ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2025/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2017, reclamanții A., B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: - obligarea pârâtului să emită ordine de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015; - obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unui nou ordin de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 2828 din 4 iulie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., M., N., O., P. și L. în nume personal și în calitate de reprezentant al reclamanților, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esență, au arătat că instanța și-a întemeiat respingerea acțiunii pornind de la o premisă greșită în sensul că, pe lângă Ordinul nr. 332 din 27.01.2017 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și pe care reclamanții 1-au atacat, ar exista și ordine de salarizare individuale pe care ar fi omis să le atace.

Arată că la nivelul parchetelor nu s-au emis ordine de salarizare în masă pentru fiecare procuror în parte cu ocazia rectificării valorii sectoriale ci a existat doar unul și același ordin de salarizare nr. 332/27.01.2017 care, însă, a fost însoțit de o anexă care cuprindea toți procurorii pe unități de parchet în parte și în baza cărora s-a făcut încadrarea salarială a procurorilor.

Intimatul Ministerul Public - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Jusitiție a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat împotriva SC 2828/4.07.2017 a Curții de Apel București, ca nefondat.

Apreciază că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a admis excepția inadmisibilității întrucât reclamanții nu au contestat Ordinul nr. 1704 din data de 30 iulie 2015 al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cu care s-au stabilit, începând cu data de 9 aprilie 2015, indemnizațiile majorate ale procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

Prin sentința civilă nr. 2828 din 04.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamanților.

Instanța a avut în vedere faptul că nu au fost contestate actele administrative individuale, iar, pe de altă parte, emiterea altor ordine de salarizare nu poate fi dispusă decât în ipoteza anulării ordinelor prin care s-au stabilit drepturi salariale pentru perioada în cauză.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenții-reclamanți, circumscrise dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și prin care s-a introdus alin. (5)/1 la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Potrivit art. 1

1

din Legea nr. 293/2015, prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexa nr. 1 - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", capitolul II - Unitățile de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și proiectare din anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ", anexa nr. IV - Familia ocupațională de funcții bugetare "Cultură", anexa nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Diplomație", anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", anexa nr. VII - Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și siguranță națională" și anexa nr. VIII - Reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și cele aflate în coordonarea primului-ministru și cele aflate sub controlul Parlamentului la Legea-cadru nr. 284/2010*) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 "salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului".

Capitolul I din Anexa VI "FAMILIA OCUPAȚIONALĂ DE FUNCȚII BUGETARE JUSTIȚIE" din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (abrogată prin Legea nr. 153/28.06.2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) reglementa Coeficienții de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Valoarea de referință sectorială de 405 RON a fost stabilită definitiv prin hotărâri judecătorești pentru o parte din magistrați (exemplificativ, decizia civilă nr. 402/02.02.2011 a Curții de Apel Oradea; în același sens este și punctul de vedere al Direcției de Contencios a CSM nr. 527/2017 însușit de Plenul CSM în ședința din 17.01.2017 cu recomandarea către ordonatorii de credite, în raport de Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale, ca în cadrul aceleiași categorii profesionale și familiale ocupaționale să nu existe o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, valoarea de referință sectorială fiind o constantă, astfel că, diferențele de salarizare în cadrul familiei ocupaționale "Justiție" trebuie să rezulte exclusiv din coeficienții de multiplicare specifici fiecărei funcții și grad, care se aplică valorii de referință sectorială maximă, aflată în plată, de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015).

Prin Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale s-a constatat că în vederea egalizării prevăzute de art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

Având în vedere această evoluție a legislației, hotărârile judecătorești definitive ce se raportau la valoarea de referință sectorială de 405 RON încă din anul 2011, dispozițiile Legii nr. 71/2015 care s-au raportat la aceeași valoare de referință sectorială, pentru angajați care aveau aceeași funcție/grad/treaptă și gradație începând cu data de 09.04.2015, dispozițiile Legii nr. 293/2015 care majorau cu 10% cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare din data de 01.12.2015, aplicabilitatea imediată a Deciziei CCR nr. 794/2016, în cauză a rezultat astfel că pârâtul trebuie să emită urgent ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorate cu 10% începând cu data de 01.12.2015. Salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului (Salariu de bază/indemnizația lunară = Valoarea de referință * coeficient de ierarhizare aferent clasei de salarizare).

Solicitarea reclamanților nu este inadmisibilă, deoarece abia după emiterea Deciziei CCR nr. 794/2016 reclamanții au fost în măsură să înțeleagă și să conteste maniera de salarizare discriminatorie.

De asemenea, efectul interpretativ al Deciziei CCR nr. 794/2016 care a lămurit nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare prin raportare la art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 nu intră în conflict cu principiul general al aplicării pentru viitor a deciziilor Curții Constituționale.

În prezenta cauză, instanța și-a întemeiat admiterea acțiunii pornind de la premisa că, pe lângă Ordinul nr. 332 din 27.01.2017 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și pe care reclamanții 1-au atacat, ar exista și ordine de salarizare individuale pe care aceștia ar fi omis să le atace.

Înalta Curte reține că la nivelul parchetelor nu s-au emis ordine de salarizare pentru fiecare procuror în parte cu ocazia rectificării valorii sectoriale ci a existat același ordin de salarizare nr. 332/27.01.2017 însoțit de o anexă care îi cuprindea pe toți procurorii pe unități de parchet în parte și în baza cărora s-a făcut încadrarea salarială a procurorilor, aspect necontestat de către intimatul pârât.

Instanța de fond a apreciat de asemenea că s-ar fi impus anularea vechilor ordine de salarizare însă prin Ordinul nr. 332/2017 sumele datorate au fost acordate pentru perioada 1.10.2016 și în continuare, fiind exclusă perioada cuprinsă între 09.04.2015 și 1.10.2016, ce face obiectul prezentei judecăți.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., M., N., O., P. și L. împotriva sentinței nr. 2828 din 4 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

În rejudecare, vor fi analizate pretențiile deduse judecății prin prisma susținerilor și apărărilor formulate în cauză, cu luarea în considerare a celor mai sus statuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., M., N., O., P. și L. împotriva sentinței nr. 2828 din 4 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2020.