ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 641/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1848/28.11.2018, Tribunalul Iași a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește constatarea nulității absolute a deciziilor nr. 24/14.12.2010 și nr. 25/14.12.2010 și în consecință au fost respinse aceste cereri. A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește constatarea nulității absolute a adeverinței din 19.02.2015. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași și Casa Județeană de Pensii Iași.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., considerând-o nelegală și netemeinică arătând că, greșit instanța a reținut că nu se justifică invocarea ca temei de drept art. 1247 alin. (3) C. civ. având în vedere că deciziile contestate au fost emise înainte de intrarea în vigoare a noului C. civ.

Intimata Casa Județeană de Pensii Iași a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, criticile apelantei fiind prezentate și în litigiile anterioare purtate între aceleași părți.

Apelanta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 1247 alin. 2 C. civ. și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., arătând că: prin raportare la art. 16 alin. 1 din Constituție, nu a beneficiat de egalitate în fața legii, iar susținerile sale, dovedite cu probe, au fost ignorate de instanță pentru a face loc scenariilor false ale intimatelor; prin raportare la art. 21 alin. 1 din Constituție drepturile și interesele sale nu au fost apărate de instanțe; prin raportare la art. 21 alin. 3 din Constituție nu a beneficiat de un proces echitabil, instanța nemanifestând imparțialitate în judecarea pricinii.

Intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale aceasta neîndeplinind condițiile cerute de lege pentru a se proceda la investirea instanței de contencios constituțional.

La data de 21.08.2019, apelanta A. a solicitat sesizarea ÎCCJ, conform art. 519-520 C. proc. civ., susținând că se impune dezlegarea chestiunii de drept "dacă actele emise de intimate pot fi declarate nule în baza art. 1247 (2) C. civ. deoarece nu au corespondent în îndeplinirea scopului pentru care au fost emise".

Intimații Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași și Casa Județeană de Pensii Iași au depus la dosar note de ședință, respectiv precizări, prin care au solicitat respingerea cererii de sesizare a ÎCCJ, nefiind îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 519 C. proc. civ.

Curtea de Apel a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă pentru neîndeplinirea condițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Curtea a reținut că apelanta a invocat neconstituționalitatea art. 1247 alin. (2) C. civ. și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție.

Referitor la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că, prin sentința apelată, apelanta A. nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ. ca atare, s-a reținut că obiectul căii de atac a apelului nu are nici o legătură cu aplicarea, prin sentința apelată, a art. 453 alin. (1) C. proc. civ., prin urmare nu este îndeplinită condiția de admisibilitate conform căreia dispoziția criticată trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 1247 alin. (2) C. civ., Curtea a reținut că, deși apelanta s-a raportat la art. 16 alin. (1) și 21 alin. (1) și (3) din Constituție, în realitate, nu au fost aduse nici un fel de critici de neconstituționalitate textului ci doar modului în care au fost soluționate contestațiile sale asupra deciziei de reintegrare, de încetare a contractului de muncă și asupra deciziilor de pensionare, apreciindu-se că soluțiile de respingere ale acestor contestații nu sunt legale și că i-a fost încălcat accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.

S-a mai reținut că deciziile nr. 24/2010 și nr. 25/2010 au fost emise anterior intrării în vigoare a noului C. civ., ca atare, art. 1247 alin. (2) a cărui neconstituționalitate se invocă, nu-și găsește aplicare în cauză.

Referitor la cererea apelantei A. de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel a constatat că este, de asemenea, inadmisibilă.

Curtea a reținut că apelanta a invocat procedura prevăzută de art. 519-520 C. proc. civ., susținând că se impune dezlegarea chestiunii de drept "dacă actele emise de intimate pot fi declarate nule în baza art. 1247 (2) C. civ. deoarece nu au corespondent în îndeplinirea scopului pentru care au fost emise" însă, potrivit art. 519 și 520 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite condițiile de sesizare având în vedere că problema de drept nu este una veritabilă, în sensul că nu există posibilitatea unor interpretări diferite.

S-a mai reținut, totodată, că nu a fost evidențiată o jurisprudență neunitară cu privire la interpretarea dată de instanțe textelor legale invocate de apelantă.

Prin decizia civilă nr. 511/2019 din 1 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea apelantei A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 1247 alin. 2 C. civ. și art. 453 (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 16 alin. 1 și art. 21 (1) și (3) din Constituție. Au fost respinse cererile apelantei A. privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea chestiunii de drept referitoare la art. 1247 alin. 2 C. civ. în sensul că "actele a căror nulitate absolută se solicită nu corespund scopului pentru care au fost emise" și privind suspendarea judecății apelului până la pronunțarea hotărârii prealabile. A fost respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1848/28.11.2018 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință care a fost păstrată. A fost obligată apelanta să plătească intimatului Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat apel).

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A. în ceea ce privește soluția dată de instanță asupra respingerii ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Recurenta susține că îndeplinește condițiile de sezizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 1247 alin. (2) C. civ. și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție, instanța considerând greșit că cererea este inadmisibilă. Arată recurenta că există un interes personal pentru admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale invocate iar traducerea în fapt a nulității absolute a actelor din perspectiva art. 1247 C. civ. îi va obliga pe intimați să respecte legea.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Recurenta a formulat cerere de recurs doar împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 1247 alin. (2) C. civ. și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție, susținând că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege astfel că în mod greșit i-a fost respinsă această cerere.

Critica nu este fondată.

Conform art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare cu incidență în cauza în derulare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale

Contrar susținerilor recurentei, condiția ca norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate afectată de norma juridică contrară dispozițiilor constituționale.

Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

Or, din modul de formulare al cererii de sesizare rezultă faptul că recurenta nu susține neconstituționalitatea dispozițiilor invocate ci faptul că prin soluțiile pronunțate de instanțe i-au fost încălcate drepturi decurgând din relațiile de muncă, critici care nu reprezintă un interes procesual în sensul art. 29 din Legea nr. 47/1992 deoarece nu vizează neconstituționalitatea unei legi ci încălcarea Constituției înseși în urma soluționării unui litigiu de către instanțele judecătorești.

Excepția de neconstituționalitate reprezintă o modalitate procesuală prin care este sesizată Curtea Constituțională asupra neconcordanțelor existente între unele dispoziții legale aplicabile în cauza dedusă judecății și dispozițiile Constituției, excepția neavând ca scop stabilirea încălcării dispozițiilor constituționale într-o cauză care a fost judecată pe fond, astfel cum greșit susține recurenta.

În raport de considerentele reținute, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 511/2019 din 1 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații-pârâți CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI și CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE IAȘI.

Totodată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. reținând culpa procesuală, Înalta Curte va obliga recurenta să îi plătească intimatului-pârât CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE IAȘI suma de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 511/2019 din 1 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații-pârâți CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI și CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE IAȘI.

Obligă recurenta să îi plătească intimatului-pârât CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE IAȘI suma de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi12 martie 2020.