ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5029/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 21.01.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, să se respecte autoritatea de lucru judecat în raport cu decizia nr. 1835/28.05.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin încheierea civilă nr. 19 din 6 februarie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în baza art. 406 alin. (1) C. proc. civ. a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecata cererii.

Împotriva încheierii civile nr. 19 din 6 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând faptul că pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. a fost aplicată cu autoritate de lucru judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1835/28.05.2010, definitiv și irevocabil, aspect reținut prin decizia penală nr. 151/25.09.2018 a Curții de Apel Cluj.

Recurentul-reclamant solicită încetarea măsurii luării în custodie publică.

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității cererii de recurs, întrucât nu sunt invocate motive de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată.

Pe fond, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs formulate de către reclamantul A., invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu permit încadrarea acestora în vreunul dintre aceste aceste motive, reprezentând doar înșiruirea unor aspecte din anumite dosare penale și nemulțumirea recurentului-reclamant în ceea ce privește soluționarea acelor dosare.

Or, această nergularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii recurate, indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva încheierii civile nr. 19 din 6 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva încheierii civile nr. 19 din 6 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 8 octombrie 2020.