ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2477/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București, contestație împotriva Deciziei nr. 7324/21.03.2017 a A.F.I.R. București, dată în soluționarea contestației înregistrate la O.J.F.I.R. Galați sub nr. x/21.02.2017 și la C.R.F.I.R. Constanța sub nr. x/01.03.2017, formulată împotriva Procesului Verbal de Constatare cu numărul x/26.01.2017, precum și împotriva Procesului Verbal de Constatare nr. x/26.01.2017 prin care s-a dispus suspendarea plăților, respingerea C. pen. cu C. pen. x și rezilierea contractului de finanțare x/28.04.2016.

A solicitat obligarea pârâtei la respectarea contractului, rambursarea sumei de 2.230.959 RON, precum și plata dobânzii până în ziua plății. De asemenea, a solicitat ca funcționarii care au întocmit actele administrative atacate să răspundă, în solidar, cu pârâta pentru plata dobânzii penalizatoare.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 238 din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și s-a dispus anularea Deciziei nr. 7324/21.03.2017 și a procesului-verbal de constatare nr. x/26.01.2017 emise de pârâtă, fiind obligată pârâta la respectarea contractului încheiat cu reclamanta și la plata sumei de 2.230.959 RON către reclamantă, reprezentând prima tranșă din finanțarea nerambursabilă, cu dobânda aferentă acestei sume calculate de la data încheierii procesului-verbal de constatare (26.01.2017) până la data plății.

S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea funcționarilor care au întocmit actele atacate la plată, în solidar cu pârâta, a dobânzii penalizatoare.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând hotărârea atacată ca nelegală, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

O primă critică are în vedere faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În fapt, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la existența condițiilor artificiale, deși Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-343/12, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen B. (Bulgaria), prin decizia din 14 septembrie 2012, primită de Curte la 26 septembrie 2012, în procedura Slancheva sila EOOD împotriva lzpalnițelen direktor na D. fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, era relevantă în acest caz, cu privire la modul de aplicare a Articolului 4(8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, Curtea confirmând jurisprudența anterioară conform căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei, necesită atât elemente obiective, cât și subiective.

Raportat la cele două elemente, COMISIA EUROPEANĂ - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții, ipoteza legală fiind aplicabilă speței, pentru că prin procesul-verbal de constatare, se indică o serie de legături existente între beneficiarul finanțării și alte entități juridice, respectiv S.C. A. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., S.C. DORIN S.R.L., S.C. F. S.A., S.C. G. S.R.L., legături care indică faptul că aceștia au acționat concertat spre realizarea obiectivelor și a scopului unei entități juridice unice, prin intermediul procedurii clasice pe care o aplică proprietarii/managerii entităților, și care se regăsește și în speța dedusă judecății (aceea de a crea/a folosi o companie nouă, legal independentă de prima, controlată direct sau indirect de către proprietarii/managerii beneficiarului inițial, care să solicite sprijin pentru investiții, în scopul ca echipamentele astfel achiziționate, să servească, printr-un flux tehnologic, exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului inițial).

La verificarea prezentei finanțări, s-a avut în vedere depistarea de indicatori, care conduc la concluzia de creare a condițiilor artificiale de obținere a finanțării.

Elemente obiective sunt cele care contravin obiectivelor măsurii. Acestea sunt puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operațiunile economice ale altei companii fără a căuta să obțină un profit propriu.

Au fost, astfel, identificate următoarele elemente:

Capitolul A. Indicatori externi/fizici:

Capitolul B. Indicatori de structură juridici:

Capitolul C. Indicatori de afaceri/contabili/economici:

De remarcat faptul că un grup de persoane au înființat mai multe societăți comerciale în vederea asigurării sau sporirii șanselor de finanțare:

O altă critică are în vedere faptul că "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, potrivit art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Instanța de fond nu a făcut nici o apreciere cu privire la indicatorii identificați de pârâtă în cuprinsul titlului executoriu, limitându-se la enumerarea câtorva paragrafe din Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza "C 434/12-Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na D. fond "Zemedelie".

Aceste elemente coroborate între ele au condus la concluzia creării condițiilor artificiale, respectiv a indicatorilor fizici enumerați mai sus, a celor juridici și a indicatorilor de afaceri/contabili/economici.

Astfel, pentru acest element, din analiza și coroborarea indicatorilor de la punctul a) și pe baza a diverse dovezi materiale rezultă evident că societatea nu reprezintă o microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală (art. 52 (a)(ii) R 1698/2005), ci o societate care are scopul clar de a obține în mod artificial sprijin financiar nerambursabil, deoarece nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condițiile în care relațiile comerciale s-au desfășoară într-o proporție covârșitoare între beneficiar și entități ce au aceeași asociați/administratori din același grup, neexistând posibilitatea ca un eventual solicitant de finanțare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanțare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piață în condițiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat, ca și prețuri practicate/volum activitate, de un singur grup.

Reiterăm că în aceeași cauză cu aplicarea recomandărilor C.J.U.E., în speța Slancheva sila EOOD, Curtea Supremă Administrativă a Republicii Bulgaria a apreciat că se confirmă neregula care se circumscrie noțiunii de condiții artificiale menținând actele administrative emise de Agenției de Plăti - Fonduri de Stat pentru Agricultură din Bulgaria ca fiind temeinice si legale.

Astfel Curtea Supremă de Justiție din Bulgaria motivează menținerea actelor administrative emise de Agenția din Bulgaria prin faptul că întrucât legăturile dintre investitori nu au fost făcute cunoscute a permis fiecăruia dintre aceștia să obțină nivelul maxim de sprijin când de fapt aceștia dețineau un proiect comun, divizat în mai multe proiecte separate mai mici, aspect care a condus la încălcarea art. 9 (3) al Reg. Nr. 29 cu privire la termenii și condițiile de acordare a sprijinului în cadrul măsurii Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi din Programul de Dezvoltare Rurală 2007-2013, pentru că în cazul în care întreprinderi partenere sau afiliate solicită finanțare, nivelul maxim al finanțării va fi împărțit între întreprinderile respective. Aceasta abordare se explică prin puterea economică mai mare acordată întreprinderilor care dețin resurse comune.

Pe cale de consecință, modalitatea în care asociații entităților juridice beneficiare au concertat la implementarea proiectelor, dovedesc pe deplin existența "grupului" economic, astfel că, toate afirmațiile reclamantei din cererea de judecată au doar rolul de a distrage atenția Instanței de la neregula identificată și dovedită pe deplin de subscrisa.

Elementele identificate reprezintă indicatori ("stegulețe roșii") care priviți separat nu constituie nereguli, dar însumați și priviți în ansamblul lor au dus la concluzia unei coordonări deliberate a beneficiarilor verificați, precum si la existenta unor condiții artificiale în scopul obținerii unul ajutor financiar nerambursabil necuvenit.

O altă critică se referă la faptul că "pârâta face referire la împrejurări anterioare deciziei de finanțare, care nu pot fi considerate ca reprezentând modificări majore."

În perioada de evaluat selectare și contractare a proiectului elementele identificate nu pot conduce la o concluzie clară privind crearea în mod artificial a condițiilor necesare obținerii finanțării nerambursabile, beneficiarii sunt evaluați în perioada de implementare, atunci când activitatea acestora va deveni cea în conformitate cu intenția acestora și când structurile cu atribuții de control pot strânge mai multe dovezi care pot conduce la certitudinea că beneficiarul a creat condiții artificiale de eligibilitate.

Atribuțiile și activitățile desfășurate de serviciile din cadrul A.F.I.R. sunt clar definite, și astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de autoritatea contractantă A.F.I.R., cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în clar neregulile rezulte din verificările ulterioare, prin raportare la art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011. În același sens este atât legislația care reglementează F.E.A.D.R. cât și clauzele contractului de finanțare [art. 14 alin. (2) din Anexa I la contract].

Sentința atacată este criticabilă și cu privire la mențiunile privind nelegalitatea măsurii de suspendare a plăților și a măsurii de reziliere a Contractului de finanțare. Aceasta întrucât în urma verificărilor documentare și pe teren efectuate de experții A.F.I.R. s-a considerat că pentru proiectul finanțat în baza Contractului de finanțare nr. x/28.04.2016 au fost create condiții artificiale în vederea obținerii finanțării comunitare.

În aceste condiții sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. 3 din Anexa I din Contractul de finanțare, astfel că A.F.I.R. are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toată perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor. În același sens sunt și dispozițiile Anexei IV "Instrucțiuni de plată pentru beneficiarii" din Contractul de finanțare, art. 2 alin. (1) și art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, precum și capitolul 2 din Ghidul Solicitantului.

Chiar dacă s-ar aduce în discuție prevederile art. 5, alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, pentru a se putea discuta aplicabilitatea acestui text de lege este necesară întrunirea cumulativă a celor două condiții, respectiv eroarea autorității și nedepistarea acesteia de către beneficiar în mod rezonabil. Or, în situația în care este dovedită clar intenția beneficiarului de eludare a normelor legale prin crearea în mod artificial a condițiilor de obținere a ajutorului financiar nerambursabil, este evident că nu se pune în discuție "eroare ce nu a fost depistată de beneficiar în mod rezonabil", ci doar nedepistarea neregulii de către Autoritate într-o anumită etapă procedurală a proiectului (în acest sens, CJUE s-a pronunțat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raționamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006).

În final, AFIR apreciază că nu pot fi primite concluziile instanței de fond potrivit cărora "nu există nici o interdicție legală ca societăți în care au calitatea de asociat unic persoane care sunt afini să acceseze fonduri pe aceeași măsură", precum și "obiectivele măsurii au fost atinse" întrucât în cuprinsul prezentului proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sunt prezentați/detaliați indicatorii care au condus la concluzia că au fost create condiții artificiale, respectiv indicatori externi/fizici, indicatori de structură/juridici și indicatori de afacere/contabili.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, reclamanta A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, pentru următoarele motive:

Motivele de nelegalitate invocate de către recurentă pleacă de la neînțelegerea de către aceasta a conținutului abaterii privind crearea artificială a condițiilor de accesare.

În ceea ce privește elementul obiectiv al abaterii, legăturile reclamantei erau cunoscute la data depunerii Cererii de Finanțare, nu au fost considerate un indiciu privind crearea artificială a condițiilor de accesare, în schimb, împărțirea facturii de energie electrică de la sediul social a dovedit că societatea este una fantomă.

Agenția invocă în sprijinul celor afirmate art. 26 al O.U.G. nr. 66/2011 însă, acesta nu justifică încălcarea principiului securității raporturilor juridice, fiecare perioadă a unui proiect având propriile obiective de control; lit. a) și b) ale articolului invocat, se referă doar la perioada de monitorizare; or, în speța de față, s-a "constatat" o abatere privind accesarea (adică prima etapa) în etapa în care trebuia controlată "implementa rea"(care e a doua). Abia după implementare urmează monitorizarea cu activitățile de control specifice, fiind evident că agenția a acționat cu rea-credință.

Al patrulea punct al recursului vizează faptul că instanța a considerat nelegală măsura suspendării plăților dispusă prin procesul-verbal de constatare atacat însă, pe lângă faptul că normele invocate de recurentă nu privesc speța de față (subscrisei nu i se impută depunerea de declarații false/incorecte/inexacte, nu este în insolvență sau incapacitate de plată, nu a încălcat termene de finalizare ale investiției), instanța când constată că actele atacate sunt nelegale nu susține că nu există temei de drept pentru rezilierea contractului.

Recurenta invocă două decizii ale C.J.U.E. care i-ar permite dreptul de reapreciere dacă o normă comunitară clară ar fi fost încălcată de un beneficiar, însă în speța de față nu a fost încălcată nicio normă comunitară; și, mai mult, Decizia din cauza C-465/10 se referă la situația în care o autoritate contractantă a acordat utilizarea unei infrastructuri realizate din fonduri europene unei societăți, în mod discreționar, fără să parcurgă o procedură competitivă, adică o licitație, neavând, așadar, nicio legătură cu speța de față.

II. Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 mai 2020.

III. Soluția instanței de recurs

În fapt, între pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și reclamanta A. S.R.L. a fost încheiat contractul de finanțare nr. x din data de 28.04.2016, prin care pârâta s-a angajat să acorde reclamantei o finanțare nerambursabilă de maxim 2.230.169,13 RON (echivalentul a 492.964,00 Euro).

Reclamanta a implementat proiectul, iar la data de 03.10.2016 a depus dosarul cererii de plată tranșa 1 finală, care a fost declarată conformă în aceeași zi însă, ulterior, s-a verificat eligibilitatea dosarului cererii de plata și prin procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 26.01.2017 privind proiectul "Achiziții de mașini, utilaje și echipamente agricole la S.C. A. SRL", s-a concluzionat că există suspiciunea de creare de condiții artificiale pentru obținerea finanțării, astfel că s-a propus suspendarea plății și rezilierea contractului de finanțare.

Din procesul-verbal de constatare rezultă că verificarea s-a realizat în baza procedurii de evaluare submăsura 4.1 - versiunea 02, la baza concluziei de suspiciune de creare de condiții artificiale pentru obținerea finanțării au stat următoarele aspecte:

Sediul social al A. S.R.L. este în comuna Rediu nr. 140, camera 1, într-o clădire care a aparținut fostului C.A.P. din comună, în aceeași clădire, dar în încăperi diferit numerotate, mai au sediul social încă trei societăți și anume: E. S.R.L. (proprietara imobilului conform actului adițional x/16.04.2015 încheiat cu Electrica Furnizare S.A.), cu asociat unic H., F. S.R.L. cu asociați H. cu o cotă de participare de 80% și K. cu o cotă de participare de 20% și G. S.R.L. - asociat J..

Pe de altă parte, E. S.R.L. refacturează consum de energie electrică către reclamantă, care are punct de lucru autorizat în localitatea Rediu nr. 720 A, iar E. S.R.L. are punct de lucru autorizat în localitatea Rediu nr. 723, locații vecine cu spațiu de folosință comun, nedelimitat. La adresa din Rediu nr. 723 are punct de lucru autorizat și DORIN S.R.L., reprezentată de d-nul I., soțul numitei H.; astfel că, potrivit Ghidului de prevenire a neregulilor - Crearea de condiții artificiale în accesarea fondurilor acordate prin PNDR-2014-2020, cele prezentate mai sus se încadrează la:

Cap. A Indicatori externi/fizici astfel:

La verificarea în S.P.C.D.R. au fost identificate pentru E. S.R.L. următoarele proiecte:

a) Cerere finanțare x - "Modernizare fermă prin achiziție de mașini si utilaje agricole, echipamente de irigat, unitate procesare echipament de selectat, tratat, ambalat sămânța și mijloace specializate de transport cereale, în localitatea Rediu, județ Galați" - proiect declarat eligibil dar fără finanțare;

b) Cerere finanțare x - "Construire unitate de depozitare și procesare cereale" - proiect declarat neeligibil motivat de faptul că solicitantul nu a declarat statului întreprinderii (autonomă, parteneră sau legată) în sensul că H., acționar majoritar, este acționar unic și la G. S.R.L.;

c) Cerere finanțare x - "Modernizare fermă prin achiziția de mașini, utilaje si echipamente agricole" - declarat eligibil, derulat și finalizat.

Reprezentantul legal al A. S.R.L. - H. este asociat unic și la E. S.R.L., F. S.R.L., care au coduri C.A.E.N. complementare activității desfășurate de A. S.R.L.;

Cap. B Indicatori de structură/juridici:

Conform fișei de magazie prezentată la informații suplimentare se constată că întreaga producție de grâu (100%) a anului 2016 a fost valorificată prin DORIN S.R.L., care a devenit membru al Patronatului român din Industria de Morărit, Panificație și L. din luna decembrie 2015, luna selectării cererii de finanțare depusă de A. S.R.L.

Despre autonomia funcțională nu poate fi vorba atât timp cât în extrasele de cont atașate la Dosarul Cererii de Plată sunt evidențiate fluxuri intrări - ieșiri de numerar între societățile aparținând membrilor M. și bunurile, în speță utilajele deținute, sunt în același spațiu incintă, fără delimitări clare.

Împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.01.2017, reclamanta a formulat contestație administrativă, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 7324/21.03.2017 emisă de pârâtă.

Analizând, așadar, dacă procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.01.2017 și Decizia nr. 7324/21.03.2017 sunt legale, instanța a verificat dacă există abaterea de creare în mod artificial a condițiilor de accesare a fondurilor nerambursabile, sens în care au fost indicate ca temei legal al emiterii procesului-verbal nr. x/26.01.2017 dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentului C.E. nr. 65/2011.

În analiza motivelor de nelegalitate invocate de către reclamantă, prin care aceasta susține că în mod nelegal prin actele contestate s-a reținut abaterea respectivă, se impune a se avea în vedere semnificația noțiunii de "condiții artificiale".

Din analiza textului legal citat și având în vedere interpretarea dată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza nr. C 434/12 se reține că pentru a constata abaterea reținută de pârâtă prin procesul-verbal în discuție, trebuie dovedite cumulativ elementul obiectiv - constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plaților, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să nu poată fi atinsă, precum și elementul subiectiv - constând în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plați, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Mai exact, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza nr. C 434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na D. fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat următoarea interpretare prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. In această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare."

În cauză, în raport de elementele de fapt menționate de pârâtă în actele contestate, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta a creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține plățile, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Faptul că asociatul unic al societății reclamante este asociat și la alte societăți care au sediul în aceeași clădire, precum și celelalte elemente evidențiate în procesul-verbal contestat, reprezintă aspecte care erau cunoscute autorității pârâte anterior aprobării cererii de finanțare, astfel că nu se poate concluziona că au fost create condiții artificiale de accesare. O asemenea concluzie poate fi susținută doar în măsura în care se demonstrează că obiectivele generale ale măsurii de sprijin nu au fost atinse, respectiv că intenția cu care s-a acționat a fost aceea de a obține un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Întrucât Dorin S.R.L. nu are proiecte de investiții cofinanțate din fondurile structurale și desfășoară preponderent activități de procesare, e evident că nu poate fi beneficiarul real al proiectului, faptul că reclamanta a încheiat un contract de furnizare cereale cu această societate nu contravine niciunei dispoziții legale, e perfect justificabil economic și nu transformă pe Dorin S.R.L. în beneficiarul real, societatea fiind un simplu client.

Reclamanta și N. S.R.L. au reziliat, de comun acord, contractul încheiat în data de 31.07.2015, încheierea unui alt contract de furnizare cu un alt procesator fiind obligatorie pentru asigurarea viabilității economico-financiare a întreprinderii.

Astfel cum arată și reclamanta, nu exista nicio interdicție legală ca societăți în care au calitate de asociat unic persoane care sunt afini să acceseze fonduri pe aceeași măsură.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că societatea reclamantă menține în funcție investiția realizată, a creat locuri de muncă în mediul rural, nu a modificat proiectul, iar utilajele achiziționate au fost folosite conform scopului declarat în cererea de finanțare.

De asemenea, faptul că societățile menționate în procesul-verbal de constatare își desfășoară activitatea pe același segment de piață nu poate fi considerat un element de natură a demonstra crearea de condiții artificiale în scopul de a beneficia de plata ajutoarelor. Aceasta întrucât nu există o interdicție legală ca întreprinderi care au sediul în aceeași localitate să beneficieze de ajutor financiar nerambursabil, după cum este firesc ca beneficiarii serviciilor acestora să fie în primul rând persoane din aceeași zonă teritorială.

Au fost avute în vedere și prevederile art. 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, la care face referire art. 29 din Regulamentul (CE) nr. 65/2011; or, în cauză aspectele enumerate de pârâtă nu au vizat modificări intervenite după data deciziei de finanțare, pârâta susținând că au fost create artificial condițiile de finanțare, face însă referire la împrejurări anterioare deciziei de finanțare care nu pot fi considerate ca reprezentând modificări majore ale investiției în sensul art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

În raport de toate aceste aspecte s-a reținut că măsura suspendării plăților și a rezilierii contractului sunt nelegale, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, s-a admis cererea formulată de reclamantă și s-a dispus anularea Deciziei nr. 7324/21.03.2017 a A.F.I.R., dată în soluționarea contestației și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.01.2017; și, întrucât măsura rezilierii este nelegală, pârâta are obligația continuării contractului asumat, astfel că acest capăt de cerere din acțiunea reclamantei a fost admis.

Pe de altă parte, s-a reținut că la data de 03.10.2016 reclamanta a depus cererea de plată tranșa 1 finală, în valoare de 2.230.959 RON, care a fost declarată conformă în aceeași zi și a fost declarată neconformă în urma încheierii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.01.2017, astfel că, urmare a anulării acestuia, pârâta are obligația plății tranșei 1, sens în care s-a dispus prin hotărâre.

Totodată s-a reținut că din culpa sa, pârâta nu a achitat reclamantei tranșa 1 încă de la data declarării drept conformă a cererii de plată (03.10.2016) și a cauzat astfel un prejudiciu reclamantei, constând în faptul că reclamanta nu a putut folosi suma de bani ce i se cuvenea și pentru repararea integrală a acestui prejudiciu, pârâta datorează dobânzi, de la data declarării ca neeligibilă a cererii prin procesul-verbal, urmând a fi admis și acest capăt de cerere.

Reclamanta a solicitat și ca funcționarii care au întocmit actele administrative atacate să răspundă în solidar cu pârâta pentru plata dobânzii penalizatoare; însă, cu privire la această cerere, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, pentru că, deși potrivit art. 16 din Legea nr. 554/2004 acțiunea se poate formula și împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea sau încheierea actului, dacă se solicită și plata unor despăgubiri, în cauza de față, reclamanta nu a solicitat ca funcționarii care au întocmit actele administrative atacate să răspundă în solidar cu pârâta pentru plata tranșei 1 din finanțare, acesta fiind prejudiciul principal creat. Prin urmare, funcționarii nu pot răspunde doar pentru dobânda aferentă tranșei 1, mai ales că nu ei aveau obligația plății tranșei și nu li se poate reține, personal, vreo vinovăție privind neplata acestei tranșe.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta A.F.I.R. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în raport de care, Înalta Curte reține că următoarele:

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: ..."motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Astfel, în raport de dispozițiile precitate, instanța are obligația să arate, în concret, în raport de probele dosarului, situația de fapt pe care o reține în cauză și să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente.

Or, în aceste condiții, este de observat că, hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină, starea de fapt și textele de lege incidente în cauză, reprezentând, așadar, o motivare în fapt și în drept a sentinței, instanța de recurs putând exercita, cu privire la aceste argumente, controlul judiciar. De altfel, "considerentele hotărârii judecătorești trebuie să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicții, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele și menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul" (I. Leș, Noul C. proc. civ., vol. I, 2011, p. 548).

Și, nu în ultimul rând, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, privind calitatea hotărârilor judecătorești, motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloace de apărare, această garanție fiind esențială întrucât permite justițiabilului să se asigure că pretențiile sale au fost examinate, și deci, că judecătorul a ținut cont de ele. În ceea ce privește motivația, aceasta nu trebuie neapărat să fie lungă, trebuind să fie găsit un echilibru just între formularea scurtă și buna înțelegere a hotărârii.

Pe de altă parte, această obligație a instanțelor judecătorești de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. În acest sens, jurisprudența CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 și paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state.

Mai exact, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 și paragraful 60 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994), fiind necesară examinarea chestiunilor de fapt și de drept aflate la baza controversei, lucru care s-a întâmplat în prezenta cauză, judecătorul nefiind limitat la preluarea stării de fapt și a argumentelor cuprinse în actul de sesizare.

Or, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

În ceea ce privește celălalt motiv de nelegalitate al hotărârii atacate, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În esență, criticile recurentei pârâte vizează reținerea de către instanța de fond, în mod greșit, a faptului că în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii care conduc la concluzia că au fost create, în mod artificial condiții necesare pentru a obține plățile.

Neregulile reclamante de recurentă vizează conduita intimatului-reclamant în încheierea și derularea Contractului de finanțare, constând în încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 și ale art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, care interzic efectuarea de plăți către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Prin Hotărârea pronunțată la data de 12 septembrie 2013, în cauza C-434/2012, invocată atât de către prima instanță, cât și de părțile în proces, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, aceste condiții de punere în aplicare a textului de lege, necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit elementului obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speței, care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă, iar elementul subiectiv vizează crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea finanțării, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate.

În această privință, concluzia se bazează nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. Revine, așadar, instanței naționale să observe dacă din împrejurările obiective ale speței, se poate concluziona că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, și că, potrivit celui de-al doilea element, există indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între persoanele în cauză, alături de legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate.

În cauză, având în vedere aspectele reținute în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 26 ianuarie 2017, coroborate cu documentele existente în dosarul administrativ, au fost identificate elemente comune între entitățile juridice care derulează relații comerciale, elemente care, privite izolat, nu ar oferi temei suficient pentru constatarea neregulii, însă analizate în succesiunea lor și corelate între ele, conduc la concluzia că beneficiarul finanțării nu este o micro-întreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivele Submăsurii 4.1 - Investiții în exploatațiile agricole din cadrul PNDR 2014-2020.

Având în vedere aspectele reținute în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 26 ianuarie 2017, coroborate cu documentele existente în dosarul administrativ, au fost identificate elemente comune între entitățile juridice care derulează relații comerciale, elemente care, privite izolat, nu ar oferi temei suficient pentru constatarea neregulii, însă analizate în succesiunea lor și corelate între ele, conduc la concluzia că beneficiarul finanțării nu este o societate de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivele Submăsurii 4.1, respectiv Investiții în exploatațiile agricole din cadrul PNDR 2014-2020.

În ceea ce privește elementul obiectiv, care alături de cel subiectiv probează existența condițiilor artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil, Înalta Curte apreciază că se impune analiza indicatorilor relativi la circumstanțele avute în vedere de C.J.U.E. la pronunțarea Hotărârii din 12 septembrie 2013, în cauza C-434/2012:

a. indicatorii externi/fizici.

În raport de datele concrete ale speței, la data efectuării controlului pe teren, s-a constatat că sediul social al reclamantei este în com. Rediu nr. 140 cam. 1, într-o clădire a fostului C.A.P. în care au sediul social încă 3 societăți, în încăperi diferite, după cum urmează: cam. 3 - E. S.R.L. (proprietara imobilului conform actului adițional x/16.04.2015 încheiat cu Electrica Furnizare S.A.), cu asociat unic H., F. S.R.L. cu asociați H. cu o cotă de participare de 80% și K. cu o cotă de participare de 20% și cam. 2 - G. S.R.L. - asociat J. (până în anul 2013 asociatul unic a fost H.).

Pe de altă parte, E. S.R.L. refacturează consum de energie electrică către reclamantă, care are punct de lucru autorizat în localitatea Rediu nr. 720 A, iar E. S.R.L. are punct de lucru autorizat în localitatea Rediu nr. 723, locații vecine cu spațiu de folosință comun, nedelimitat. La adresa din Rediu nr. 723 are punct de lucru autorizat și DORIN S.R.L., reprezentată de I., soțul numitei H..

Rezultă, așadar, că în cauză, indicatorii externi/fizici, sunt reprezentați de următoarele împrejurări:

- societățile, aparent independente din punct de vedere legal, dețin birouri identice sau unele lângă altele, cu delimitări formale;

- societățile folosesc în comun aceleași utilități și/sau doar o companie plătește utilitățile;

- reprezentantul legal al reclamantei - H. - este asociat unic și la E. S.R.L., care are coduri CAEN complementare activităților desfășurate de către reclamantă.

b) indicatori de structură/juridici.

Pentru E. S.R.L, au fost identificate 3 proiecte: "Modernizare fermă prin achiziție de mașini și utilaje agricole. Echipamente de irigat, unitate procesare echipament de selectat, tratat, ambalat sămânța și mijloace specializate de transport cereale, în localitatea Rediu, județ Galați" -declarat eligibil dar fără finanțare, cerere finanțare x; "Construire unitate de depozitare și procesare cereale" - declarat neeligibil întrucât solicitantul nu a declarat statutul legal al întreprinderii (autonomă, parteneră sau legată), H. fiind la acea dată acționar majoritar și acționar unic la G. S.R.L., cerere finanțare x; "Modernizare fermă vegetală prin achiziția de mașini, utilaje și echipamente agricole" - declarat eligibil, derulat și finanțat, cerere finanțare x.

Și, în fine, cu referire la aceeași indicatori de structură/juridici, s-a reținut de către organele de control că reprezentantul legal al reclamantei - H. - este asociat unic la E. S.R.L., F. S.R.L., care au coduri CAEN complementare activității reclamantei.

Rezultă, așadar, că în cauză, indicatorii de structură/juridici, sunt reprezentați de următoarele împrejurări:

- una dintre companiile legate (E. S.R.L.) a primit finanțare FEADR în ultimii trei ani și are un proiect selectat - "Construire unitate de depozitare și procesare cereale" - pe Măsura 4.2;

- aceleași persoane sunt acționare ale mai multor companii cu legături de afaceri (comerciale) între ele.

c) indicatori de afaceri/contabili.

S-a reținut, de asemenea, că pentru anul 2016, întreaga producție de grâu a fost valorificată prin DORIN S.R.L., care din decembrie 2015 a devenit membru al Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificație și L., data selectării cererii de finanțare a reclamantei.

Rezultă, așadar, că în cauză, indicatorii de structură/juridici, sunt reprezentați de următoarele împrejurări:

- grup de firme care desfășoară o activitate concertată în scopul sporirii veniturilor grupului respectiv;

- companiile desfășoară afaceri identice sau complementare (una produce și alta comercializează producția sau procesează producția).

În aceste condiții, contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că indicatorii enumerați de recurenta-pârâtă în conținutul procesului-verbal de constatare a neregulilor, contribuie la analiza globală a modului în care proiectul a fost implementat de către beneficiar, și denotă, printr-o analiză simultană, conduita entității care a beneficiat de sprijin comunitar, întrucât nu este suficient ca beneficiarul unui proiect să îndeplinească doar elementul obiectiv (finalitatea proiectului).

În acest sens, Comisia Europeană, prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, a emis Nota directoare pentru auditori nr. 22 din 10 octombrie 2013, având ca subiect crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții, notă în cuprinsul căreia a nominalizat existența unor indicatori, care dacă nu sunt îndepliniți, conduc la dovedirea creării de condiții artificiale.

În acord cu susținerile recurentei-pârâte, deși indicatorii enumerați, priviți separat, nu reprezintă nereguli; analizați în ansamblul lor, indică nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, a obiectivelor finanțate, aceste elemente conducând la concluzia unei coordonări deliberate a beneficiarilor, fiind dovedite indiciile existenței unor condiții artificiale în scopul obținerii unui ajutor financiar necuvenit.

Pe de altă parte, nu de puține ori, în perioada de implementare a proiectelor, elementele identificate nu pot conduce la o concluzie clară privind crearea în mod artificial a condițiilor necesare obținerii ajutorului financiar nerambursabil, ci reprezintă doar indicii ce trebuie urmărite ulterior. În aceste cazuri, beneficiarii respectivi vor fi evaluați în perioada ex-post, când activitatea acestora poate deveni relevantă pentru a clarifica și a stabili intenția de a crea condiții de eligibilitate sau de selecție în mod artificial, în acea perioadă putând fi probată ca justificată concluzia că beneficiarii respectivi au creat condiții artificiale.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, statuând că "verificarea formală a îndeplinirii condițiilor de accesare a finanțării nerambursabile acordată unei pensiuni, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) - să verifice menținerea acestor condiții și a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului de finanțare, inclusiv din perspectiva celor declarate inițial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenței unei nereguli. În concluzie, stabilirea că la momentul încheierii contractului au fost create condiții artificiale pentru accesarea finanțării poate fi efectuată și ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existența condițiilor artificiale se verifică atât în raport de conduita recurentei-reclamante la momentul încheierii contractului cât și în raport de activitatea sa ulterioară." (Decizia nr. 620 din data de 19 februarie 2018 pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În ceea ce privește elementul subiectiv, circumscris intenției de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea plăților, Înalta Curte reține că prin prisma scopului urmărit de reclamantă, aceasta a prefigurat inițial și, ulterior, a fost materializată această intenție frauduloasă, prin obținerea finanțării.

Pe de altă parte, în contextul arătat, nu se poate reține că s-a consolidat structura economică în zona rurală, având în vedere că relațiile comerciale s-au desfășurat între reclamantă și societăți care au aceeași asociați/administratori, la care se adaugă alte societăți din același grup - E. S.R.L., F. S.R.L. și G. S.R.L. - același obiect de activitate, fapt ce face imposibilă concurarea pe acest segment de piață a unui eventual solicitant de finanțare nerambursabilă sau a unui beneficiar de finanțare comunitară, în condițiile în care, acest flux tehnologic poate fi controlat, sub aspectul prețurilor practicate și al volumului de activitate, de către un singur grup de entități.

Concluzionând cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările recurentei pârâte, în sensul săvârșirii de către intimatul-reclamant a unor nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, se reține că sunt legale actele administrative contestate.

Față de aceste considerente, fiind re