ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 87/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă:

Prin decizia civilă nr. 1541 din data de 29 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins cererea revizuentei A. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) din noul C. proc. civ.

A respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2442 din data de 1 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2017.

A obligat pe revizuentă să plătească intimatului Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 1541 din data de 29 mai 2019 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă a formulat recurs revizuenta A., solicitând admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 100 din data de 27 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă a luat act de renunțarea recurentei A. la judecata recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 1541 din data de 29 mai 2019 a Tribunalului Iași, secția I civilă, privind dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei din urmă decizii, revizuenta A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 26 iunie 2020, sub nr. x/2019.

I.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că, în cauză, completul de filtru urmează să aprecieze dacă hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, prin raportare la circumstanțele concrete ale speței și la dispozițiile art. 406 și art. 463 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză a fost analizat în complet de filtru și, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, s-a dispus comunicarea acestuia către părți, pentru formularea unui punct de vedere.

Prin punctul de vedere depus la dosar, intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar să se constate nulitatea dar și caracterul nefondat al acestuia, precum și obligarea recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-revizuentă A. și intimatul BEJA B. nu au depus puncte de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, prin rezoluția din data de 17 decembrie 2020, a fixat termen la data de 26 ianuarie 2021, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului:

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În speță, prin decizia recurată, curtea de apel a luat act de renunțarea recurentei-revizuente A. la judecata recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 1541 din data de 29 mai 2019 a Tribunalului Iași, secția I civilă, privind dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul art. 9 alin. (3) și art. 406 C. proc. civ.

Potrivit art. 406 alin. (6) C. proc. civ., renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare.

Ca atare, din perspectiva dispozițiilor în temeiul cărora curtea de apel a luat act de renunțarea recurentei-revizuente A. la judecata recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 1541 din data de 29 mai 2019 a Tribunalului Iași, secția I civilă, hotărârea recurată în prezenta cauză ar fi supusă căii de atac a recursului.

Însă, astfel cum s-a reținut și în doctrină, în ipoteza în care cererea de renunțare la judecata căii de atac intervine ulterior exercitării acesteia și trimiterea dosarului la instanța superioară, pe parcursul judecării căii de atac, cum este cazul în speța de față, instanța învestită cu soluționarea cererii va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., luând act de manifestarea de voință a părții, care a înțeles să își retragă calea de atac și, prin urmare, să achieseze la hotărârea atacată.

Potrivit acestor dispoziții legale, achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Spre deosebire de instituția renunțării la judecată, reglementată de art. 406 C. proc. civ., în cazul achiesării la hotărâre nu se prevede în mod expres posibilitatea atacării deciziei prin care instanța a luat act de această manifestare de voință a părții.

Ca atare, pentru a se aprecia dacă părțile au deschisă vreo cale de atac împotriva hotărârii prin care instanța a luat act de renunțarea la judecata căii de atac, se impune a se verifica dacă hotărârea ce ar fi urmat a fi pronunțată asupra fondului căii de atac este sau nu susceptibilă de a fi atacată.

Astfel, Curtea de Apel Iași, secția civilă a luat act de renunțarea recurentei A. la judecata recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 1541 din data de 29 mai 2019 a Tribunalului Iași, secția I civilă, privind dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, iar, în raport de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri definitive și, prin urmare, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs.

În cauză, soluția ce ar fi urmat a fi dată asupra fondului recursului, cu privire la care a intervenit renunțarea la judecată, este una definitivă, astfel că, din această perspectivă, decizia nr. 100 din data de 27 februarie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a de a fi atacată cu recurs, iar calea de atac exercitată de recurenta A. este inadmisibilă.

În plus, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (2) C. proc. civ., mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, astfel că, împrejurarea că dispozitivul hotărârii atacate cuprinde mențiunea că aceasta este supusă recursului nu este de natură a conferii părții dreptul de a exercita o cale de atac nerecunoscută de lege.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A..

Față de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, reținând dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte va admite cererea formulată de intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași și va obliga pe recurenta-revizuentă A. la plata către acesta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON, dovedite prin înscrisurile aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 100 din data de 27 februarie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Obligă pe recurenta-revizuentă A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON către intimatul Centrul Regional de Transfuzie Iași.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2021.