ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1631/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea introductivă, înregistrată la data de 27.09.2018 pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanții A., B., C., D. și E., au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert, solicitând:

- recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 25.09.2015 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT - O.U.G. nr. 27/2006); pentru reclamanta E. solicită ca recalcularea drepturilor salariale să se facă începând cu data numirii în funcția de judecător, respectiv 18.08.2018 și în continuare;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu data de 25.09.2015 și în continuare, până la data efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 73/13.02.2019, Tribunalul Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Mureș - complet litigii de muncă, reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., precum și a Deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018.

Prin sentința civilă nr. 780/11.06.2019, Tribunalul Mureș a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Mureș a reținut că reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Târgu Neamț, în cauză, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, întrucât, în esență, reclamanții critică încadrarea efectuată de Ministerul Justiției.

Prin sentința civilă nr. 691 din data de 29.10.2019, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunlului Mureș.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că dispozițiile art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 nu sunt aplicabile litigiului de față, întrucât reclamanții nu contestă un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale sau o hotărâre a vreunui organ de conducere dintre cele enumerate în textul de lege menționat, ci obiectul litigiului vizează recunoașterea și plata unor drepturi decurgând din raporturile de muncă, drepturi salariale datorate începând cu o dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017.

În acest context, Curtea de Apel a mai constatat că reclamanții nu au învestit instanța de judecată cu o acțiune în anularea ordinelor de salarizare, care ar fi atras competența materială și teritorială a Curții de Apel București, ci cu un litigiu de muncă.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect, în esență, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale ce se cuvin reclamanților, în calitate de judecători, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000.

Potrivit prevederilor art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Înalta Curte constată că art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 reglementează o procedură specială în situația personalului din justiție care contestă ordinul angajatorului prin care i-au fost stabilite drepturile salariale.

În cauză, reclamanții nu au urmat procedura prevăzută de art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, respectiv nu au formulat contestație împotriva modului de calcul al drepturilor salariale la Colegiile de conducere ale Curții de Apel Bacău și Tribunalului Neamț, ci s-au adresat instanței de judecată cu o acțiune ce vizează obligarea pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare.

În acest sens este de reținut că reclamanții au indicat, printre temeiurile de drept invocate, și dispozițiile art. 253 alin. (1) și (2), art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii.

Obiectul și temeiul juridic al cererii de chemare în judecată sunt esențiale pentru corecta determinare a normelor de competență materială incidente în litigiu, cu respectarea principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță numai în limitele investirii.

În cauză, Curtea de Apel București a stabilit în mod corect că litigiul dedus judecății se referă la un conflict de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale pe care reclamanții le consideră cuvenite și neplătite și deci competența de soluționare în primă instanță revine secțiilor specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalelor.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.