ÎCCJ, decizie (scj.ro #84047)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84047) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Furt calificat. Furt
săvârșit într-un loc public
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea specială.
Infracțiuni contra patrimoniului
Indice alfabetic:
Drept penal
-
furt
calificat
-
furt
săvârșit într-un loc public
C.
pen
.,
art. 209 alin. (1) lit. e)
Furtul comis într-o zonă de
siguranță feroviară, marcată prin indicatoare de avertizare, în care accesul
persoanelor neautorizate este interzis, nu se încadrează în dispozițiile art.
209 alin. (1) lit. e) C.
pen
., referitoare la furtul
calificat săvârșit într-un loc public.
Dacă nici procurorul prin
rechizitoriu și nici prima instanță în hotărârea de condamnare nu a reținut, în
încadrarea juridică a faptei, prevederile art. 209 alin. (1) lit. a) C.
pen
., instanța de apel, judecând apelul declarat de
procuror, nu poate reține aceste prevederi fără a dispune schimbarea încadrării
juridice a faptei, conform art. 334 C.
proc
.
pen
.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 244 din 23
ianuarie 2008
Prin sentința penală nr. 82 din 8 mai 2007,
Tribunalul Neamț, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.
(1) lit. b
1
) C.
proc
.
pen
.
și art. 18
1
C.
pen
., l-a achitat pe
inculpatul G.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 208 - art. 209
alin. (1) lit. e) C.
pen
.
În temeiul art. 18
1
alin.
(3) raportat la art. 91 C.
pen
. a aplicat
inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 700 de lei.
Instanța a reținut că, la 28 iulie
2004, inculpatul G.C., agent principal de poliție, s-a deplasat împreună cu
martorii C.C., conducătorul autovehiculului tip „
Raba
”
aparținând societății comerciale A. și C.G., angajat sudor la aceeași societate
comercială, în apropierea Stației C.F. - V., unde se aflau depozitate mai multe
șine de cale ferată rezultate din dezafectarea unor linii.
Inculpatul a obținut în prealabil
aprobarea deplasării cu autovehiculul și cei doi angajați de la martorul S.T.,
director comercial al societății comerciale A., împrejurare rezultată din
declarațiile acestor martori, care au mai arătat că la plecare au luat în
autovehicul și aparatul de sudură și o butelie de oxigen.
La indicațiile inculpatului,
autovehiculul a fost oprit la o distanță de circa 300 m de Stația C.F. - V.,
lângă o stivă de șine de cale ferată, unde martorul C.G. a secționat cu
aparatul de sudură mai multe astfel de șine, în bucăți de circa 1,5 m, care au
fost încărcate în mașină.
Inculpatul i-a asigurat pe cei doi
martori că șinele nu sunt necesare la intervenții, fiind material fier vechi.
Șinele de cale ferată au fost
transportate la un depozitul de fier vechi și predate gestionarului B.F., fiind
identificate de martorul M.C., șef district C.F.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
apel procurorul, criticând-o pentru greșita încadrare juridică, prin omisiunea
reținerii agravantei prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a) C.
pen
., fapta fiind comisă obiectiv de mai multe persoane
împreună, fiind irelevant dacă unele dintre acestea au săvârșit-o fără
vinovăție, precum și pentru aprecierea greșită a lipsei gradului de pericol
social al infracțiunii.
Prin decizia penală nr. 179 din 2
octombrie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis apelul procurorului, desființând
în totalitate hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art. 208 alin.
(1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C.
pen
., l-a
condamnat pe inculpat.
Decizia penală menționată a fost
atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, între altele, alternativ,
menținerea hotărârii instanței de fond, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1)
lit. c) C.
proc
.
pen
.,
schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantelor prevăzute în art.
209 alin. (1) lit. a) și e) C.
pen
.
Verificând hotărârea criticată pe baza
lucrărilor și a materialului de la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că recursul, susținut în considerarea cazurilor de casare prevăzute în
art. 385
9
alin. (1) pct. 17 și 18 C.
proc
.
pen
., este fondat.
Așa cum rezultă din dosar, inculpatul
G.C. nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 82 din 8 mai 2007 a
Tribunalului Neamț, prin care a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat
la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C.
proc
.
pen
. și art. 18
1
C.
pen
.
Potrivit art. 385
1
alin. (4)
C.
proc
.
pen
., persoana
care nu a declarat apel, poate declara recurs împotriva deciziei pronunțate în
apel, dacă prin aceasta a fost modificată soluția din sentință și numai cu
privire la această modificare.
În aceste limite, constatând că
inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de instanța de
fond, se reține că acesta și-a însușit situația de fapt avută în vedere de acea
instanță, respectiv existența faptei și săvârșirea acesteia de către inculpat,
cu vinovăție.
Înalta Curte de Casație și Justiție
constată, de asemenea, că în cauză au fost administrate, prin mijloace legale,
probe certe, din care rezultă că la 28 iulie 2004 inculpatul G.C., cu
participarea altor două persoane, a sustras șine de cale ferată.
Fapta, astfel săvârșită, este prevăzută
de legea penală, iar constatarea instanței de apel cu privire la existența
pericolului social al infracțiunii este întemeiată.
Inculpatul G.C., agent de poliție cu
atribuții de poliție judiciară, încălcând misiunea esențială a instituției la
care era încadrat - aceea de prevenire a încălcării legii și de apărare a
drepturilor, inclusiv a patrimoniului, persoanelor - este cel care a conceput, organizat
și executat, atrăgând și alte persoane, o faptă de încălcare a legii.
Toate criteriile de apreciere a
gradului de pericol social, prevăzute în art. 18
1
alin. (2) C.
pen
., converg în constatarea existenței acestuia cu
referire la fapta dedusă judecății.
În cauză, însă, instanța de apel a
greșit în aplicarea procedurii de reținere a agravantei prevăzute în art. 209
alin. (1) lit. a) C.
pen
.
Este întemeiată aprecierea făcută de
instanța de apel, potrivit căreia, în raport cu modalitatea săvârșirii faptei
de două sau mai multe persoane împreună, este realizat conținutul agravantei
prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a) C.
pen
. și se
impunea reținerea acesteia la încadrarea juridică.
Numai că nici procurorul, prin
rechizitoriu, nici instanța de fond, prin hotărâre, nu au reținut această
agravantă.
Instanța de apel, în apelul
procurorului, așa cum, de altfel, s-a și cerut, putea să rețină agravanta, însă
operațiunea implică schimbarea încadrării juridice, ceea ce nu s-a realizat.
Neaplicând procedura prevăzută în art.
334 C.
proc
.
pen
., de
schimbare a încadrării juridice, hotărârea instanței de apel prin care s-a
reținut în încadrarea juridică și agravanta prevăzută în art. 209 alin. (1)
lit. a) C.
pen
. este nelegală.
Aflându-ne numai în recursul inculpatului,
remediul procesual nu poate fi decât înlăturarea din conținutul încadrării
juridice a acestei agravante.
Pe de altă parte, agravanta legală
specială, prevăzută în art. 209 alin. (1) lit. e) C.
pen
.
- săvârșirea furtului într-un loc public - în raport cu împrejurările concrete
ale comiterii faptei, nu există în cauză.
Așa cum rezultă din întreg materialul
probator, inclusiv fotografiile depuse, șinele de cale ferată dezafectate
sustrase se aflau depozitate la circa 300 m de Stația C.F. - V., pe marginea
liniei de cale ferată, într-o zonă de siguranță feroviară, marcată prin
indicatoare de avertizare și în care accesul persoanelor neautorizate este
interzis.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a
admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia penală atacată și sentința
penală
nr. 82 din 8 mai 2007 a
Tribunalului Neamț, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei, iar în
baza art. 334 C.
proc
.
pen
.
a schimbat încadrarea juridică, din infracțiunea prevăzută în art. 208 alin.
(1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C.
pen
., în
infracțiunea prevăzută în art. 208 alin. (1) C.
pen
.,
text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat.