ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 735/2020

Ședința publică din data de 2 aprilie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a Civilă la data de 6.09.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. S.A., a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B. S.A., prin administrator special, și pârâta C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea plăților în sumă totală de 400.000 RON, efectuate de debitoare la data de 10 ianuarie 2014 către pârâta C. ȘI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L., și repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L. la restituirea sumei de 400.000 RON.

In drept a invocat art. 46 cu referire la art. 49 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 2894 din data de 16.05.2017, tribunalul a respins excepția tardivității ca neîntemeiată. A admis acțiunea în constatarea nulității operațiunilor de plată și a constatat nulitatea operațiunilor de plată prin internet banking OPIB în sumă totală de 400.000 RON efectuate de debitoare către pârâta C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L., în data de 10.01.2014. A dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că a obligat pârâta C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L. către debitoare la plata sumei de 400.000 RON.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtele C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L. și B. S.A., prin administrator special D., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a Civilă sub nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 99 din 17 ianuarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelurile formulate de apelantele pârâte C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L. și B. S.A., prin administrator special D. împotriva sentinței civile nr. 2894/16.05.2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata reclamantă A., administrator judiciar al debitoarei B. S.A., ca nefondate.

La data de 22 aprilie 2019 (plic dosar recurs), recurenta-pârâtă S.C. C. ȘI CONSTRUCȚII CĂI FERATE S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 99 din 17 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ. și a evidențiat, în esență, argumentele sale în susținerea acestora, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nefondată.

La data de 15 iulie 2019 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea depusă de intimata S.C. B. S.A., prin care s-a solicitat admiterea recursului; totodată, a arătat că ca, în cazul în care recursul va fi admis în principiu, este de acord ca acesta să fie soluționat de completul de filtru.

Recurenta a depus, la 15 august 2019, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apărărilor intimatei.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 decembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 24 decembrie 2019, recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raport, prin care a susținut, în esență, că prezenta cerere este evaluabilă în bani și că se impune admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că la originea exercitării recursului se află un litigiu întemeiat pe dispozițiile art. 46 cu referire la art. 49 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, având în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe legea insolvenței, fiind soluționată în primă instanță de judecătorul-sindic, în condițiile reglementate de legea insolvenței, devin aplicabile dispozițiile din această materie, inclusiv cele din materia căilor de atac prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 și art. 12 alin. (1) din aceeași lege.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Lege nr. 76/2012, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Potrivit dispozițiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. C. ȘI CONSTRUCȚII CĂI FERATE S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 99 din 17 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 2 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.