Decizia nr. 1935/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 252/2016 a Curții de Apel Galați

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B., C., D., E., F., G., H., I., a solicitat admiterea plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. 43/2015 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și anularea în parte a Hotărârii C.N.C.D. nr. 43/2015 pronunțată de pârâtă în dosarul nr. x/2014, respectiv anularea paragrafului 5.8 din hotărâre.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 252 din data de 4 octombrie 2016 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată plângerea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B., C., D., E., F., G., H., I..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B., C., D., E., F., G., H., I. nu au depus întâmpinare la dosarul instanței de recurs.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 26 iunie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 26 iunie 2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 26 iunie 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 26 noiembrie 2019. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.