ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2014/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 decembrie 2016, reclamanta Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare-Proiectare din România a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 576/2016 privind aprobarea Metodologiei de concurs pentru ocuparea funcției de director general la institutele naționale de cercetare-dezvoltare, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 655 din 26 august 2016, având în vedere nerespectarea procedurii de elaborare a actelor normative, prevăzută de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

În subsidiar, a solicitat: anularea art. 3 alin. (1), (2), (3) si (4), art. 4 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr. 576/2016 și art. 1 pct. 1 lit. b) din Anexa nr. 1 la Metodologia de concurs pentru ocuparea funcției de director general la institutele naționale de cercetare-dezvoltare din 10.08.2016, art. 5 alin. (1), art. 10 alin. (1) și (2), art. 15 și art. 16 din Metodologia de concurs; publicarea hotărârii pronunțate în prezenta cauză în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La datele de 03.04.2017 și 29.05.2017, Ministerul Cercetării și Inovării și Ministerul Educației Naționale au formulat, în temeiul art. 61 și art. 63 C. proc. civ., cereri de intervenție voluntară accesorie în interesul Guvernului României.

Prin sentința civilă nr. 4134 din 06 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, invocate de pârât prin întâmpinare, a respins acțiunea promovată de reclamanta Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare-Proiectare din România în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată, și a admis cererile de intervenție formulate de Ministerul Cercetării și Inovării și Ministerul Educației Naționale, în interesul pârâtului Guvernul României.

Împotriva sentinței civile nr. 4134 din 06 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare - Proiectare din România, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă a formulat, în esență, următoarele critici de nelegalitate:

În ceea ce privește procedurile de elaborare a actelor normative și a transparenței decizionale în administrația publică, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 247/2013.

Procedura de elaborare a actelor normative, prevăzută de Legea nr. 52/2003, cu completările și modificările ulterioare, nu a fost respectată, simpla enumerare a adreselor emise de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, și a avizelor, fiind sugestivă.

În cuprinsul sentinței recurate se afirmă faptul că, după obținerea tuturor avizelor, proiectul H.G. nr. 576/2016 a fost înaintat S.G.G. și a fost înregistrat în cadrul instituției sub nr. x/29.07.2016. Cu toate acestea, la data de 04.08.2016 s-a revenit asupra proiectului și acesta a fost completat cu avizul legislativ înregistrat prin adresa emisă de M.E.N.C.S. sub nr. x/04.08.2016, adresă ce a fost depusă la S.G.G. în aceeași zi, fiind înregistrată sub nr. x/04.08.2016, observându-se erorile materiale în ceea ce privește numerele de înregistrări ale acestor avize și adrese.

De asemenea, în motivarea sentinței se arată că proiectul de act normativ a fost înaintat și Consiliului Economic și Social, conform adresei nr. x/29.07.2016 emisă de M.E.N.C.S., și a fost înregistrat la Consiliu sub nr. 3087, în data de 29.07.2016.

Conform art. 7 din Legea nr. 248/2013, Consiliul Economic și Social avea obligația de a emite un aviz favorabil, cu observații, sau nefavorabil, în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării proiectului de act normativ, și numai după depășirea acestui termen se putea invoca aprobarea tacită.

În cazul de față, proiectul H.G. nr. 576/2016 a fost înregistrat la Consiliul Economic și Social la data de 29.07.2016, termenul de 10 zile lucrătoare urmând să se împlinească Ia data de 15.08.2016. Acest termen nu a fost respectat de către pârâtul Guvernul României, H.G. nr. 576/2016 fiind în mod nelegal aprobată înainte de împlinirea termenului, respectiv la data de 10.08.2016.

Mai mult decât atât, proiectul H.G. nr. 576/2016 nu a fost discutat în Comisa de Dialog Social a Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare iar consultarea partenerilor sociali de către Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare nu a avut loc.

Prin adoptarea acestui act normativ, art. 3 (k) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 73/2015, a devenit art. 1 alin. (1b) din Anexa 1 la Metodologia de concurs, fiind însă modificat substanțial, prin faptul că unui candidat nu i se mai impune obligativitatea de a locui în România ci doar obligația de a cunoaște limba română.

În aceste condiții, este explicabilă și acceptarea la concurs a candidaților, chiar în lipsa certificatului emis de Oficiul Registrului Național Informații Secrete de Stat.

Prin prisma acestei prevederi legale, H.G. nr. 576/2016 aduce atingere securității României, având în vedere că este vorba despre o candidatură în cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare, care are obligația să elaboreze strategia națională din domeniul său de activitate.

4.1 Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Guvernul României a invocat, în principal, excepția nulității recursului, cu motivarea că susținerile din calea de atac nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât a susținut, în esență, că la elaborarea actului normativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000, proiectul hotărârii de Guvern a fost avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia, iar din punct de vedere al legalității, a fost avizat, potrivit art. 20 alin. (7) din Regulament, de către Ministerul Justiției.

Conform adresei nr. x/08.08.2016 a Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, inițiatorul actului administrativ contestat, proiectul respectivei hotărâri de guvern a fost analizat în ședința Comisiei de Dialog Social din data de 05.07.2016.

Totodată, proiectul actului administrativ contestat a fost transmis Consiliului Economic și Social cu adresa nr. x/29.07.2016, înregistrată la C.E.S. sub nr. x/29.07.2016.

4.2. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-intervenient Ministerul Cercetării și Inovării a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-intervenient a reiterat apărările formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanță, susținând că proiectul actului normativ s-a aflat în dezbaterea Comisiei de Dialog Social din cadrul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, fiind dezbătut și cu partenerii de dialog social la nivelul Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică.

Proiectul hotărârii de Guvern a fost analizat în ședința din 05.07.2016 a Comisiei de Dialog Social din cadrul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, și a fost trimis spre avizare Consiliului Economic și Social la data de 29.07.2016, de către M.E.N.C.S., care a monitorizat întreg circuitul de avizare a proiectului.

4.3. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-intervenient Ministerul Educației Naționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-intervenient a susținut, în esență, că instanța de fond în mod corect a constatat faptul că a fost respectată procedura transparenței decizionale prevăzute de Legea nr. 52/2003, proiectul de act normativ fiind publicat pe pagina de internet a M.E.N.C.S. la data de 13.04.2016 și fiind discutat cu partenerii din societatea civilă-reprezentanți ai sindicatelor și ai patronatelor din domeniul cercetării- dezvoltării.

Solicitarea de anulare, în subsidiar, a dispozițiilor art. 3 alin. (1), (2), (3), (4) și art. 4 alin. (1), (2), (3) din H.G. nr. 576/2016, precum și a prevederilor art. 1 pct. 1 lit. b) din Anexa nr. 1 la Metodologia de concurs, este neîntemeiată, respectându-se dispozițiile art. 44 din O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică și ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 319/2003 privind statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu modificările și completările ulterioare.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 27 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 21 mai 2020, față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora la elaborarea Hotărârii de Guvern nr. 576/2016 nu a fost respectată procedura de elaborare a actelor normative prevăzută de Legea nr. 52/2003, cu modificările și completările ulterioare, sunt neîntemeiate.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond se constată că proiectul Hotărârii de Guvern privind aprobarea Metodologiei de concurs pentru ocuparea funcției de director general la institutele naționale de cercetare-dezvoltare, semnat de Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice, a fost înregistrat la Compartimentul de avizare acte normative la data de 16.05.2016, iar după expirarea termenului pentru consultare instituțională, la data de 24.05.2016, proiectul hotărârii de Guvern a fost transmis spre avizare Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Observațiile efectuate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice la data de 26.05.2016, au fost preluate de către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, inițiatorul actului normativ, proiectul acestuia fiind avizat, fără observații, de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice la 08.06.2016.

Prin adresa nr. x/31.05.2016, Ministerul Finanțelor Publice a comunicat că nu este necesar avizul său, iar proiectul de act normativ a fost transmis spre avizare Ministerului Justiției la data de 09.06.2016, care l-a avizat cu observații la data de 24.06.2016.

Ca urmare a observației nr. 8 formulată de Ministerul Justiției, proiectul hotărârii de Guvern a fost transmis spre avizare Ministerului Afacerilor Externe, la data de 19.07.2016, fiind avizat de către acest minister la 28.07.2016.

Ulterior obținerii avizelor de la ministerele implicate, proiectul de act normativ a fost analizat în ședința Comisiei de Dialog Social din data de 05.07.2016 și a fost transmis spre avizare Consiliului Economic și Social cu adresa nr. x/29.07.2016 a Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, înregistrată la Consiliul Economic și Social sub nr. x/29.07.2016.

Totodată, proiectul de act normativ a fost avizat favorabil și de către Consiliul Legislativ, prin Avizul nr. x/02.08.2016.

În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că a fost respectată procedura transparenței decizionale prevăzute de Legea nr. 52/2003, cu modificările și completările ulterioare, proiectul actului normativ fiind publicat pe pagina de web a Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice la data de 13.04.2016 și discutat cu partenerii din societatea civilă, reprezentanți ai sindicatelor și patronatelor din domeniul cercetării - dezvoltării.

În legătură cu acest ultim aspect, se constată că reprezentantul legal al Federației Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare - Proiectare din România, domnul A., a fost invitat de către conducerea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare la analiza comună cu patronatul din domeniu a proiectului hotărârii de Guvern dar a refuzat, în mod expres, să participe la întâlnirea din data de 22.04.2016 și să exprime puncte de vedere/modificări pe care le aprecia necesar a fi introduse în proiectul actului normativ.

Susținerile recurentei-reclamante privind nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 248/2013, sunt neîntemeiate.

Potrivit adresei înregistrate la Consiliul Economic și Social sub nr. x/29.07.2016, a fost solicitat avizul acestui Consiliu cu privire la proiectul hotărârii de guvern în discuție și întrucât nu a fost respectat termenul de 10 zile pentru emiterea avizului de către Consiliul Economic și Social, nefiind depusă nicio dovadă în sensul emiterii acestui aviz, în mod legal s-a procedat la transmiterea proiectului spre adoptare, reținându-se că depășirea termenului mai sus menționat dă dreptul inițiatorului să transmită proiectele de acte normative spre adoptare fără avizul Consiliului Economic și Social.

Critica recurentei-reclamante vizând nelegalitatea prevederilor art. 1 pct. 1 lit. b) din Anexa nr. 1 la Metodologia de concurs pentru ocuparea funcției de director general la institutele naționale de cercetare-dezvoltare, este nefondată.

În conformitate cu prevederile art. 13 din Constituția României, orice candidat la concursul pentru ocuparea funcției de director general la institutele naționale de cercetare-dezvoltare, trebuie să cunoască limba română, în România fiind adoptat un cadru legal specific încadrării în muncă a cetățenilor din Uniunea Europeană, cu respectarea accesului liber pe piața muncii.

În acord cu judecătorul fondului, se constată că prevederile legale criticate respectă dispozițiile Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, jurisprudența comunitară statuând în sensul că doar posturile ce presupun exercitarea autoritatii de stat/publice pot fi rezervate cetățenilor români, iar în privința altor posturi, cum este cazul în speță, ce nu presupun o participare directă și specifică a exercitării autorității publice, accesul la concurs trebuie să fie liber și egal pentru toți candidații, indiferent de cetățenia acestora.

Totodată, actul normativ contestat prevede eliberarea din funcția de director general la institutele naționale de cercetare-dezvoltare în cazul în care nu se obține certificatul ORNISS, imperios a fi deținut în cadrul acestor institute care dispun de documente clasificate.

În contextul arătat, nu se poate reține existența unei contradicții între caracterul de prioritate națională a activității de cercetare-dezvoltare și posibilitatea acordată cetățenilor tuturor statelor de a accede în funcția de director general la institutele naționale de cercetare-dezvoltare, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 57/2002.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare-Proiectare din România, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare-Proiectare din România împotriva sentinței nr. 4134 din 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2020.