ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2771/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 73/D din 07 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 170/110/2013, s-a dispus următoarele:

În

baza art 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. , cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

Condamnarea inculpaților:

A.N., cetățean român, necăsătorit, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, și

A.M.,  cetățean român, necăsătorit, fără studii ,acesta cu aplicarea art 320

1

alin. (7) C. proc. pen., așa cum a fost modif. prin Legea nr. 202/2010, la pedeapsa de câte 14 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 12 noiembrie 2012 la zi , pentru inculpatul A.N. și de la 14 noiembrie 2012 la zi, pentru inculpatul A.M.

În

baza art 350 C. proc. pen.s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În

baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dispus păstrarea ca mijloace de probă a bunurilor din plicurile ridicate la 14 noiembrie 2012 - dosar o pereche pantaloni - colet A , aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit tip briceag, colet - aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la ambii inculpați.

S-a luat act că părțile civile A.L., M.L. și M.G. nu au pretenții civile în cauză.

Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata unei contribuții lunare de câte 130 RON către curatorul C.R. pentru fiecare minor, respectiv M.I.E. și M.P.I., începând cu data comiterii faptei 12 noiembrie 2012 până la majoratul minorilor - 13 iulie 2021, respectiv 09 iunie 2023.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători din oficiu. În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 1.700 RON cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriu din 07 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

A.N.,cetățean român, necăsătorit, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale și

A.M.,  cetățean român, necăsătorit, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 12 noiembrie 2012, în jurul orelor 19:30, în timp ce se aflau pe drumul public de pe raza satului L., corn. D., jud. Bacău, în apropierea barului aparținând numitului B.N., au imobilizat victima M.M.M. și i-au aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în partea superioară a piciorului drept, deasupra genunchiului și pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinală, cauzându-i leziuni ce au dus la deces.

Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: În seara zilei de 12 noiembrie 2012, în jurul orelor 19:00 victima M.M.M. s-a deplasat împreună cu prietena sa B.C. și minorul A.A. în vârstă de 13 ani la barul denumit L.V. aparținând numitul B.N. din sat L., corn. D., jud. Bacău, pentru a face cumpărături și a bea o bere.

La localul respectiv era de serviciu martora T.I. și patronul B.N., iar în incinta spațiului comercial se aflau mai mulți consumatori, printre care frații A.N. și M., care stăteau singuri, la câte o masă fiecare, martorii B.N.A., P.G. și alte persoane.

După aproximativ 15 minute de la sosirea victimei , în bar a venit și martorul B.P. -minor - fratele martorei B.C., care s-a așezat la aceiași masă cu grupul victimei.

În

jurul orelor 19:30-19:45, inculpatul A.N. s-a deplasat spre masa victimei, și pe motiv că B.P. este minor, ia cerut cont de fătul că se află în local și l-a amenințat cu bătaia.

În

sprijinul minorului a interveni victima, care i-a cerut inculpatului A.N. să îl lase în pace și, față de acest lucru, cei doi s-au luat la ceartă, adresându-și cuvinte injurioase.

Enervat de intervenția victimei, inculpatul A.N.- aflat ca și fratele său, în stare de ebrietate - s-a înarmat cu o sticlă , s-a deplasat la masa acesteia, amenințând-o cu acte de violență și chiar prinzând-o cu mâna de bărbie.

Pentru aplanarea conflictului, între cei doi a intervenit martorul B.N. (patronul barului), care le-a cerut să se liniștească sau să părăsească localul.

înainte de a ieși din bar, inculpatul A.N. l-a amenințat pe M.M.M. „că îl așteaptă afară și ne socotim noi".

În

timp ce inculpatul A.N. se certa cu victima, fără a se ridica de la masa sa, inculpatul A.M. a amenințat-o pe aceasta din urmă că o taie cu cuțitul dacă nu se potolește.

De precizat că inculpatul A.M. avea permanent asupra sa un cuțit, pe care îl ținea într-un buzunar, legat cu un lanț de curea.

Pentru a evita agravarea conflictului, victima și grupul său au părăsit barul și, la ieșirea în drum, au observat că inculpatul A.N. se afla și el afară, discutând cu patronul B.N., care încerca să îl liniștească.

După ce au trecut de fratele său și de patronul barului, inculpatul A.M. a venit prin spate și a lovit victima cu o sticla de bere pe care o avea în mână , în cap în zona creștetului.

Pentru a se apăra, victima s-a întors cu față spre agresor și s-a încăierat cu acesta.

După ce s-au încăierat, inculpatul A.N. a reușit să împingă victima spre gardul ce împrejmuiește terenul proprietatea numiteiA.E. În acel moment inculpatul i-a tras victimei geaca peste cap, a prins-o de mâini imobilizând-o. În acest timp, l-a strigat pe fratele său să vină să îl ajute. Imediat, inculpatul A.M. s-a deplasat spre locul conflictului, a scos cuțitul din buzunar și, când a ajuns lângă cei doi, „i-a băgat capul în burtă victimei" și a înțepat-o de 2 ori în piciorul drept, deasupra genunchiului și pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinală.

Fiind imobilizată de către inculpatul A.N., victima nu s-a putut apăra de agresiunea inculpatului A.M., dar a strigat la acesta ,Nu înțepa! Nu înțepa!"

Lovitura de cuțit aplicată de inculpatul A.M. în piciorul drept, pe interiomi coapsei, aproape de zona inghinală, a secționat artera femurală și, drept urmare, victima a început să piardă sânge în cantitate mare și în foarte scurt timp și-a pierdut cunoștință, căzând la pământ.

Inculpatul A.N. nu a dat drumul victimei decât atunci când aceasta s-a prăbușit la pământ și a căzut și el peste ea.

Martorii B.C., B.P. și B.N., au încercat aplanarea conflictului, dar datorită rapidității cu care s-a desfășurat agresiunea, nu au putut interveni decât după înțeparea victimei cu cuțitul de către inculpatul A.M.

De asemenea, au încercat să îi acorde primul ajutor, dar victima a decedat într-un timp relativ scurt, după ce a fost transportată pe brațe la stația de autobuz din apropiere, unde a fost găsită și de echipajul medical de pe Ambulanță, care a constatat decesul.

După ce a lovit victima cu cuțitul, inculpatul A.M. a părăsit locul faptei și s-a deplasat la o cabană situată în punctul L.C. situată pe raza corn. D., jud. Bacău, fiind depistat de organele de urmărire penală la data de 14 noiembrie 2012.

Potrivit raportului de constatare medico-legal întocmit în cauză, moartea numitului M.M.M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe prin secționarea arterei femurale drepte. Leziunea tanatogeneratoare s-a produs prin corp tăietor-înțepător.

Situația de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă: - proces-verbal de sesizare din oficiu;act medical concluzii preliminare necroscopice;raport de constatare medico legal cu planșe foto;proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto;declarațiile martorilor B.P., B.C., B.N., B.N.A., T.I., A.A., P.G.; proces-verbal de examinare criminalistică; declarațiile inculpaților A.N. și A.M.;

Inculpatul A.N. nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, declarând că în seara zilei de 12 noiembrie 2012 a avut o altercație fizică și verbală cu victima, dar nu a știut că fratele său o va înțepa cu cuțitul. În instanță acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere prev de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul A.M. recunoaște săvârșirea infracțiunii, declarând că împreună cu fratele său A.N. a ieșit afară din bar, s-au încăierat cu victima și la un moment dat a înțepat-o cu cuțitul de mai multe ori în piciorul drept cu scopul de „a o înmuia întrucât era mai tare ca ei".

Prezent în instanță inculpatul în conformitate cu art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., așa cum a fost modif. prin Legea nr. 202/2010, la termenul de judecată, din data de 05 februarie 2013, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește,sa procedat la audierea acestuia, inculpatul declară ca recunoaște în

totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe.

În drept,

Fapta inculpaților A.N. și A.N. care în seara zilei de 12 noiembrie 2012, în jurul orelor 19:30, în timp ce se aflau pe drumul public de pe raza satului L., corn. D., jud. Bacău, în apropierea barului aparținând numitului B.N., au imobilizat victima M.M.M. și i-au aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în partea superioară a piciorului drept, deasupra genunchiului și pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinală, cauzându-i leziuni ce au dus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Întrucât

la data săvârșirii faptei ambii inculpați se aflau în stare de recidivă postcondamnatorie, la încadrarea juridică vor fi reținute și prevederile art. 37 lit. b) C. pen.

Omorul se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevăzând moartea victimei,ca rezultat al activității sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat;

Astfel inculpații au intrat în altercație cu victima cu scopul de a-i vătăma integritatea fizică, fiind amenințată încă de când se aflau în bar, iar în timpul conflictului direct, prin acțiunile lor (imobilizarea și lovirea victimei cu cuțitul), au prevăzut rezultatul, nu l-au urmărit dar au acceptat producerea lui, săvârșind infracțiunea cel puțin cu forma de vinovăție a intenției indirecte.

Prin acțiunea sa de imobilizare, inc. A.N. a pus victima în imposibilitatea de a se apăra de agresiunea inc. A.M.; a văzut când fratele său s-a apropiat de victimă și, chiar prin acceptarea faptului că nu a văzut cuțitul scos știa că acesta poartă briceag asupra sa, aspect confirmat de toți martorii; față de imobilizarea victimei , A.N. a acționat nestingherit, înțepându-l pe M.M.M. cu cuțitul, astfel că, prin conlucrarea comună, cei doi inculpați au contribuit, în egală măsură, la decesul victimei.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților , instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, constând în suprimarea vieții unei persoane, persoana inculpaților care au mai fost condamnați , dar și poziția acestora, cu privire la comiterea faptei.

Inculpatul A.N. este cetățean român, necăsătorit, fără studii, cunoscut cu antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii. La data săvârșirii faptei inc. A.N. se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, raportat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 142/D din 21 martie 2006 a Tribunalului Bacău, executată în perioada 9 iulie 2006 – 26 martie 2008, rămânând cu un rest neexecutat de 288 zile.

Inculpatul A.M., este cetățean român, necăsătorit, fără studii, cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea infracțiunii. La data săvârșirii faptei inc. A.M. se afla în stare de recidivă

postcondamnatorie, raportat la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 240 din 21 noiembrie 1997 a Tribunalului Bacău, executată în perioada 22 mai 1997 – 3 decembrie 2003, rămânând cu un rest neexecutat de 1.264 zile.

Instanța a aplicat inculpaților o pedeapsă care să ducă la reeducarea acestora, astfel că, consideră că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate .

Chiar dacă inculpatul A.M. s-a prevalat de dispozițiile art 320

1

C. proc. pen. instanța a avut în vedere, la stabilirea cuantumului, că acesta a fost cel care a lovit cu cuțitul victima , de două ori.

Cu privire la celălalt inculpat se va avea în vedere poziția de nerecunoaștere a faptei, a fost cel care a imobilizat victima, prin fapta sa facilitând acțiunea directă a fratelui său.

Astfel, prin acțiunea sa de imobilizare, inculpatul A.N. a pus victima în imposibilitatea de a se apăra de agresiunea inculpatului A.M., care a acționat nestingherit, cei doi frați contribuind în egală măsură la deces.

În

baza art 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților iar în baza art 88 C. pen. s-a dedus din pedepse reținerea și arestul preventiv , pentru fiecare, la zi.

Prin ordonanța procurorului din 13 noiembrie 2012, inc. A.N. a fost reținut pe o durată de 24 ore,începând cu data de 12 noiembrie 2012 ora 22,00 iar prin încheierea de ședință din 13 noiembrie 2012 a Tribunalului Bacău s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile.

Prin ordonanța procurorului din 14 noiembrie 2012, inc. A.M. a fost reținut pe o durată de 24 ore, iar prin încheierea de ședință din 14 noiembrie 2012 a Tribunalului Bacău s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile.

În

baza art. 71 C. pen. se vor interzice inculpaților exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii" (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst.). Curtea a acceptat ,,că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru", însă a concluzionat că art. 3 din

Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri".

În

consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza

I,

ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În

același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza

I

- c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., se va interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ILa și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Părțile civile A.L., M.L., (frații victimei) și M.G. (tatăl victimei), nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a dispus păstrarea ca mijloace de probă a bunurilor din plicurile - ridicate la 14 noiembrie 2012

dosar o pereche pantaloni - colet A, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău

în baza art 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit tip briceag, colet El – aflat, la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la ambii inculpați.

Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata unei contribuții lunare stabilită la venitul minim pe economie întrucât victima nu lucra , către curatorul C.R. pentru fiecare minor, respectiv M.I.E. și M.P.I.

începând cu data comiterii fapte 12 noiembrie 2012 până la majoratul minorilor, respectiv 09 iunie 2023.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători din oficiu. împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpații A.M. și A.N., motivele fiind expuse pe larg în preambulul deciziei, astfel că nu au mai fi reluate ci numai analizate.

Prin decizia penală nr. 67 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ce nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat A.M. împotriva sentinței penale nr. 73/D din data de 07 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 170/110/2013.

S-a constatat că apelantul- inculpat A.M. a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat să plătească statului suma de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.

În

baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și apelantul-inculpat A.N. împotriva aceleași sentințe penale în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile față de partea vătămată M.D. și nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., a dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. și cuantumul pedepselor principale și complementare aplicate inculpatului A.N.

S-a desființat sentința atacată sub aceste aspecte, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:

S-a reținut în favoarea inculpatului A.N. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. și dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 14 ani închisoare la 11 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicată inculpatului de la 8 ani la 6 ani.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul A.N. 11 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În

baza art. 14, 17, 346 C. proc. pen. și 1357 C. civ. au fost obligați în solidar inculpații A.N. și A.M. către partea vătămată M.D. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. rap. la art. 350  C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a apelanților inculpați.

În

baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată apelanților inculpat perioada executată de la 07 martie 2013 la zi.

S-a constatat că apelantul inculpat A.N. a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.

în baza art. 192 alin. (3) cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că apelurile declarate în cauză sunt fondate numai în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile față de partea vătămată M.D. și nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., a dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. și cuantumul pedepselor principale și complementare aplicate inculpatului A.N.

Astfel, pe baza probelor administrate în cauză a fost reținută situația de fapt expusă anterior, însușită și de curte, situație de fapt care a fost încadrată corespunzător și în drept.

S-a arătat că faptele inculpaților A.M. și A.N. care în seara zilei de 12 noiembrie 2012, în jurul orelor 19:30, în timp ce se aflau pe drumul public de pe raza satului L., corn. D., jud. Bacău, în apropierea barului aparținând numitului B.N., au imobilizat victima M.M.M. și i-au aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în partea superioară a piciorului drept, deasupra genunchiului și pe interiorul coapsei, aproape de zona inghinală, cauzându-i leziuni ce au dus la deces întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Cu privire la inculpatul A.N., curtea a reținut următoarele: Coautorul presupune contribuția a cel puțin două persoane la comiterea faptei, contribuții ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii.

Activitățile coautorilor de executare nemijlocită a infracțiunii nu trebuie să fie identice, ci să se completeze într-o activitate unică.

Actele de executare de coautorat sunt și cele prin care se contribuie indirect la comiterea faptei, cum sunt actele prin care se face imposibilă rezistența, apărarea victimei, care obstaculează energiile ce tind să combată producerea rezultatului.

Din punct de vedere al laturii obiective, Curtea a reținut că acțiunile inculpatului A.N. constituie elementul material al infracțiunii de omor, sub forma coautoratului, căci a imobilizat victima, făcând imposibilă rezistența acesteia, pentru ca inculpatul A.M. să-i aplice mai multe lovituri cu cuțitul.

Inculpatul A.N. nu a dat drumul victimei decât atunci când aceasta s-a prăbușit la pământ și a căzut și el peste ea.

Din punct de vedere al laturii subiective curtea a constatatat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Din probele administrate a reieșit că inculpatul nu a urmărit să provoace moartea victimei, prin imobilizarea acesteia a prevăzut

intervenția violentă a fratelui său acceptând posibilitatea încetării din viață a victimei M.M.M.

Apărarea inculpatului, că nu a putut prevedea intervenția fratelui său, nu poate fi reținută având în vedere că, anterior inculpatul A.M. a amenințat-o pe victimă că o taie cu cuțitul dacă nu se potolește, apoi după ce a imobilizat victima l-a chemat pe fratele său să îl ajute, și deși, victima a început să strige „nu înțepa!" inculpatul nu i-a dat drumul decât atunci când aceasta s-a prăbușit la pământ

S-a arătat că raportat la concluziile sus amintite, nu se poate reține nicicum în sarcina inculpatului A.N. comiterea vreunei alte infracțiuni, în detrimentul celei prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Referitor la motivul de apel privind individualizarea judiciară pedepselor curtea a reținut următoarele:

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților în speță de față, Curtea a constatat că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrisă detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale, în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., atitudinea de recunoaștere a

inculpatului A.M. care s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., dar

nu s-a avut în vedere pentru inculpatul A.N. contribuția, totuși,

redusă la săvârșirea faptei (doar a imobilizat victima, inculpatul

A.M. fiind cel care a lovit-o cu cuțitul), contribuție redusă ce poate fi reținută ca circumstanță atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Având în vedere modul concret în care inculpații au conceput și săvârșit infracțiunea, Curtea a apreciat că inculpații manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejată de legea penală - dreptul la viață al persoanei motiv pentru care reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, astfel cum s-a solicitat, se justifică doar pentru inculpatul A.N. și doar în mică măsură.

În

aceste condiții Curtea a apreciat că o pedeapsă de 11 ani închisoare și 6 ani pedeapsă complementară pentru inculpatul A.N. este în măsură să asigure intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptelor și caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a acestuia.

S-a arătat că solicitarea inculpatului A.M. de aplicare a art. 73 lit. b) C. pen. nu este justificată, întrucât circumstanța atenuantă a provocării presupune existența unei puternice stări de tulburare sau emoție generată de conduita agresivă a părții vătămate, așa încât activitatea infracțională să apară ca o consecință a acestei tulburări, însă în speță adresarea reciprocă de cuvinte injurioase nu are semnificația unui act de provocare datorită caracterului reciproc al acestor acte.

De asemenea, Curtea a apreciat că atitudinea de recunoaștere a inculpatului A.M. manifestată în cursul procesului penal nu constituie o împrejurare suficientă doar prin ea însăși care să justifice reducerea pedepsei, producând deja efecte favorabile acestora prin reținerea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. a căror aplicare a condus la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Analizând legalitatea și temeinicia măsurii preventive, s-a arătat că aceasta se impune a fi menținută, atât prin prisma pronunțării soluției în cauză, cât și a condamnării dispuse de prima instanță.

Se poate constata așadar că în cauză sunt probe suficiente pentru a concluziona asupra faptului că inculpații se fac vinovați de fapta ce li se reține în sarcină, fără însă a fi încălcată prezumția de nevinovăție, cât și prin aprecierea pericolului pentru ordinea publică.

În

aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a apelanților inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența C.E.D.O., care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu, cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o „tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

În

cauza dedusă judecății se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în

prezent, infracțiunea pentru care sunt trimiși în judecată și condamnați apelanții inculpați de instanța de fond este în măsură, prin natura sa și consecințele produse, să releve un pericol cert, real și actual pe care l-ar prezenta inculpații pentru ordinea publică.

S-a arătat că sub aspectul laturii civile, apelul procurorului este fondat, însă, pentru alte motive.

S-a reținut că instanța de fond a arătat că părțile civile A.L., M.L. și M.G. nu au pretenții civile în cauză dar nu s-a pronunțat cu privire la partea vătămată minoră M.D., sora victimei.

S-a arătat că acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, iar potrivit alin. (2) al aceluiași art. instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

Este evident că pierderea intempestivă a unui membru al familiei generează o suferință psihică intensă. Impactul psihologic al decesului produs în circumstanțe de natura celor deduse judecății este deosebit și, practic, imposibil de cuantificat din punct de vedere material. Pierderea sufletească presupune înlăturarea unor relații de familie pre-existente și modificarea unor percepții de ordin psihologic. Instanța trebuie să stabilească un echivalent material al pierderii sufletești și al suferinței provocate prin decesul fratelui părții vătămate M.D.

Este de necontestat că, prin natura sa nepecuniară, acest prejudiciu nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare. Așa fiind, curtea consideră că, obligarea inculpaților la plata sumei de 5.000 RON, se asigură o reparație bazată pe un raport echitabil între faptă și prejudiciul suferit pe plan psihic.

Având în vedere aceste motive,curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ce nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat A.M.

În

baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și apelantul-inculpat A.N. împotriva aceleași sentințe penale în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile față de partea vătămată M.D. și nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., a dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. și cuantumul pedepselor principale și complementare aplicate inculpatului A.N.. A desființa sentința atacată sub aceste aspecte, a reținut în favoarea inculpatului A.N. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. și dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 14 ani închisoare la 11 ani închisoare și a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. t) teza a II-a și b) C. pen. aplicată inculpatului de la 8 ani la 6 ani.

în baza art. 14, 17, 346 C. proc. pen. și 1357 C. civ. a obligat în solidar inculpații A.N. și A.M. către partea vătămată M.D. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În

baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a apelanților inculpați, iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată apelanților inculpat perioada executată de la 07 martie 2013 la zi.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul A.M., criticând-o pentru netemeinicie cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, invocând temeiul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Prin Legea nr. 202/2010 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., intenția legiuitorului find aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la cestiuni de drept.

Prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, așa încât, după modificările menționate, temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Aceasta este și rațiunea pentru care critica privind netemeinicia pedepselor nu intră nici sub incidența cazului de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., invocat prin motivele de recurs și nu mai poate fi examinată de Înalta Curte în calea de atac a recursului.

În

cauza de față, inculpatul a criticat decizia instanței de apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, considerată prea mare în raport de circumstanțele sale personale.

Având în vedere că motivul invocat nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., invocat prin motivele de recurs, față de considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În

baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la zi.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 67 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 19 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 septembrie 2013.