ÎCCJ, decizie (scj.ro #83280)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83280) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competență teritorială. Obligația de a face. Contract
de leasing vizând un bun imobil.
Întrucât din promisiunea de vânzare-cumpărare (contract de
leasing) a unui imobil se naște numai obligația de a face, competența teritorială
de soluționare a acțiunii în constatare nu se stabilește potrivit art.13, ci
potrivit art.10 pct.1 sau art.5 Cod procedură civilă.
(Înalta Curte de Casație și
Justiție Secția comercială decizia nr. 2310 din 25 iunie 2008)
Prin acțiunea înregistrată la data de 1 noiembrie 2006
reclamanta
SC A.A. SRL a chemat în
judecată pârâta
SC
I.T.L. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate
îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate prin contractul de leasing financiar
și actul adițional inclusiv achitarea valorii reziduale; să oblige pârâta la
încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică prin care se
transmite dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu iar în caz de
refuz sentința să țină loc de act autentic; să se dispună rectificarea CF Arad
după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Tribunalul Arad – Secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.3 din 8
ianuarie
2007 a
respins ca nefondate
excepțiile ridicate de pârâtă și a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a se pronunța astfel
instanța de fond a reținut că potrivit art.26 din contractul de leasing părțile
au convenit ca instanța competentă care soluționează litigiile legate de acest
contract să fie instanța în a cărei rază
teritorială este situat sediul locatorului.
Împotriva acestei soluții a
promovat apel pârâta care arată că obiectul cererii cu care a fost investită
instanța este reprezentat de contractul de leasing financiar și nicidecum
imobilul care face obiectul acestui contract, și în consecință nu este atrasă
competența teritorială a instanței în raza în care se află imobilul, ci
competența instanței de la sediu principal al pârâtei conform art.7 Cod
procedură civilă.
Curtea de Apel Timișoara – Secția
comercială - prin decizia nr.80 din 29 martie
2007
a
respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluției,
instanța de control judiciar, a reținut că în mod legal și temeinic s-a
considerat că Tribunalul Arad este competent din punct de vedere teritorial să
judece acțiunea introductivă, având în vedere că obiectul acestei cereri este
un imobil situat în Arad, ori conform art.13 alin.1 Cod procedură civilă
asemenea cereri sunt de competența instanței unde se află imobilul.
Conform art.19 Cod procedură
civilă părțile nu pot conveni să stabilească o altă competență teritorială,
astfel că art.26 din contractul de leasing financiar prin care s-a stabilit de
către părți competența teritorială a instanței de la sediul locatorului, nu își
poate produce efectele întrucât contravine unei norme imperative.
Pârâta a declarat recurs
împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de
nelegalitate
fiind invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod
procedură civilă.
Recursul este fondat.
Pentru unele categorii de
pricini, legea stabilește competența teritorială în favoarea unei anumite
instanțe, fără a mai exista posibilitatea pentru părți de a conveni ca litigiul
să fie soluționat de o altă instanță, ceea ce înseamnă că instanța determinată
de lege are o competență teritorială
exclusivă așa cum este prevăzută de dispozițiile art.13(1) Cod procedură
civilă.
Această reglementare are în
vedere numai acțiunile (cererile) reale imobiliare deoarece pentru cererile
personale, art.10 pct.1 Cod procedură civilă stabilește o competență
teritorială relativă fără a face vreo deosebire după cum cererea personală ar
avea ca obiect un bun mobil sau imobil iar art.10 pct.2 Cod procedură civilă
prevede o competență teritorială alternativă pentru cererile personale
imobiliare care izvorăsc dintr-un contract de locațiune al unui imobil.
Întrucât din promisiunea de
vânzare-cumpărare (contract de leasing) a unui imobil se naște numai obligația
de a face, competența teritorială de soluționare a acțiunii în constatare nu se
stabilește potrivit art.13, ci potrivit art.10 pct.1 sau art.5 Cod procedură
civilă.
Mai mult în speță prin
contractul de leasing părțile au convenit ca instanța competentă care
soluționează litigiile legate de acest contract să fie instanța în a cărei rază
teritorială este situat sediul locatorului.
Față de cele arătate toate
argumentele intimatei expuse în întâmpinarea formulată nu pot fi avute în
vedere, cu atât mai mult cu cât obiectul cererii cu care instanța a fost
investită este reprezentat de contractul de leasing financiar și nicidecum de
imobilul care face obiectul acestui contract.