ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2586/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 06 februarie 2020, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, a formulat contestație împotriva Ordonanței de luare în custodie publică nr. 320/II-5/2020 din 01.02.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 25 din 13 februarie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, împotriva Ordonanței de luare în custodie publică nr. 320/II-5/2020 din 01.02.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către interpretul B. a sumei de 57,88 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de interpret prestate în cauză.

Împotriva sentinței civile nr. 25 din 13 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 mai 2020, intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

Examinând, cu prioritate, condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 25 din 13 februarie 2020 a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal în soluționarea contestației formulate de reclamant împotriva Ordonanței de luare în custodie publică nr. 320/II-5/2020 din 01.02.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Potrivit art. 101 alin. (10) din O.U.G. nr. 194/2002:

"Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică, în condițiile prevăzute la alin. (2), pot depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluționeze în termen de 3 zile de la data primirii. Hotărârea instanței este definitivă. Plângerea formulată nu suspendă îndepărtarea sub escortă.", iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului."

În raport de aceste texte de lege, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 25 din 13 februarie 2020 este definitivă, iar recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentințe este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 25 din 13 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.