ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 950/2020

Ședința publică din data de 04 iunie 2020

Asupra recursului formulat:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 19 mai 2014 sub nr. x/2014, reclamanții A., B., C., D., E., F. au solicitat obligarea pârâtei G. S.A. la plata către: A., soția decedatului, a sumei de 800.000 RON constând în daune morale si 20.000 RON constând în daune materiale, B., fiul decedatului a sumei de 400.000 RON constând în daune morale, C. fiul decedatului a sumei de 400.000 RON constând în daune morale, D., fiul decedatului a sumei de 400.000 RON constând în daune morale, E., fiica decedatului a sumei de 400.000 RON constând în daune morale, F., fiica decedatului a sumei de 400.000 RON constând în daune morale, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data pronunțării până la plata definitivă și integrală a sumelor reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 48-55 din Legea nr. 136/1995 republicată, Ordinul nr. 4/2011 al ISA și art. 2223 din noul C. civ. si următoarele.

La termenul din 18 noiembrie 2014, instanța a dispus citarea în cauză, în calitate de intervenienți forțați, H., I. S.A..

Prin sentința nr. 2927 din 15 noiembrie 2016 Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a intervenientului forțat I. S.A..

A admis în parte acțiunea reclamanților A., B., C., D., E., F. și a obligat pârâta G. S.A. la plata către reclamanți a următoarelor sume: către A. a sumei de 400.000 de RON constând în daune morale și 668 RON daune materiale; către B. a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către C. a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către D. a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către E. a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale; către F. a sumei de 200.000 de RON constând în daune morale.

A respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată și a obligat pârâta S.C. G. S.A. la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.600 de RON, reprezentând onorariu de avocat.

Pârâta G. S.A. a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea apelului și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată sau, în subsidiar, diminuarea daunelor acordate.

Prin cererea de apel formulată de intervenienta PZU s-a solicitat diminuarea daunelor morale acordate prin reținerea unei culpe mai mari în sarcina intervenientului forțat J..

Prin încheierea din 19 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a dispus, în temeiul art. 262 din Legea nr. 85/2014 suspendarea judecării apelurilor declarate de apelanta-intervenientă I. S.A. și de apelanta-pârâtă S.C. G. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2927 din 15 noiembrie 2016 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2014. I

Împotriva încheierii din 19 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F..

Prin memoriul de recurs, recurenții au solicitat, în temeiul art. 414 C. proc. civ. admiterea recursului, repunerea pe rol a cauzei în vederea soluționării dosarului aflat pe rolul instanței de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenții susțin motivele de nelegalitate arătând că s-au încălcat prevederile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind, procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

În acest context, la alin. (2) al art. 75 din actul normativ evocat se arată că "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți".

Având în vedere că acțiunea în pretenții a fost înregistrată la data de 19 mai 2014, pronunțarea a avut loc la data de 15 noiembrie 2016, deschiderea procedurii de faliment a societății de asigurare pârâta s-a dispus la data de 16 februarie 2017 (deci ulterior înregistrării cererii în pretenții) în dosarul nr. x/2016 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin neapelare, iar societatea pârâtă a formulat apel împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Ilfov este evident că nu au fost respectate prevederile de mai sus, suspendarea cauzei nefiind temeinică și legală.

În acest sens, recurenții arată că suspendarea a avut loc în temeiul prevederilor art. 262 din Legea nr. 85/2014, iar față de dispozițiile art. 75 alin. (2) din aceeași lege, rezultă că în speța de față nu operează suspendarea de drept, ținând cont că societatea pârâtă în faliment este cea care a uzat de calea procesuală a apelului.

Având în vedere aceste considerente, recurenții solicită admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății.

Prin încheierea din 16 mai 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F..

În cadrul examenului de legalitate care privește încheierea pronunțată de instanța de apel, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Analizând critica recurenților-reclamanți cu referire la încălcarea prevederilor art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, care va fi încadrată în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că aceasta este fondată în raport de următoarele argumente:

Prin încheierea recurată, instanța de apel a dispus suspendarea judecății apelurilor formulate de intervenienta I. S.A. și de pârâta S.C. G. S.A., în raport de dispozițiile art. 262 alin. (4) C. proc. civ.

S-a reținut că tinând seama de starea de faliment a pârâtei se impune suspendarea judecății apelurilor, deschiderea procedurii falimentului unei societăți de asigurări conducând la suspendarea tuturor acțiunilor în care este parte acea societate, fără să conteze etapa procesuală în care se află judecata unei acțiuni, nici poziția procesuală a falitului.

Potrivit dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare. Creanțele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului și se supun examinării și înscrierii lor în tabelul creanțelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs.

Potrivit art. 243 din Legea nr. 85/2014 măsurile aplicate în cadrul procedurii falimentului, reglementate de dispozițiile privind falimentul societăților de asigurare/reasigurare urmăresc protejarea intereselor legitime și a drepturilor creditorilor de asigurări.

Prin art. 242 din Legea nr. 85/2014 se prevede că dispozițiile capitolului I privind procedura comună în domeniul insolvenței, cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în capitolul IV privind falimentul societăților de asigurare/reasigurare.

Prin art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul a introdus excepții de la această suspendare de plano a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, potrivit căruia "Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului, sau la art. 75 alin. (3), potrivit căruia "nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acțiunile judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii."

Prin decizia Curții Constituționale nr. 36/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 262 din Legea nr. 85/2014, în ceea ce privește creanțele de asigurări, își găsesc aplicarea în coroborare cu cele ale art. 75 alin. (2) din aceeași lege, în sensul că prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretate disparat, ci trebuie avut în vedere, pe de o parte, art. 262 în integralitatea sa și, pe de altă parte, întreg cadrul legislativ în materie, respectiv, în mod concret, art. 242 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia prevederile capitolului I (din care fac parte și dispozițiile art. 75, care conțin și excepții de la procedura suspendării de drept a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului), cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol.

Aplicând speței de față aceste considerente, precum și dispozițiile legale evocate, Înalta Curte constată că acțiunea în petenții ce formează obiectul litigiului a fost înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 19 mai 2014, iar deschiderea procedurii de faliment a societății de asigurare s-a dispus ulterior acestei date, respectiv la 16.02.2017, deci după înregistrarea pe rolul Tribunalului Sibiu a cererii în pretenții sub număr de dosar x/2016

În consecință, acțiunea de față aflată în curs de soluționare, nu se circumscrie cerințelor cuprinse în dispozițiile precitate coroborate cu cadrul legislativ în materie, astfel încât se reține ca fondată critica recurenților-reclamanți care atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenții-reclamanți împotriva încheierii de la 19 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă, va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A., F., B., D., C. și E. împotriva încheierii din 19 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. S.A. și cu intimata-pârâtă CITR - FILIALA CLUJ - LICHIDATOR JUDICIAR PROVIZORIU AL S.C. G. S.A.

Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2020.