ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 989/2020

Ședința publică din data de 10 iunie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4983 din 29 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București și chemații în garanție Colegiul Național Gheorghe Lazăr, Școala Gimnazială nr. 85 și Școala Gimnazială Uruguay, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuala activă. A fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta B. împotriva Inspectoratului Școlar al Municipiului București ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuala pasivă. Au fost respinse cererile de chemare în garanție a Colegiului Național Gheorghe Lazăr, a Școlii Gimnaziale nr. 85 și a Școlii Gimnaziale Uruguay, formulate de pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București, ca ramase fără obiect.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A. și B..

Prin decizia civilă nr. 5732 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 85/2016, ca inadmisibilă. A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanții A. și B..

Împotriva acestei decizii reclamanții A. și B. au formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 4208 din 16 octombrie 2018, Curtea de Apel București a admis excepția tardivității și a anulat contestația în anulare ca tardivă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii A. și B., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenții-contestatori arată că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a respins excepția de neconstituționalitate invocată de contestatori în dosarul nr. x/2017, încălcând principiul egalității de tratament între profesorii activi și cei pensionari. Mai arată recurenții-contestatori că intimatul Inspectoratul Școlar al Municipiului București nu a ținut cont de prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 397/2013 și a încălcat astfel dreptul la muncă al contestatorilor. Aceste critici sunt subsumate de recurenți cazului de casare reglementat de 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 din același cod, se susține că instanța de apel a aplicat greșit legea deoarece contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 5732 din 22 noiembrie 2017 a fost depusă în termen, față de prevederile art. 506 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, au fost indicate motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Intimatul Inspectoratul Școlar al Municipiului București a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului față de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 4 martie 2020, s-a fixat termen de judecată la 29 aprilie 2020, în vederea discutării excepției inadmisibilității recursului.

La termenul de la 29 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de plin drept judecata cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020 și al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240/2020, iar ulterior prin rezoluție a fost dispusă citarea părților pentru termenul de la 10 iunie 2020.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 494 coroborate cu cele ale art. 482 și ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în raport de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 508 alin. (4) din același cod.

Recursul recurenților-contestatori vizează decizia nr. 4208 din 16 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost anulată ca tardivă contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 5732 din data de 22 noiembrie 2017, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte reține că decizia atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată într-un litigiu de muncă, în calea de atac a apelului. Potrivit dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, hotărârile instanței de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ. Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, Înalta Curte constată că decizia nr. 4208 din 16 octombrie 2018 nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În consecință, Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 508 alin. (4) și ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va admite excepția invocată și va constata inadmisibilitatea recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-contestatori A. și B. împotriva deciziei nr. 4208 din 16 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2020.