fost analizata, apărarea ANRE fiind reținuta fără nici o analiză a temeiului de drept invocat, hotărârea fiind nemotivată cu privire la acest aspect.

Faptul că ANRE trebuia, în temeiul unei legi care nu a mai suferit modificări din 2012, să adopte ordinele de stabilire a tarifelor de distribuție, aferente anului 2016, până la data de 15.12.2015 nu prezintă relevanta în cauza și cu siguranță nu poate fi calificată drept o circumstanța excepțională care să impună luarea unor măsuri imediate.

Este evident că nu a existat nicio urgență, nicio circumstanță excepțională și cu siguranță nicio evitare a unei grave atingeri aduse interesului public, care să justifice adoptarea Ordinului 165/2015 în procedura prevăzuta de art. 7 alin. (13) Legea 52/2003. In contextul în care este notoriu că tarifele pentru consumatori au înregistrat în cursul anului 2016 scăderi intre 3-3,5% (în situația in care scăderile operatorilor de distribuție au ajuns chiar si la 16%) este evident ca nu este îndeplinita nici condiția evitării unei grave atingeri aduse interesului public.

In contextul in care condițiile imperativ si cumulativ cerute nu au fost îndeplinite, aceste aspecte fiind recunoscute de ANRE, aceasta era obligată să adopte Ordinul 165/2015 în procedura normală, cu respectarea cerințelor formale ale procesului de legiferare. Aceste încălcări trebuiau reținute de instanța fondului, cu consecința anulării Ordinului 165/2015.

Prin adoptarea unui ordin care urmărește regularizarea veniturilor intr-un singur an, se înlătura efectele si scopul perioadei de regularizare, iar în cauză în mod eronat nu s-a reținut lipsa predictibilității cauzată de faptul că modificarea art. 105 din Metodologie prin Ordinul 165/2015 a intervenit la 2 ani după adoptarea Metodologiei.

In ceea ce privește procedura efectivă prevăzută de art. 7 din Legea 52/2003 este evidentă încălcarea produsă, în cauză neexistând nicio urgenta, astfel că aceste termene au fost încălcate. ANRE nu a respectat dispozițiile Legii 52/2003, încălcând atât termenul de 30 de zile lucrătoare, cat si cel de 10 zile calendaristice, si nu numai, ANRE supunând spre analiza Consiliului Consultativ proiectul înainte de expirarea termenului pentru propuneri/observații și înainte de întâlnirea cu persoanele interesate, a încălcat și ordinea imperativă a etapelor decizionale impuse de lege.

În mod greșit a reținut instanța de fond că a fost realizata o evaluare preliminară. Cu ocazia termenului din 27.04.2016 reprezentantul ANRE a arătat in mod clar și expres că această evaluare preliminară nu există - de altfel s-a solicitat în mod expres la acel termen depunerea acestui document la dosarul cauzei.

Prin sentința pronunțata s-a atribuit putere probatorie unei simple afirmații nesusținute in niciun fel, respectiv s-a considerat că un act care nu a ajuns niciodată la cunoștința sa sau a instanței de fond ori la oricine altcineva, există.

In continuare arătă că ANRE era obligată sa realizeze fie o analiza preliminară, fie un studiu de impact care să dovedească existența unei fundamentări a actului administrativ. In lipsa acestora, Ordinul 165/2015 a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 52/2003 si ale Legii nr. 24/2000.

În opinia recurentei-reclamante, Ordinul nr. 165/2015 este un act administrativ profund nemotivat, întrucât simpla apreciere că scăderea tarifelor specifice de distribuție va avea un impact favorabil pentru utilizatorii clienți finali, deopotrivă casnici si noncasnici, de pe teritoriul întregii țări, contribuind in acest fel la creșterea economica a tarii" nu poate reprezenta o motivare

Un alt aspect este acela ca instrumentul de motivare nu identifica în niciun fel efectele pe care le are Ordinul 165/2015 asupra operatorilor iar în ceea ce privește consumatorii finali, efectele sunt prezentate generic si vag ca având "un impact favorabil", însă impact neidentificat in concret prin vreun act sau argument.

Arată că așa zisa fundamentare a Ordinului realizată de ANRE este reprezentată de o înșiruire de texte normative, fără a se arăta în concret care sunt premisele de la care s-a pornit, logica urmărită de autoritate, modalitatea în care dispozițiile implementate urmează să producă efecte, in concret, asupra operatorilor ori a consumatorilor. ANRE nu a indicat consecințele viitoare concrete si fundamentate ale modificărilor aduse de Ordinul nr. 165/2015.

Modificarea propusa si adoptata, care are ca efect eliminarea limitei de scădere a tarifelor de distribuție nu are un fundament real si încalcă principiul fundamental al egalității in fata legii, reglementat la nivel constituțional - ce presupune, printre altele si aplicarea aceluiași regim juridic pentru situații juridice identice.

ANRE nu a justificat de ce este necesara scăderea considerabila si intempestiva a tarifelor de distribuție pentru anul 2016, in contextul in care regularizarea pe variație (inclusiv scăderea) se realiza potrivit metodologiei anterioare pe o perioada de mai mulți ani, atunci când era cazul.

Modificarea este și discriminatorie in contextul in care, in ipoteza creșterii tarifelor de distribuție, diferența se regularizează prin corecții in anii următori, cu respectarea plafonului maxim de creștere - astfel cum, de altfel, s-a întâmplat și în trecut - în timp ce, in ipoteza scăderii tarifelor, acestea pot fi regularizate intr-un singur an, nemaifiind o limita de scădere.

Recurenta susține că sentința atacată este nelegală, întrucât s-a reținut în mod greșit că în cauză nu au fost încălcate prevederile Directivei 2009/72/CE, instanța de fond nemotivând respingerea criticilor sub acest aspect.

Arătă că prin adoptarea Ordinului nr. 165/2015 au fost încălcate principiile așteptării legitime, predictibilității, transparenței și nediscriminării, soluția instanței neputând fi primită.

Recurenta a susținut că în cauză a fost încălcat principiul neretroactivității, prin emiterea ordinului atacat, autoritatea aducând o modificare întregii perioade de reglementare, deci modifică o stare preexistenta începuta in 2014, care urma sa se desfășoare in anumite condiții pana in 2018.

In mod eronat instanța de fond nu a reținut existenta prejudiciului. Chiar din referatul de aprobare paguba este cuantificata, respectiv 255 milioane de RON (cu privire la mai mulți operatori de distribuție). Mai mult, vătămarea reiese chiar si din obligația ce-i revine operatorului de a-si reface planul de investiții si cheltuieli, plan întocmit in 2014 cu ocazia intrării in perioada de reglementare.

In fine, recurenta susține că în mod eronat a admis instanța de fond excepția inadmisibilității anulării Adresei nr. x/01.02.2016, având in vedere ca Adresa este un act care produce efecte juridice și că acesta face corp comun cu Ordinul 165/2015, sens in care ii confirmă legalitatea.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 3 octombrie 2016, intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de reclamantele A. S.A. și Societatea de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice S.A.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamantele A. S.A. și Societatea de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice S.A., pentru următoarele considerente:

Având în vedere similitudinea criticilor formulate de pârâți, Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, sistematizată în raport de problema de drept invocată.

II.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantele A. S.A. și Societatea de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice S.A. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), anularea Ordinului ANRE nr. 165/2015 privind modificarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 908/08.12.2015.

Prin sentința atacată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamante, ca neîntemeiată. Totodată, Curtea de apel a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea adresei nr. x/01.02.2016.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., privind nemotivarea sentinței atacate, sub aspectele invocate de reclamanta Societatea de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice S.A.

Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile circumscrise motivului prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., considerentele hotărârii explicând soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod real probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că este neîntemeiată acțiunea cu care a fost învestit.

Împrejurarea că argumentele expuse în considerentele sentinței recurate corespund modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale cuprins în actul administrativ contestat, precum și apărărilor formulate de pârâtă, nu reprezintă o însușire a apărărilor pârâtei, în sensul celor susținute de recurenta-reclamantă, în condițiile în care argumentele proprii judecătorului pot fi decelate cu ușurință din lecturarea hotărârii.

În consecință, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat, apreciind că au fost respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de ambele recurente, Înalta Curte îl apreciază a fi nefondat, pentru considerentele ce se succed:

Nu sunt întemeiate criticile recurentelor prin care se susține că instanța de fond ar fi reținut în mod nelegal respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 52/2003.

Cu privire la utilizarea nelegală a procedurii de urgență prevăzute de art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, în mod corect s-a apreciat că în cauză erau îndeplinite aceste condiții, față de faptul că până la data de 15 decembrie a fiecărui an era necesară adoptarea tarifelor de distribuție pentru operatorii de distribuție, inclusiv pentru recurenta-reclamantă, conform art. 9 (1) lit. b) din O.U.G. nr. 33/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012, care prevede că tarifele de distribuție pentru operatorii de distribuție concesionari se aprobă și se transmit spre publicare la Monitorul Oficial al României, Partea I, până cel târziu la data de 15 decembrie a fiecărui an, astfel cum rezultă inclusiv din cuprinsul Referatului de aprobare al Ordinului nr. 165/2015.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 52/2003 la alin. (13), "În cazul reglementarii unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementări/e în vigoare."

Se reține, pe de o parte, împrejurarea că operatorii de distribuție nu au realizat costuri/investiții la nivelul celor estimate a fi realizate anterior, aspect care a reieșit din analiza documentelor depuse de către aceștia la ANRE și a întâlnirilor de lucru desfășurate pentru definitivarea proiectelor de ordine privind tarifele de distribuție anuale pe care autoritatea de reglementare le emite, pe de altă parte, faptul că operatorii de distribuție au fost de acord cu analiza ANRE potrivit căreia tarifele trebuiau scăzute pentru anul 2016, deoarece estimarea costurilor/a investițiilor a fost la un nivel mai ridicat decât ceea ce s-a realizat efectiv, dar au opus autorității de reglementare limitarea procentului de scădere, invocând în acest sens vechea formă a art. 105 alin. (1) din Metodologia de stabilire a tarifelor de distribuție aprobată prin Ordinul nr. 72/2013. Ca atare, circumstanța excepțională a apărut în decursul lunii noiembrie 2015, când au avut loc ședințe ANRE cu operatorii de distribuție, conform calendarului de stabilire a tarifelor de distribuție, astfel că autoritatea de reglementare a recurs la procedura de urgență permisă de prevederile alin. (13) al art. 7 din Legea nr. 52/2003, așa cum este menționat inclusiv în referatul de aprobare al Ordinului 165/2015.

În ceea ce privește nerespectarea procedurii de publicare și consultare publică a proiectului Ordinului prevăzut de art. 7 din Legea nr. 52/2003, ANRE s-a conformat prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 52/2003, potrivit cărora " (1) In cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune în site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații."

ANRE a procedat la publicarea documentului de discuție pe site-ul oficial și pagina de x oficială a Autorității și în mass-media. Astfel, subiectul documentului de discuție a apărut în data de 2 decembrie 2015 în C., publicație dedicată sectorului energetic.

Alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 52/2003 stipulează termenul de publicare a anunțului de 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autoritățile publice a proiectului de act normativ pentru situațiile care nu se încadrează între acelea care impun adoptarea în procedura de urgență.

În acest context, atâta vreme cât ANRE a demonstrat în mod argumentat necesitatea adoptării reglementării în procedură de urgență, este evident că a fost în imposibilitate de a respecta acest termen, de la aplicarea căruia însuși legiuitorul a instituit o derogare implicită prin dispoziția cuprinsă la alin. (13) al art. 7 din Legea nr. 52/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 52/2003, "(4) La publicarea anunțului, autoritatea administrației publice va stabili o perioadă de cel puțin 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevăzute la alin. (2), pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice."

Astfel, proiectul de ordin a fost supus procedurii de dezbatere publică timp de 10 zile lucrătoare, din 26.11.2015 până în data de 06.12.2015, iar după definitivare, pe baza observațiilor și propunerilor formulate potrivit alin. (4) al art. 7 din Legea nr. 52/2003, a fost supus analizei și aprobării Comitetului de reglementare în data de 07.12.2015, astfel că Ordinul nr. 165/2015 a fost publicat în Monitorul Oficial al României în data de 08.12.2015.

De asemenea, ANRE a organizat o ședință publică pentru discutarea Proiectului de Ordin în data de 04.12.2015, ora 14, la sediul autorității, la care au fost invitate să participe toate părțile interesate, anunțul referitor la organizarea acestei ședințe fiind postat pe site-ul ANRE în data de 26.11.2015 și transmisă operatorilor de distribuție concesionari scrisoarea nr. 85477/26.11.2015, prin care aceștia au fost informați în legătură cu consultarea publică inițiată de ANRE și cu întâlnirea organizată la sediul ANRE pe această temă, astfel că nu se poate concluziona că nu a existat o consultare publică, reală.

Referitor la nerealizarea analizei preliminare/studiului de impact, conform prevederilor Legii nr. 52/2003 și Legii nr. 24/2000, în mod corect instanța de fond a observat, pe de o parte, faptul că referatul de aprobare a Ordinului nr. 165/2015 cuprinde motivele care au condus la emiterea ordinului propus spre aprobare, impactul socio-economic și efectele asupra mediului macroeconomic și etapele de consultare publică parcurse de autoritatea de reglementare în emiterea acestui ordin, fiind detaliată și explicitată variația tarifelor de distribuție de la un an la altul și care se referă la limitarea creșterii acestor tarife, iar pe de altă parte, faptul că, față de obiectul de reglementare al ordinului atacat, prevederile Metodologiei referitoare la modul de calcul al corecțiilor valorice anuale erau cunoscute de către părțile interesate, astfel că nu era necesară și publicarea unui studiu de impact separat, a cărui lipsă nu poate constitui un motiv de anulare a actului administrativ emis în aceste condiții.

În acest sens, este de observat și faptul că o evaluare preliminară a impactului proiectului de ordin a fost realizată înainte de adoptarea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, proiectul de ordin fiind supus aprobării Comitetului de Reglementare însoțit de această evaluare, prezentată în cadrul Referatului de aprobare.

În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea prevederilor Directivei 2009/72/CE, Înalta Curte constată că sunt nefondate, instanța de fond in mod corect reținând că Directiva 2009/72/CE a fost transpusă în legislația națională prin Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/10.07.2012, cu modificările și completările ulterioare (în continuare "Legea nr. 123/2012)", care la art. art. 76 - Metodologiile de reglementare a prețurilor și tarifelor prevede faptul că "(1) Preturile și tarifele reglementate pentru activitățile de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei electrice și a energiei termice produse în centrale de cogenerare, precum și pentru activitatea prestată de operatorul pieței de energie electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă. în calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităților respective, cheltuielile pentru dezvoltare și protecția mediului, precum și o cotă rezonabilă de profit".

Înalta Curte reamintește că răspunderea pentru transpunerea în legislația internă a directivelor aparține legiuitorului român, iar nu autorităților publice de reglementare, directivele neavând, conform Tratatului TFUE, efect direct asupra relațiilor sociale din statele membre, fiind necesar ca ele să fie transpuse în legislație.

Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că modificarea adusă Metodologiei de prevederile Ordinului nr. 165/2015 nu schimbă cu nimic nivelul investițiilor, costurilor sau veniturilor reglementate recunoscute anterior de ANRE și nu schimbă nici modalitatea de calcul al corecțiilor valorice de venituri determinate anual, conform prevederilor Metodologiei, astfel încât nu se poate concluziona că în cauză au fost încălcate prevederile comunitare.

În ceea ce privește încălcarea principiilor stabilității și predictibilității, transparenței și nediscriminării, criticile sunt neîntemeiate.

Emiterea Ordinului nr. 165/2015 a fost realizată cu respectarea principiului transparenței decizionale, aspect reținut anterior.

Nu se poate reține că autoritatea de reglementare nu ar avea dreptul să ajusteze tarifele, chiar în condițiile în care acestea ar determina în mod obiectiv și legal diminuarea profitului reclamantei, pe motiv că autoritatea a reglementat un tarif inferior celei aprobat pentru anul precedent.

Necesitatea modificării a fost determinată de interpretarea diferită dată de operatorii de distribuție prevederilor art. 105 alin. (1) din Metodologie, raportat la interpretarea emitentului Metodologiei, și a avut scopul realizării unei clarificări necesare, pentru o interpretare corectă a prevederilor acestui alineat, fără a aduce o modificare de fond în domeniul stabilirii tarifelor de distribuție.

Conform art. 79 alin. (4) din Legea Energiei, "Principiile ce stau la baza stabilirii preturilor și tarifelor reglementate pentru activitățile desfășurate în sectorul energiei electrice [...] au în vedere următoarele: preturile/tarifele trebuie sa fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective și determinate într-o maniera transparenta, pe baza metodologiilor aprobate și publicate de "autoritatea competenta."

Instanța de fond în mod corect a apreciat că modificarea adusă Metodologiei de prevederile Ordinului nr. 165/2015 nu schimbă cu nimic nivelul investițiilor, costurilor sau veniturilor reglementate recunoscute anterior de ANRE și nu schimbă nici modalitatea de calcul al corecțiilor valorice de venituri determinate anual, prin urmare nu se poate aprecia că au fost încălcate principiile stabilității, predictibilității și previzibilității, având în vedere că operatorii de distribuție cunoșteau tipul de reglementare aplicată, respectiv faptul că tarifele de distribuție se stabilesc după o metodologie de calcul reglementată anterior și asupra căreia s-au adus doar anumite clarificări.

Având în vedere metodologia adoptată anterior, față de care ordinul atacat aduce clarificări, stabilirea tarifelor de distribuție a energiei electrice era cunoscută de operatorii de distribuție, care cunoșteau valorile corecțiilor anuale ce urmau a fi considerate la stabilirea tarifelor pentru anul 2016, acestea făcând subiectul discuțiilor din cadrul întâlnirilor desfășurate la sediul ANRE în luna noiembrie 2015, astfel cum s-a reținut.

Nu poate fi reținută nici încălcarea principiului neretroactivității, în condițiile în care momentul aprobării tarifelor a fost ulterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 165/2015, iar efectele sale privesc stabilirea tarifelor pentru anul 2016. La momentul aplicării prevederilor sale, ordinul era publicat în Monitorul Oficial și intrase în vigoare.

Contrar susținerilor recurentei, modificarea intervenită nu este de natură să modifice nivelul veniturilor reglementate sau al costurilor anterior aprobate pentru operatorul de distribuție, rolul său fiind numai acela de a clarifica interpretările diferite ce țin de plafonarea creșterii tarifelor.

Nu constituie motiv de nelegalitate a sentinței nici susținerea referitoare la caracterul cauzator de prejudicii al actului atacat.

Recurentele-reclamante nu au justificat modalitatea în care operatorul de distribuție este prejudiciat prin aplicarea tarifelor aprobate pentru anul 2016, cu atât mai mult cu cât efectul esențial al diminuării tarifelor constă în returnarea către consumatori a veniturilor încasate în mod suplimentar de către operatorii de distribuție în ultimele patru luni ale anului 2014 și în primele opt luni ale anului 2015, perioadă pentru care s-au calculat corecțiile valorice la sfârșitul anului 2015.

Corecțiile de venituri aplicate la calculul tarifelor de distribuție a energiei electrice aprobate pentru anul 2016 au fost calculate conform prevederilor Metodologiei și presupun returnarea către clienți a unor sume de bani încasate suplimentar de operatorii de distribuție față de venitul reglementat recunoscut de ANRE sau, pentru anumite elemente de costuri, realizate sub nivelul recunoscut inițial.

Contrar susținerilor recurentei referitoare la emiterea ordinului atacat cu exces de putere, se constată că instanța de fond a analizat corect toate aspectele invocate care se circumscrie excesului de putere prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004, Curtea opiniind în același sens în care în cauză nu există un exces de putere deoarece autoritatea pârâtă avea competența de a emite ordinul contestat iar dispozițiile de ordin nu au încălcat drepturi recunoscute de lege în favoarea reclamantei-recurente în calitate sa de operator de distribuție.

Vor fi respinse și criticile referitoare cererii de anulare a Adresei nr. x/01.02.2016, instanța de control judiciar, în acord cu prima instanță apreciind că prin această adresă, autoritatea a comunicat societății reclamante B. că plângerea prealabilă formulată împotriva Ordinului nr. 165/2015 a fost respinsă, adresa nefiind actul administrativ prin care se pretinde încălcarea unui drept sau a unui interes legitim de către o autoritatea publică.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentelor sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. fiind nefondate.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantele A. S.A. și Societatea de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice S.A. împotriva sentinței civile nr. 1657 din 18 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2019.