ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2502/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ - decizie privind acordarea indemnizației de asigurare.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5075 din 20 decembrie 2017, a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, având ca obiect obligare emitere act administrativ, obligarea pârâtului la emiterea Deciziei de soluționare a cererii de plată formulată de reclamanți la data de 26.07.2016 și la plata sumei de 50 RON, cheltuieli de judecată către reclamanți.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs, invocând motive de nelegalitate ce se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimații A., B. și C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca rămas fără obiect.

Soluția instanței de recurs Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Înalta Curte constată că recurenta nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 7 februarie 2018 a fost emisă Decizia nr. 12854 de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților prin care a fost soluționată cererea de plată formulată de intimați la data de 26 iulie 2016, în sensul că s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată. Prin urmare, Înalta Curte constată că Fondul de Garantare a Asiguraților și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin sentința nr. 5075/20.12.2017 a Curții de Apel București și a emis Decizia de soluționare a cererii de plată formulată de reclamanți. Astfel fiind, având în vedere faptul că pârâtul a emis Decizia nr. 12854 din 7 februarie 2018, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.