ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1152/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4983 din data de 29 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București și chemații în garanție Colegiul Național Gheorghe Lazăr, Școala Gimnazială Nr. 85 și Școala Gimnazială Uruguay, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuala activă.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. împotriva Inspectoratului Școlar al Municipiului București ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuala pasivă.

Au fost respinse cererile de chemare în garanție a Colegiului Național Gheorghe Lazăr, Școala Gimnazială Nr. 85 și Școala Gimnazială Uruguay, formulate de pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București, că rămase fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții B. și A., invocând excepția de neconstituționalitate privind Legea nr. 85/2016, cu referire la art. 2 și art. 6 din acest act normativ.

Prin Decizia nr. 5732 din data de 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 85/2016, ca inadmisibilă, fiind respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanții B. și A. împotriva Sentinței civile nr. 4983 din data de 29 iunie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.

În ceea ce privește soluția dată asupra cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional s-a reținut, în esență, că excepția vizează dispozițiile art. 6 și art. 2 din Legea nr. 85/2016 privind plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic din învățământul de stat pentru perioada octombrie 2008 - 13 mai 2011, care este un act normativ care nu privește obiectul învestirii instanței, reclamanții formulând prezenta cerere de chemare în judecată în anul 2013, cerere prin care au solicitat achitarea drepturilor salariale ce derivă din aplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009.

Totodată, s-a avut în vedere că partea apelantă nu a indicat prevederile din Constituția României în raport de care se invoca neconstituționalitatea.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B. și A., arătând că solicită rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 85/2016, întrucât:

- "I.S.M.B. are calitate procesuală pasivă, art. 6 din Legea nr. 85/2016 privind calculul și plata salariilor nu abrogă Legea nr. 554/2004 care spune că poți să dai în judecată pe superiorul ierarhic ISMB, ca "Superior Ierarhic" cu calitate procesuală pasivă, știe sau ar trebui să știe că nu i s-au plătit diferențele salariate pentru care guvernele au alocat bani (2013 - 2017), astfel ca ISMB trebuie să plătească, în solidar cu cei trei inferiori ai săi, suma totală de 24.862 RON plus "penalități pe zi de întârziere, conform Deciziei ÎCCJ și "daune morale în suma egală cu cele materiale" conform jurisprudenței CEDO. ISMB răspunde în solidar cu inferiorii săi ierarhici căci este obligat să facă el însuși ceea ce nu fac inferiorii săi conform Legii nr. 554/2004"

- Dosarul nr. x/2017 a fost judecat de C12 Apel pe baza unor acte false;

- Ridică "excepția pe neconstituționalitate privind Legea nr. 85/2016 care nu prevede un articol de control și sancționare pentru școlile care nu își îndeplinesc îndatoririle conform art. 6 din Legea nr. 85/2010: personalul didactic care a lucrat în mai multe unități școlare, cum este cazul său, nu poate deschide procese pentru fiecare unitate în parte și de aceea Inspectoratul Școlar trebuie obligat prin lege la plata acestor sume restante, căci în absența unui asemenea articol de sancționare, directorii unităților școlare efectiv fură banii art. 229 noul C. pen.."

- Ridică totodată "excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 85/2016 care acordă un termen excesiv de generos pentru statul "mafiot", respectiv "5 ani" pentru restituirea unor sume reținute abuziv "cu japca" într-un singur an, adică discriminare, abuz pe drept și fraudă la lege: apelanta a de primit bani din 2008 - 2013 dar nu i-a primit nici până acum".

Recurenții nu au indicat care dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. este incident în cauză.

Prin încheierea din data de 15 februarie 2018 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, având în vedere lipsa părților și împrejurarea că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, iar prin cererea înregistrată pe rolul ICCJ la 28 februarie 2018, reclamanții au solicitat repunerea cauzei pe rol, solicitând și judecata în lipsă.

S-a fixat termen pentru judecarea cererii de repunere pe rol, precum și a recursului la data de 20 martie 2018, cu citarea părților.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, sancțiunea pentru nerespectarea acestei cerințe fiind nulitatea recursului, conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) din același cod.

Recursul se motivează, conform art. 407 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute ia alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul prevăzut de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv atunci când motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

În cuprinsul cererii de recurs cu care a învestit Înalta Curte, reclamanții își exprimă nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a acțiunii, fără să formuleze critici care să aibă legătură cu soluția de respingere a sesizării Curții constituționale, ca inadmisibilă.

Astfel, recurenții nu au arătat care sunt argumentele pentru care consideră că nu este legală soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire Ia excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 85/2016, raportat la motivarea dată de instanță acestei soluții, respectiv că aceste dispoziții legale nu au legătură cu soluționarea cauzei, precum și că partea apelantă nu a indicat prevederile din Constituția României în raport de care se invocă neconstituționalitatea.

Totodată, deși aparent reclamanții invocă prin memoriul de recurs excepția de neconstituționalitate a art. 6 și art. 2 din Legea nr. 85/2016, aceștia nu fac decât să reia in integrum, susținerile formulate în scris în fața instanței de apel, ceea ce nu poate constitui o veritabilă cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional, și nici o motivare a căii de atac a recursului în sensul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurenți nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. și B. împotriva Deciziei nr. 5732 din data de 22 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2018.

Procesat de GGC - LM