ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2339/2020

Ședința publică din data de 04 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 februarie 2017 pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Fondurilor Rurale (A.F.I.R.) anularea deciziei nr. 29907/04.11.2016 de soluționare a contestației, procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 04 august 2016, notificarea nr. x/31.01.2017.

La data de 15 iunie 2017, reclamanta a depus precizări cu privire la cererea introductivă, arătând că în cauză, a solicitat și continuarea derulării contractului de finanțare, aceasta însemnând implicit și plata tranșei a doua din contract, din moment ce reclamanta a depus documentația în acest sens.

În această situație, solicită și stabilirea unui termen pentru plata tranșei a doua, de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea unor penalități de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere.

2.1 Prin încheierea din 14 iunie 2017, Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.

A admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R. (Agenția Pentru Finanțarea Fondurilor Rurale), având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/04.08.2016 - înregistrat sub nr. x/08.08.2016, a deciziei nr. 29907/04.11.2016 și notificării nr. x/31.01.2017 și, potrivit dispozițiilor art. 278 Codul de procedură fiscală raportat la art. 15 din Legea 554/2004 suspendarea executării actelor contestate.

A dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 04 august 2016 precum și a deciziei nr. 29907/04.11.2016 de soluționare a contestației, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei.

2.2 Prin sentința civilă nr. 228 din 07 noiembrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a admis cererea precizată.

A dispus anularea deciziei nr. 29907/04.11.2016 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.08.2016, precum și a notificării nr. x/31.01.2017 emise de către pârâtă, cu continuarea derulării contractului de finanțare.

A stabilit termene, pentru plata tranșei a doua, de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, sub sancțiunea plății unor penalități de 50 RON/zi de întârziere.

Împotriva încheierii din 14 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, cu privire la soluția de respingere a excepției inadmisibilității invocată de pârâtă, dar și împotriva sentinței nr. 228 din 07 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 14 iunie 2017, admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, precum și admiterea recursului împotriva sentinței nr. 228 din 07 noiembrie 2017, ambele hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, casarea sentinței de fond și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, recurenta-pârâtă, cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 14 iunie 2017 prin care s-a respins excepția inadmisibilității, a învederat că în speță, reclamanta nu a dovedit că ar fi îndeplinit procedura prealabilă în termenul de 30 de zile stabilit de art. 7 din Legea 554/2004 sau de art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, deși parcurgerea procedurii prealabile în termenul stabilit este obligatorie, iar o depunere a plângerii prealabile peste termenul legal echivalează cu lipsa acesteia.

Cum în cazul de față, procedura prealabilă obligatorie nu a fost îndeplinită în termenele procedurale stabilite conform legislației în vigoare, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă sub aspectul neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile.

Cu privire la recursul declarat împotriva sentinței nr. 228 din 07 noiembrie 2017, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că instanța de fond nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor Contractului de finanțare, Ghidului solicitantului Instalarea tinerilor fermieri - Măsura 112, precum și ale O.U.G. nr. 66/2011.

În mod nelegal a instanța de fond a reținut că "în cauză se constată și o culpă a pârâtei care a decis acordarea finanțării fără a efectua o verificare ușor de realizat, respectiv dovada îndeplinirii condițiilor privind proprietatea asupra terenului agricol în etapa de selecție a dosarului, pentru care nu mai poate fi sancționată reclamanta, în etapa actuală". Astfel, eligibilitatea unei cheltuieli și implicit a unei investiții, nu constă numai în realizarea efectivă a acesteia și a atingerii scopului propus, ci și în modalitatea legală/contractuală prin care aceasta este realizată și anume prin respectarea cerințelor impuse de Program.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod nelegal că nu există nicio abatere de la planul de afaceri, A.F.I.R. a acționat conform prevederilor contractuale, cu respectarea obligațiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în ceea ce privește administrarea fondurilor europene, iar pe de altă parte, emiterea procesului-verbal de constatare atacat nu este consecința voinței unilaterale a A.F.I.R., ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare, care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea acestui contract.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 martie 2018, intimata-reclamantă A., a solicitat respingerea recursului.

Cu privire la excepția de inadmisibilitate a arătat, pe de o parte, că în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, putea depune plângerea prealabilă și peste termenul de 30 zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, pentru că din cauza unor motive medicale nu a putut depune plângerea prealabilă în termenul de 30 zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, din interpretarea dispozițiilor art. 46 și 47 din O.U.G. nr. 66/2011, apreciază că se înțelege că nerespectarea termenului de 30 zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, în care poate fi introdusă contestația, conduce la decăderea din dreptul de a sesiza autoritatea publică, nu instanța de judecată și oricum contestația, ca și cale de atac administrativă este facultativă, persoana având pe mai departe posibilitatea sesizării instanțelor judecătorești, drept garantat și prin Constituția României.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, în limitele și pentru argumentele expuse în cele ce urmează:

Recursul împotriva încheierii din 14 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, vizează soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepție invocată în dosarul instanței de fond de autoritatea pârâtă.

Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității, motivând că reclamanta a făcut dovada că întârzierea în depunerea plângerii prealabile s-a datorat unui motiv medical dovedit cu înscrisul depus la dosar, suferind de o entorsă cu întindere de ligamente care a imobilizat-o la pat mai multe săptămâni, respectiv adeverința din 07 septembrie 2016, care se regăsește la dosarul de fond.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că încheierea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și interpretarea greșită a normelor de drept material incidente speței.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.08.2016, emis pe numele intimatei-reclamante A., s-a dispus recuperarea sumei de 74.667,60 RON și încetarea contractului de finanțare.

Împotriva Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.08.2016, A. a formulat contestația FN/28.09.2016, înregistrată la A.F.I.R. cu nr. 27.576/12.10.2016.

Conform Registrului debitorilor, titlul de creanță a fost comunicat beneficiarului în data de 11 august 2016, iar contestația a fost înregistrată la A.F.I.R. la data de 12 octombrie 2016.

Având în vedere data formulării contestației nr. 27576/12.10.2016, a fost emisă Decizia nr. 29907/04.11.2016, prin care s-a dispus respingerea contestației în principal ca tardiv formulată, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu a contestat nici data la care i-a fost comunicat titlul de creanță și nici data la care a fost înregistrată contestația la autoritatea pârâtă, susținând că din cauza unor motive medicale nu a putut depune plângerea prealabilă în termenul de 30 zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011, "Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență" [alin. (1)], iar "Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii" [alin. (2)].

De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din același act normativ, "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Prin urmare, din economia dispozițiilor legale menționate rezultă că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare reprezintă un titlu de creanță care poate fi contestat pe cale administrativă, potrivit procedurii speciale instituite de O.G. nr. 66/2011, iar după finalizarea acestei proceduri, numai decizia de soluționare a contestației poate fi atacată de contestatar la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Astfel, conform prevederilor legale menționate, O.U.G. nr. 66/2011 reglementează atât o procedură administrativă specială de contestare (art. 46-47), cât și procedura judiciară de urmat [art. 51 alin. (2)].

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate și art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, decizia pronunțată în soluționarea contestației administrative formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, iar nu, în mod direct, acest act administrativ.

Această interpretare este în acord cu principiul instituit de legiuitor în materia contenciosului administrativ și fiscal, respectiv acela al obligativității parcurgerii procedurii prealabile, pentru a da posibilitatea organului emitent al actului să revină asupra acestuia.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de judecată nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent al titlului de creanță, care are posibilitatea de a-și revoca actul, fapt ce permite persoanei vătămate să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de judecată.

De asemenea, caracterul obligatoriu al acestei proceduri prealabile nu este contrazis de dispozițiile art. 46. alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care o dată în plus califică natura juridică a acestei proceduri, reafirmând dreptul instituțional de acces liber la instanță și poziționând acest moment procesual în succesiunea obligatorie a actelor procedurale pe care trebuie să le parcurgă cel vătămat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu poate fi de acord cu susținerile intimatei-reclamante referitoare la motivul medical invocat, care, în opinia sa, ar constitui un motiv temeinic pentru aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că titlul de creanță i-a fost comunicat intimatei-reclamante în data de 11 august 2016, iar motivul medical invocat este atestat de o adeverință medicală emisă în data de 07 septembrie 2016, prin care se recomandă repaus. Problema medicală pentru care a primit de la medic recomandarea de repaus, iar nu o eventuală imobilizare la pat sau internare spitalicească, nu poate fi apreciată ca fiind un motiv temeinic de natură să împiedice reclamanta să comunice și să expedieze contestația administrativă în termenul prevăzut de lege, fie prin intermediul faxului, fie a poștei electronice sau a unui serviciu de curierat rapid, respectiv să apeleze la modalități de comunicare, care să nu implice deplasarea sa personală la sediul autorității pârâte sau un efort fizic deosebit.

De asemenea, intimata-reclamantă ar fi avut posibilitatea să desemneze o altă persoană, în vederea redactării și depunerii în termen a contestației la autoritatea pârâtă, pentru a nu fi depășit termenul legal obligatoriu de 30 zile de sesizare a autorității administrative cu plângere prealabilă.

În concluzie, din interpretarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, în corelație cu cele ale art. 193 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că depășirea fără motive întemeiate a termenelor prevăzute de lege pentru formularea plângerii prealabile administrative, are ca efect însăși inadmisibilitatea acțiunii, nefiind vorba despre termene de recomandare, fără efecte juridice.

În consecință, Înalta Curte reține că soluția de respingere a excepției inadmisibilității este nelegală și, drept urmare, se impune admiterea recursului, casarea în tot a încheierii din data de 14 iunie 2017 și a sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca inadmisibilă.

Față de soluția prefigurată în considerentele expuse anterior, Înalta Curte, constată că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de recurenta-pârâtă, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, având în vedere că acestea vizează fondul cauzei, a cărui judecare este paralizată de admiterea excepției de inadmisibilitate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa în tot încheierea și sentința atacată și, în urma rejudecării, va admite excepția inadmibilității și va respinge acțiunea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva încheierii din 14 iunie 2017 și a sentinței nr. 228 din 7 noiembrie 2017 ale Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot încheierea și sentința atacată și, rejudecând:

Admite excepția inadmibilității invocată de pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2020.