ÎCCJ, decizie (scj.ro #84047)

Furt calificat. Furt săvârșit într-un loc public Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului Indice alfabetic: Drept penal - furt calificat - furt săvârșit într-un loc public C. pen ., art. 209 alin. (1) lit. e) 1. Furtul comis într-o zonă de siguranță feroviară, marcată prin indicatoare de avertizare, în care accesul persoanelor neautorizate este interzis, nu se încadrează în dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen ., referitoare la furtul calificat săvârșit într-un loc public.

2. Dacă nici procurorul prin rechizitoriu și nici prima instanță în hotărârea de condamnare nu a reținut, în încadrarea juridică a faptei, prevederile art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen ., instanța de apel, judecând apelul declarat de procuror, nu poate reține aceste prevederi fără a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc . pen . I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 244 din 23 ianuarie 2008 Prin sentința penală nr. 82 din 8 mai 2007, Tribunalul Neamț, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc . pen . și art. 18 1 C. pen ., l-a achitat pe inculpatul G.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen . În temeiul art. 18 1 alin. (3) raportat la art. 91 C. pen . a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 700 de lei.

Instanța a reținut că, la 28 iulie 2004, inculpatul G.C., agent principal de poliție, s-a deplasat împreună cu martorii C.C., conducătorul autovehiculului tip „ Raba ” aparținând societății comerciale A. și C.G., angajat sudor la aceeași societate comercială, în apropierea Stației C.F. - V., unde se aflau depozitate mai multe șine de cale ferată rezultate din dezafectarea unor linii. Inculpatul a obținut în prealabil aprobarea deplasării cu autovehiculul și cei doi angajați de la martorul S.T., director comercial al societății comerciale A., împrejurare rezultată din declarațiile acestor martori, care au mai arătat că la plecare au luat în autovehicul și aparatul de sudură și o butelie de oxigen.

La indicațiile inculpatului, autovehiculul a fost oprit la o distanță de circa 300 m de Stația C.F. - V., lângă o stivă de șine de cale ferată, unde martorul C.G. a secționat cu aparatul de sudură mai multe astfel de șine, în bucăți de circa 1,5 m, care au fost încărcate în mașină. Inculpatul i-a asigurat pe cei doi martori că șinele nu sunt necesare la intervenții, fiind material fier vechi. Șinele de cale ferată au fost transportate la un depozitul de fier vechi și predate gestionarului B.F., fiind identificate de martorul M.C., șef district C.F. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel procurorul, criticând-o pentru greșita încadrare juridică, prin omisiunea reținerii agravantei prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen ., fapta fiind comisă obiectiv de mai multe persoane împreună, fiind irelevant dacă unele dintre acestea au săvârșit-o fără vinovăție, precum și pentru aprecierea greșită a lipsei gradului de pericol social al infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 179 din 2 octombrie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis apelul procurorului, desființând în totalitate hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen ., l-a condamnat pe inculpat. Decizia penală menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, între altele, alternativ, menținerea hotărârii instanței de fond, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc . pen ., schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantelor prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen . Verificând hotărârea criticată pe baza lucrărilor și a materialului de la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul, susținut în considerarea cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc . pen ., este fondat.

Așa cum rezultă din dosar, inculpatul G.C. nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 82 din 8 mai 2007 a Tribunalului Neamț, prin care a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc . pen . și art. 18 1 C. pen . Potrivit art. 385 1 alin. (4) C. proc . pen ., persoana care nu a declarat apel, poate declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, dacă prin aceasta a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare. În aceste limite, constatând că inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, se reține că acesta și-a însușit situația de fapt avută în vedere de acea instanță, respectiv existența faptei și săvârșirea acesteia de către inculpat, cu vinovăție.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, de asemenea, că în cauză au fost administrate, prin mijloace legale, probe certe, din care rezultă că la 28 iulie 2004 inculpatul G.C., cu participarea altor două persoane, a sustras șine de cale ferată. Fapta, astfel săvârșită, este prevăzută de legea penală, iar constatarea instanței de apel cu privire la existența pericolului social al infracțiunii este întemeiată. Inculpatul G.C., agent de poliție cu atribuții de poliție judiciară, încălcând misiunea esențială a instituției la care era încadrat - aceea de prevenire a încălcării legii și de apărare a drepturilor, inclusiv a patrimoniului, persoanelor - este cel care a conceput, organizat și executat, atrăgând și alte persoane, o faptă de încălcare a legii.

Toate criteriile de apreciere a gradului de pericol social, prevăzute în art. 18 1 alin. (2) C. pen ., converg în constatarea existenței acestuia cu referire la fapta dedusă judecății. În cauză, însă, instanța de apel a greșit în aplicarea procedurii de reținere a agravantei prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen . Este întemeiată aprecierea făcută de instanța de apel, potrivit căreia, în raport cu modalitatea săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane împreună, este realizat conținutul agravantei prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen . și se impunea reținerea acesteia la încadrarea juridică. Numai că nici procurorul, prin rechizitoriu, nici instanța de fond, prin hotărâre, nu au reținut această agravantă.

Instanța de apel, în apelul procurorului, așa cum, de altfel, s-a și cerut, putea să rețină agravanta, însă operațiunea implică schimbarea încadrării juridice, ceea ce nu s-a realizat. Neaplicând procedura prevăzută în art. 334 C. proc . pen ., de schimbare a încadrării juridice, hotărârea instanței de apel prin care s-a reținut în încadrarea juridică și agravanta prevăzută în art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen . este nelegală. Aflându-ne numai în recursul inculpatului, remediul procesual nu poate fi decât înlăturarea din conținutul încadrării juridice a acestei agravante. Pe de altă parte, agravanta legală specială, prevăzută în art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen . - săvârșirea furtului într-un loc public - în raport cu împrejurările concrete ale comiterii faptei, nu există în cauză.

Așa cum rezultă din întreg materialul probator, inclusiv fotografiile depuse, șinele de cale ferată dezafectate sustrase se aflau depozitate la circa 300 m de Stația C.F. - V., pe marginea liniei de cale ferată, într-o zonă de siguranță feroviară, marcată prin indicatoare de avertizare și în care accesul persoanelor neautorizate este interzis. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia penală atacată și sentința penală nr. 82 din 8 mai 2007 a Tribunalului Neamț, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei, iar în baza art. 334 C. proc . pen . a schimbat încadrarea juridică, din infracțiunea prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 208 alin. (1) C. pen ., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat.