ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 819/2020

Ședința publică din data de 14 mai 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. Craiova, să dispună anularea deciziei nr. 114/2017, emisă de intimată, precum și anularea tuturor deciziilor abuzive ce vor urma după aceasta.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința civilă nr. 5189 din 06 decembrie 2018 a admis excepția perimării și a constatat perimată acțiunea privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. Craiova.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin decizia nr. 466/2019 din 22 aprilie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 5189 din 6 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva deciziei nr. 466/2019 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă reclamantul A. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. (fostă C.) prin administrator judiciar D.. a invocat inadmisibilitatea recursului solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 13 februarie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 20 februarie 2020.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în legislația noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 5189 din 6 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel că decizia recurată conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este definitivă, fiind pronunțată într-o altă cale de atac a recursului.

Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.

În consecință, decizia pronunțată de instanța de recurs fiind definitivă, ea nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 466 din 22 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 466 din 22 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 14 mai 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.