ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3076/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la datat de 21 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea Hotărârii Guvernului nr. 42/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea facilităților de transport intern feroviar și cu metroul pentru elevi și studenți, suspendarea executării acestui act până la soluționarea cauzei și plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 145 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a se pronunța astfel, s-a apreciat că obiectul acțiunii nu se circumscrie dispozițiilor art. 41

1

alin. (6) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 77/2014, fiind un litigiu de contencios, iar, în raport de normele de competență teritorială prevăzute de art. 10 alin. (3) prima teză din Legea nr. 554/2004 instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel Iași.

2.2. Prin sentința nr. 41 din data de 12 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantele, care și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 41

1

din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 77/2014, sunt societăți care își derulează activitatea pe piața transportului rutier de persoane și se consideră concurente cu întreprinderile beneficiare ale ajutorului de stat, urmărind, implicit, anularea măsurilor de ajutor de stat prin anularea hotărârii de guvern.

Astfel, nu prezintă relevanță, din punct de vedere al normelor de competență teritorială faptul că, reclamantele au urmat sau nu în mod corect procedura prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 77/2014 pentru că aceste aspecte se analizează ulterior verificării condițiilor de investire a instanței, respectiv după verificarea respectării regulilor de competență, apreciindu-se că instanța competentă să soluționeze prezentul dosar este Curtea de Apel București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează anularea Hotărârii Guvernului nr. 42/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea facilităților de transport intern feroviar și cu metroul pentru elevi și studenți, suspendarea executării acestui act până la soluționarea cauzei și plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă anularea și suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 42/2017 fiind, așadar, un litigiu întemeiat pe dispozițiile art. 1, art. 8, art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Prin urmare, în raport de obiectul litigiului reținut anterior, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 (în vigoare de la data de 02.08.2018, anterior sesizării primei instanțe - 21 noiembrie 2019), care prevăd că:

(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) prima teză din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediu acesteia.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea sediului societăților reclamante, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Curtea de Apel Iași.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții D. S.R.L., H. S.R.L, A. S.R.L., E. S.R.L., C. S.R.L, G. S.R.L., B. S.R.L., F. S.R.L. și pârâtul Guvernul României în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2020.