ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2508/2020

Ședința publică din data de 12 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vrancea și Curtea de Apel Galați, să se dispună obligarea pârâtelor la plata sporului de pana la 20% de care beneficiază categoriile de personal delegate sau detașate sau care își desfășoară activitatea în sistemul penitenciar, pe durata delegării sau detașării sau a desfășurării activității în sistemul penitenciar. începând cu data de 01 02.2018 la zi, dar și pe viitor, pe toată perioada delegării.

Prin sentința civilă nr. 977 din 13 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Justiției și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această parte ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Vrancea, ca fiind neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Vrancea și Curtea de Apel Galați, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A..

Ulterior reclamanta A. a depus o cerere prin care a arătat că înțelege să renunțe la judecată.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile incidente pricinii, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecată.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 406 alin. (4), Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecată formulată de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 977 din 13 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2020.