ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3309/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 02.05.2017, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Harghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 97034/13.12.2016 prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.10.2016, cu consecința înlăturării creanței bugetare de 2.949.509,16 RON, impusă prin procesul-verbal.

1.2. Sentința instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 121 din 27 octombrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins acțiunea,c a neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Harghita a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului său, reclamanta arată că instanța fondului a respins acțiunea sa, în esență pentru argumentul că autoritatea de management nu a contestat aspecte ce țin de necesitatea închiderii depozitului de deșeuri din Bălan ci strict îndeplinirea condițiilor asumate prin proiectul admis la finanțare, reclamanta asumându-și atât încărcarea și transportul deșeurilor cât și ecologizarea amplasamentului, iar memoriul justificativ emis pentru motificarea indicatorului tehnic aferente închiderii depozitului de deșeuri din Bălan nu a fost acceptat de autoritatea de management. In acest sens instanța de fond s-a prevalat de dispozițiile art. 1.1 lit. c) din anexa nr. 3 a H.G. nr. 1415/2008, raportat la prevederile art. 6 din Contractul de finanțare nr. x/08.10.2013, potrivit căreia sunt eligibile doar cheltuielile efectuate în termenii și condițiile contractului.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că scindarea proiectului nu este posibilă și nu se putea aprecia ca îndeplinite cerințele contractului de finanțare, iar obligația de ecologizarea fiind asumată, ea trebuia realizată sub sancțiunea excluderii tuturor cheltuielilor neeligibile, reținând, totodată, că lucrările de închidere și conservare a depozitului de deșeuri din Bălan pot fi efectuate numai de către S.C. A. S.A., conform H.G. nr. 313/2002, realizarea proiectului neputându-se efectua prin două contracte distincte (relocare deșeuri și ecologizare) ce ar însemna crearea de condiții artificiale pentru accesarea proiectului și scindarea acestuia.

Față de aceste argumente ale instanței de fond, apreciază recurenta că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv prevederile art. 1.1 din anexa nr. 3 a H.G. nr. 1415/2008, art. 1270 C. civ., Contractul de finanțare nr. x/08.10.2013 și ghidul solicitantului, fiind astfel incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după cum urmează:

În ceea ce privește situația juridică a terenului, recurenta a arătat că, deși în speța de față terenul se află în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Economiei datorită faptului că depozitul neconform de deșeuri al orașului Bălan s-a situat pe iazul de decantare 3a, această stare de fapt și de drept a fost adusă la cunoștința pârâtului încă din faza de selecție a proiectului prin adresa CJH nr. x/06.07.2012 iar Autoritatea de Management a acceptat această situație specifică și a considerat ca fiind conformă cerințelor ghidului solicitantului, acceptând la finanțare proiectul astfel propus de reclamantă, Contractul de finanțare nr. x/08.10.2013 pentru proiectul în cauză (SMID) fiind încheiat pe 08.10.2013.

Așa fiind, potrivit art. 1270 C. civ., convențiile legal încheiat au putere de lege în relațiile între părți, sens în care criticile ulterioare ale pârâtului privind neeligibilitatea terenurilor implicate în proiect nu pot fi primite, ar însemna ca acesta să se prevaleze de propria sa culpă pentru stabilirea creanței bugetare pentru aceste rațiuni menționate mai sus.

Ca atare, este eronată poziția instanței de fond vizând posibilitatea controalelor ulterioare încheierii contractului de finanțare, în speță nu problema controalelor ulterioare constituie elementul de divergență ci reevaluarea discreționară de către intimat a poziției sale avute în vedere și în considerare la încheierea contractului de finanțare privind acceptarea activităților vizând depozitul din Bălan după informarea pertinentă și integrală din partea reclamantei asupra împrejurărilor legate de acel amplasament.

Ori, această schimbare bruscă a poziției intimatei în mod samavolnic, după trei ani de la încheierea contractului de finanțare, precedat de deținerea tuturor informațiilor disponibile, a determinat un prejudiciu semnificativ în bugetul județului Harghita prin eliminarea a 2.949.509,16 RON de la rambursare.

Mai mult, împrejurarea terenurilor cu situație specială (domeniul public al statului, lipsa unui drept de administrare al reclamantei) a fost avută în vedere, tot în faza de selecție, de către experții B. de care s-a prevalat pârâtul ca fiind totuși potrivită condițiilor de finanțare (poziția exprimată în Correction protocol 11, aprilie 2013.

Instanța de fond a interpretat în mod greșit si cerințele ghidului solicitantului, raportat la H.G. nr. 1415/2008 si la contractul de finanțare, terenul depozitului neconform din orașul Bălan, implicat în proiect, este conform cerințelor Ghidului solicitantului și este eligibil din punctul de vedere al proiectului.

Potrivit Ghidului solicitantului trebuie să fie în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale numai acele terenuri pe care se vor construi/extinde componentele de investiții aferente proiectului, nu și cele pe care nu se realizează asemenea construcții; cu alte cuvinte trebuiau să fie în domeniul public al unităților administrativ teritoriale doar acele terenuri pe care se vor construi/extinde componentele de investiții aferente proiectului (depozit, stații de transfer, stații de tratare, etc). Ori, în această exemplificare nici finanțatorul nu a cuprins închiderea depozitelor de deșeuri neconforme, precum încearcă să sugereze fără temei pârâtul și nici nu putea să cuprindă din moment ce în speță nu s-a realizat nici o construcție de genul celor prevăzute de Ghidul solicitantului depozit, stații de transfer, stații de tratare, etc, ci pur și simplu o porțiune a terenului iazului de decantare al minei, care prezenta și pericol permanent de scufundare/alunecare, a fost curățat de deșeurile menajere, prin relocarea acestor deșeuri la depozitul neconform al Municipiului Miercurea Ciuc. Evident în acest caz nu s-a realizat nici o construcție.

Instanța de fond a omis să observe cerințele Ghidului solicitantului potrivit cărora, chiar și în cazul în care se realizează investiții aferente proiectului, terenurile aferente investițiilor "trebuie să fie, după caz, în proprietatea autorităților publice, sau accesibile în scopul realizării proiectului." Drept consecință, întrucât prin relocarea deșeurilor nu se realizează construcții, nici existența unui drept real asupra terenului nu este necesară, doar asigurarea accesibilității terenului în scopul realizării proiectului, de exemplu prin asigurarea folosinței temporare pe perioada relocării deșeurilor, motiv pentru care actele administrative criticate în cauză sunt nelegale.

Cheltuielile efectuate în cauză sunt eligibile potrivit OMMDD nr. 1415/2008 si Contractului de finanțare nr. x/08.10.2013 și, în acest sens, recurenta reclamantă arată că instanța și-a însușit apărarea pârâtului în sensul că activitatea de încărcare și transport deșeuri, fără a fi realizată și ecologizarea suprafeței și reîncadrarea acesteia în mediul natural (prin acoperirea fostului amplasament al depozitului cu un strat de sol fertil și înierbarea suprafeței), nu poate fi considerată drept o activitate eligibilă în cadrul axei prioritare nr. 2 a POS Mediu.

Însă, nici instanța de fond și nici pârâtul nu au arătat dispoziția legală sau contractuală care prevede sancțiunea aplicată și contestată de reclamantă- excluderea ca neeligibilă a tuturor cheltuielilor.

Poziția instanței de fond este eronată, întrucât închiderea depozitului neconform al Orașului Bălan, este cuprins în lista depozitelor neconforme clasa "b" din Tabelul 5/1 al Anexei nr. 5 a Hotărârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, cu completările și modificările ulterioare, la care trebuie sistată depozitarea și care se impun a fi închise, dat fiind și faptul că acest depozit se află pe un teren de proprietate publică, închiderea acestui depozit era obligatorie și în mod corect a fost admis la finanțare prin Ordinul Ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 1577/19.06.2013, sus arătat, și a fost cuprins în Contractul de finanțare nr. x/08.10.2013, motiv pentru care și sumele cheltuite în vederea pre-finanțării lucrărilor de relocare a depozitului neconform de la Orașul Bălan la depozitul neconform din Miercurea Ciuc în mod întemeiat au fost acceptate si autorizate la plată în urma cererilor de rambursare depuse de subscrisa la intimatul AM POS Mediu.

Însă, precum se recunoaște și în cuprinsul Procesului-verbal și al Deciziei, conform Protocolului nr. 1314/26.08.2011 ecologizarea lucrărilor din zona C. era în sarcina Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Direcția Generală Resurse Minerale, în consens cu prevederile Legii minelor nr. 85/2003 și ale Hotărârii Guvernului nr. 926/14.08.2003, privind aprobarea conservării, închiderii definitive și monitorizării factorilor de mediu post-închidere a unor mine și cariere, etapa a VII-a. De asemenea Ministerul a avut un Proiect Tehnic aprobat pentru închidere și ecologizare, elaborat de S.C. D. S.A. Deva, CP-CM-20/2009, proiect care la momentul semnării Contractului de finanțare nr. x/08.10.2013 în cauză era în faza de realizare.

Drept urmare recuenta a fost nevoită să renunțe la lucrările de ecologizare prin lucrări de nivelare și înierbare tocmai în scopul evitării dublei finanțări, însă consideră perfect eligibilă execuția unor lucrări combinate prin intermediul a două contracte de lucrări ce se încadrează la articolul 1.1, lit. c) (eliminarea deșeurilor, în sarcina Consiliului Județean Harghita) și la articolul 1.3 (ecologizarea propriu-zisă, în sarcina Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, Direcția Generală Resurse Minerale și Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale și Economiei) din Anexa nr. 3 al Ordinului nr. 1415/3399/06.11.2008, cu modificările și completările ulterioare, privind aprobarea listei cheltuielilor eligibile pentru proiecte finanțate din POS Mediu, Ghidul solicitantului neprevăzând interdicții exprese în acest sens.

Cheltuielile efectuate în sumă de 2.949.509,16 RON sunt eligibile, a arătat recurenta în continuare.

Potrivit studiului de fezabilitate era vizată închiderea depozitului din orașul Bălan prin relocarea și curățirea depozitelor de deșeuri, fiind estimată o suprafață de curățat de 11.931 mp.

Suma preconizată pentru ecologizarea depozitului de deșeuri era de 1.265.552 RON, potrivit devizului elaborat.

Ulterior, ținând cont și de situația terenului în cauză (ce urma să fie ecologizat de către A. S.A. și de acordarea doar a unui drept de trecere temporară pentru ridicarea și transportul gunoiului - Protocolul nr. 6596/24.03.2015) respectiv de cantitatea mult prea mare a deșeurilor față de cele estimate inițial, s-a arătat în Ordinul de variație nr. 1/01.09.2015 că în loc de 20.615 t de deșeuri trebuie relocate 49.600 t de deșeuri, astfel încât s-a decis renunțarea la lucrările propriu-zise de ecologizare și suplimentarea cheltuielilor cu transportul deșeurilor cu suma de 1.163.248 RON.

Odată cu depunerea Cererii de rambursare nr. x/09.12.2015, prin adresa nr. x/18.12.2015 intimatul a solicitat informații suplimentare, respectiv ordinul de variație sus-amintit, care a fost comunicat cu adresa GH nr. ad. 13658/21.12.2015.

Intimatul, primind documentele solicitate, nu a formulat alte observații, mai mult, a acceptat decontarea sumelor solicitate la rambursare vizând cheltuielile cu depozitul de deșeuri din Bălan. În consecință, deși nu s-a comunicat un răspuns expres de acceptare a modificărilor prezentate în Ordinul de variație nr. 1, prin rambursarea acestor sume s-a acceptat în mod implicit conformitatea acestora cu proiectul în cauză, fiind astfel eronată concluzia instanței de fond privind neacceptarea de către Autoritatea de Management a modificării proiectului.

Mai mult, acceptarea tacită a explicațiilor din adresa GH nr. ad. 13658/21.12.2015 prin rambursarea sumelor menționate în cererea de rambursare nr. x/09.12.2015, fără alte detalii ori pretenții, și declararea ulterioară ca neeligibilă a sumelor întrebuințate la închiderea depozitului de deșeuri din Bălan (curățirea amplasamentului și relocarea deșeurilor) este dovada că în executarea contractului de finanțare intimatul acționează cu rea-credintă, contrar cerințelor art. 1170 C. civ., conform cărora "părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație."

Consideră recurenta că această stare de drept trebuia să fie reținută și de către instanța de fond, iar nu să constate numai lipsa unui acord expres a intimatei în privința modificărilor solicitate.

Nu în ultimul rând, apreciază recurenta că cheltuielile în cauză sunt eligibile și în raport cu prevederile Ordinului nr. 1415/2008, anexa nr. 3, respectiv cu cele ale art. 6 alin. (2) și art. 8 pct. B alin. (4) din Contractul de finanțare nr. x/08.10.2013, potrivit cărora cheltuielile sunt eligibile în măsura în care sunt cuprinse în cererea de finanțare, sunt efectuate cu respectarea contractului de finanțare și a legislației naționale și comunitare (art. 6 alin. (2), respectiv că intimatul are obligația de verifica (inclusiv la fața locului) dacă cheltuielile efectuate reprezintă operațiuni reale și dacă serviciile au fost efectuate în mod efectiv.

În cauză, cheltuielile au fost cuprinse în cererea de finanțare (vezi studiu de fezabilitate), au fost efectuate cu respectarea contractului de finanțare și nu au fost contestate de către pârât sub aspectul realității acestor cheltuieli.

Prin urmare, în condițiile în care motivele evocate de intimat și instanța de fond nu sunt cele de natura celor stipulate la art. 4 din contractul de finanțare, nu se putea califica toată suma utilizată la relocarea deșeurilor din orașul Bălan ca și cheltuieli neeligibile, în condițiile în care chiar și devizul inițial a vizat cheltuieli cu relocarea deseurilor.

Astfel, și în cazul unei abordări draconice a problemei, nu se puteau elimina decât sumele care au fost dispuse suplimentar prin Ordinul de variație nr. 1 și neînsușite expres de pârât (1.163 mii RON), însă de vreme ce experții B. de care s-a prevalat intimatul pentru aplicarea corecției financiare au agreat încă în faza de preselecție închiderea depozitului din Bălan prin relocarea integrală a deșeurilor (deci fără ecologizare, fila x), aprecierile intimatului și a instanței de fond că cheltuielile nu sunt eligibile deoarece nu s-a realizat și ecologizarea terenului eliberat nu pot fi primite și sunt eronate.

Având în vedere cele de mai sus, reclamanta a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Examinând recursul de față, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecință.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar constată că recurenta reclamantă a supus cenzurii instanței de contencios administrativ legalitatea deciziei nr. 97.034/13.12.2016, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.10.2016.

Prin sentința civilă nr. 121/2017 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

În esență, instanța fondului reține că procesul-verbal contestat a avut ca obiect verificarea eligibilității proiectului depus de recurenta reclamantă pentru închiderea și ecologizarea a șase depozite de deșeuri neconforme(fiind analizată, în concret, situația depozitului Bălan), constatându-se, în urma verificării suspiciunii de neregulă, că nu au fost îndeplinite cerințele de eligibilitate, referitoare la asigurarea disponibilității terenurilor aferente investițiilor din cadrul proiectului pentru depozitul neconform Bălan.

Totodată, s-a reținut, în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a neregulii, că nu au fost executate lucrări specifice închiderii unui depozit neconform ci doar încărcarea și transportul deșeurilor, astfel că intimata pârâtă a stabilit în sarcina recurentei reclamante un debit de 2.949.509,16 RON, reprezentând contribuție din fonduri UE, contribuție publică națională de la bugetul de stat și TVA aferent.

Raportat la starea de fapt reținută și la normele de drept material incidente, instanța fondului a confirmat legalitatea deciziei de soluționare a contestației și implicit a procesului-verbal de constatare a neregulii, întrucât proiectul depus de reclamantă pentru accesarea finanțării nerambursabile nu era eligibil(terenul aferent depozitului neconform de deșeuri nefiind în proprietatea unității administrativ teritoriale județul Harghita) iar cheltuielile efectiv realizate nu sunt eligibile, întrucât nu acoperă obiectul finanțării acordate în cadrul Axei 2 Pos Mediu(obiectivul - închidere depozit deșeuri neconform, nu putea fi realizat prin două contracte distincte (pe de o parte relocare deșeuri pe de altă parte operațiuni de ecologizare), pe componente, obligația fiind asumată global de beneficiar și impunându-se a fi executată ca atare).

Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că hotărârea recurată reflectă o corectă aplicare a normelor de drept material incidente speței și nicidecum încălcarea sau aplicarea greșită a acestora, de natură a atrage casarea sentinței în condițiile prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Examinând punctual argumentele formulate de recurentă în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se constată, în privința eligibilității finanțării din perspectiva titularului dreptului de proprietate, că recurenta reclamantă nu contestă faptul că terenul aferent depozitului neconform de deșeuri nu-i aparține ci susține că hotărârea instanței de fond este pronunțată cu încălcarea normelor de drept material(art. 1270 C. civ.) întrucât situația juridică a terenului a fost cunoscută și asumată de intimata pârâtă de la data depunerii proiectului în vederea accesării finanțării nerambursabile, astfel că, în temeiul principiului forței obligatorii a contractului, autoritatea pârâtă nu mai putea reveni asupra poziției exprimate cu prilejul încheierii contractului de finanțare.

Argumentul recurentei reclamante nu susține motivul de casare invocat, întrucât, așa cum a arătat chiar recurenta reclamantă, citând corect art. 1270 C. civ., principiul consacrat de acest text de lege presupune forța obligatorie a convențiilor legal încheiate, or tocmai conformitate, din punct de vedere legal, a contractului încheiat este discutabilă.

În fond, recurenta reclamantă și-a asumat executarea unor lucrări de proiectare și execuție pentru închiderea și ecologizarea a șase depozite de deșeuri neconforme(între care și depozitul Bălan) lucrări circumscrise celor prevăzute de Ordinul nr. 1415/3399/2008 privind aprobarea listei cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul Programului operațional sectorial Mediu 2007-2013, respectiv cele de la art. 1.1 lit. c) din Anexa nr. 3 a acestui ordin(lucrări pentru reabilitarea, închiderea depozitelor de deșeuri vechi și încadrarea în mediul natural a depozitelor vechi de deșeuri, inclusiv a sistemelor de colectare și tratare a levigatului, a sistemelor de extracție a biogazului, precum și alte lucrări de aceeași natură).

Potrivit Ghidului solicitantului, aceste lucrări nu pot fi executate decât în condițiile în care beneficiarul finanțării face dovada disponibilității terenurilor aferente investiției prevăzute de art. 1.1 lit. c) din Anexa nr. 3 a Ordinului nr. 1415/3399/2008 și de aceea s-a impus condiția emiterii hotărârilor de consiliu local sau județean, or, atare condiții nu sunt îndeplinite în speță cât timp terenul aferent depozitului Bălan aparține statului român și nu autorității locale, fiind dat în administrarea A. S.A..

Faptul că autoritatea de management a acceptat încheierea contractului de finanțare în aceste condiții nu poate presupune, cum greșit susține recurenta, imposibilitatea verificării condițiilor de eligibilitate a proiectului sub pretextul respectării principiului forței obligatorii a contractului, cât timp un atare principiu, are ca premisă, legalitatea contractului, premisă ce nu este îndeplinită în cauză, din perspectiva condiției disponibilității ternului afectat de investiția finanțată.

Al doilea argument dezvoltat în sprijinul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. vizează greșita interpretare, de către instanța fondului, a cerințelor Ghidului solicitantului, susținând recurenta reclamantă că, potrivit Ghidului solicitantului trebuie să fie în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale numai acele terenuri pe care se vor construi/extinde componentele de investiții aferente proiectului, nu și cele pe care nu se realizează asemenea construcții; cu alte cuvinte trebuiau să fie în domeniul public al unităților administrativ teritoriale doar acele terenuri pe care se vor construi/extinde componentele de investiții aferente proiectului (depozit, stații de transfer, stații de tratare, etc).

Concluzia recurentei reclamante este fără suport, întrucât se poate observa din cuprinsul Anexei 3 a Ghidului solicitantului-Lista de verificare a documentelor de eligibilitate, că solicitarea emiterii hotărârilor de consiliu local pentru terenurile afectate proiectului privește toate obiectivele de investiții ce se vor realiza prin proiect, nu numai terenurile pe care vor fi realizate construcțiile de genul celor exemplificate de recurenta reclamantă.

În ceea ce privește eligibilitatea cheltuielilor în cauză, recurenta reclamantă, arătând că instanța și-a însușit apărarea pârâtului în sensul că activitatea de încărcare și transport deșeuri, fără a fi realizată și ecologizarea suprafeței și reîncadrarea acesteia în mediul natural (prin acoperirea fostului amplasament al depozitului cu un strat de sol fertil și înierbarea suprafeței), nu poate fi considerată drept o activitate eligibilă în cadrul axei prioritare nr. 2 a POS Mediu, susține că nici instanța de fond și nici pârâtul nu au arătat dispoziția legală sau contractuală care prevede sancțiunea aplicată și contestată de reclamantă- excluderea ca neeligibilă a tuturor cheltuielilor.

Contrar celor afirmate de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că instanța fondului a motivat în detaliu de ce nu sunt eligibile cheltuielile aferente încărcării și transportului de deșeuri.

Astfel cum rezultă explicit din considerentele hotărârii atacate, judecătorul fondului a arătat că, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 1.1 lit. c) din Anexa nr. 3 a Ordinului nr. 1415/3399/2008, sunt eligibile doar cheltuielile efectuate în scopul realizării de lucrări pentru reabilitarea, închiderea depozitelor de deșeuri vechi și încadrarea în mediul natural a depozitelor vechi de deșeuri, inclusiv a sistemelor de colectare și tratare a levigatului, a sistemelor de extracție a biogazului, precum și alte lucrări de aceeași natură.

A reținut prima instanță, totodată, că închiderea unui depozit de deșeuri, conform Ordinului 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deșeurilor (ale cărui dispoziții sunt aplicabile conform H.G. nr. 349/2005 și activității de închidere a depozitelor) implică lucrări de relocare a deșeurilor dar și lucrări de umplere completă și nivelare a celulei de depozit, aplicarea unui sistem de impermeabilizare, aplicarea stratului de susținere, a unui strat de drenaj pentru apa din precipitații, a stratului separator și a stratului de recultivare.

Prin urmare, nefiind posibilă scindarea activităților aferente obiectivului anterior menționat și încheierea de contracte distincte pentru fiecare activitate ce formează o componentă a obiectivului final, iar recurenta reclamantă nu este eligibilă pentru acordarea finanțării necesare proiectului de închidere a depozitului de deșeuri neconform, în mod întemeiat a considerat instanța fondului că nu pot fi considerate eligibile cheltuieli aferente unor lucrări ce reprezintă îndeplinirea numai parțială a obligațiilor circumscrise închiderii depozitului de deșeuri neconform și de către un operator ce nu-și poate asuma integral activitățile de închidere a depozitului de deșeuri.

Faptul că recurenta reclamantă a renunțat la lucrările de ecologizare prin nivelare și înierbare nu conferă caracter eligibil cheltuielilor aferente încărcării și transportului de deșeuri, fiind de observat, totuși, că renunțarea a avut loc în condițiile în care recurenta reclamantă a realizat că nu îndeplinește în totalitate condițiile de eligibilitate pentru închiderea depozitului(neavând titlu asupra ternului aferent investiției).

De aceea, este evident că, în condițiile în care recurenta reclamantă nu era eligibilă pentru ansamblul lucrărilor subsumate închiderii depozitului neconform de deșeuri și în contextul în care nu a acționat în parteneriat sau în virtutea unei subantreprize, nu pot fi considerate ca fiind eligibile cheltuieli aferente unor lucrări parțiale cât timp recurenta reclamantă nu este eligibilă privind în ansamblu obiectivul reprezentat de închiderea depozitului de deșeuri neconform.

În fine, Înalta Curte va înlătura argumentele recurentei reclamante, în sensul că înșiși experții de care s-a prevalat autoritatea de management au agreat, în faza de preselecție, închiderea depozitului neconform fără ecologizare, constatând Înalta Curte că din înscrisul de la dosar fond, de care se prevalează recurenta reclamantă în susținerea acestui punct de vedere, nu rezultă nicidecum faptul că experții B. ar fi fost de acord cu o soluție de închidere a depozitului neconform prin executarea unor lucrări parțiale ci doar faptul că sunt de acord cu relocarea, în totalitate, a deșeurilor la depozitul de la Miercurea Ciuc.

În concluzie, Înalta Curte constată nefondată calea de atac de față, nefiind demonstrată nelegalitatea sentinței civile atacate din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Harghita împotriva sentinței nr. 121 din 27 octombrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iulie 2020.