ÎCCJ, decizie (scj.ro #82141)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82141) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Finalitatea reparatorie a Legii 10/2001.

Coindiviziune

.

Act de conservare.

Neobligativitatea

formei autentice

a împuternicirii.

Cuprins

pe materii

: Drept civil. Finalitatea reparatorie a Legii

10/2001.

Coindiviziune

. Act de conservare.

Neobligativitatea

formei autentice a împuternicirii.

Indice

alfabetic

:   Finalitatea reparatorie a Legii 10/2001.

Coindiviziune

.

Act de conservare.

Legea 10/2001,

art

. 4,

art

.

21 (1), (3), (5)

De principiu, manifestarea de voință trebuie interpretată în sensul de a

produce efecte juridice, ceea ce conduce, între altele , la  limitarea

efectelor nulității actului juridic  nul prin conversiunea lui

într-unul  valabil.  Aspectele de ordin formal - respectiv

notificarea prin executorul judecătoresc - respectate de altfel,  dar cu o

aparentă depășire a termenului legal,  trebuie raportate la momentul

manifestării de voință, căci aceasta din urmă conferă conținut formei

exterioare.

Finalitatea reparatorie a Legii 10/2001 presupune interpretarea

acesteia  în favoarea celor îndreptățiți și potrivit principiului constituțional

al protejării și garantării dreptului de proprietate.

În mod greșit a fost respinsă contestația pe cele două excepții

de tardivitate și formă, chiar dacă aspectele de ordin formal ale mandatării

unui

coindivizar

nu erau îndeplinite, deoarece

din interpretarea

art

. 4 din Legea

nr

. 10/2001 anterior modificării prin Legea

nr

. 247/2005, în vigoare la data soluționării contestației,

rezultă că cererea de acordare a măsurilor reparatorii formulată de succesorii

proprietarului imobilului preluat abuziv, reprezintă un act de conservare și nu

de dispoziție, care nu implică cerința formei autentice a împuternicirii și

care se justifică prin principiul potrivit căruia

coindivizarii

se reprezintă unii pe ceilalți în privința acestor acte de conservare.

Î. C.

C. J. , Secția civilă și de proprietate intelectuală , decizia

nr

. 6185 din 23 iunie 2006.

Prin cererea înregistrată sub nr.687/2006 la Tribunalul

Brașov

I.E.M

. a contestat decizia

nr.332/5 mai 2004 emisă de

S.C

. Rial

SRL

Brașov

, solicitând anularea

acesteia și obligarea instanței la restituirea în natură a cotei de 1/2 din

imobilul situat în

Brașov

, înscris în

C.F

. 401

Brașov

, restituirea în

natură a apartamentului nr.2, acordarea de despăgubiri bănești pentru

apartamentul nr.4 și titluri de valoare

nominativă

pentru apartamentul nr.5.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 9

iulie 2001 a depus la intimată notificarea prin care a solicitat restituirea

cotei de 1/2 din imobilul identificat mai sus, completând-o la datele de 26

septembrie 2001 și mai apoi la 4 octombrie 2001 cu înscrisuri, inclusiv cu o

expertiză tehnică de evaluare.

Prin notificarea înregistrată la

S.C

.

RIAL

Brașov

sub nr.219 din 20 mai 2003,

contestatoarea și-a completat notificarea din data de 9 iulie 2001.

Întrucât apartamentul nr.2 pentru care contestatoarea a făcut

notificarea din 9 iulie 2001 a fost vândut la 23 octombrie 2001, aceasta a

solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului, iar la data

de 6 septembrie 2004, prin precizarea acțiunii,  a solicitat despăgubiri

bănești pentru cota de 1/2 din apartamentul nr.2.

Prin sentința nr.6995 din 29 noiembrie 2004, Tribunalul

Brașov

a respins contestația formulată de

I.E.M

.

Instanța a reținut că prin notificarea nr.219/20 mai 2003

înregistrată la Biroul

Ex

. Judec.

T.C

.,

contestatoarea s-a adresat intimatei, solicitând restituirea în natură a

imobilului mai sus identificat, făcând mențiunea calității sale de moștenitoare

legală și solicitând ca notificarea să fie adăugată celei înregistrate la

S.C

. Rial

SRL

sub

nr.172/44762/2001 făcută de E. G. și înregistrată sub nr.888 din 9 iulie 2001

la Biroul Executorului Judecătoresc

Ș.A

.

Prin decizia nr.332 din 5 mai 2004

S.C

.

Rial

SRL

a respins notificarea formulată de

E.G

. cu privire la restituirea în natură a

imobilului,  cu motivarea că acesta a fost înstrăinat, fiindu-i acordate

notificatorului măsuri reparatorii prin echivalent. A fost respinsă notificarea

formulată de I. E. M., cu motivarea că notificarea acesteia nu a fost expediată

prin intermediul executorului judecătoresc, conform prevederilor art.21 alin.3

din Legea nr.10/2001 în termenul legal prevăzut de art.21 alin.1 și 5 din lege,

prelungit succesiv prin

O.U.G

. nr.109/2001 și

O.U.G

. nr.145/2001.

Simpla cerere care nu îmbracă forma prevăzută imperativ de lege

– comunicarea prin executorul judecătoresc – care conferă certitudine și

caracter oficial notificării – este lipsită de relevanță în acordarea măsurilor

reparatorii, în timp ce notificarea expediată cu respectarea dispozițiunilor

imperative ale legii, respectiv prin intermediul executorului judecătoresc,

înregistrată la 20 mai 2003 –se situează în afara termenului legal prevăzut de

art.21 alin.1 din lege, astfel cum acesta a fost  modificat și care a

expirat la 14 februarie 2002.

Instanța a înlăturat susținerea în sensul că notificarea

expediată în forma legală la data de 20 mai 2003 ar constitui o precizare a

notificării expediată la 9 iulie 2001 (formulată în termen legal) , o

completare a acesteia, întrucât notificarea comoștenitorului

E.G

. a fost formulată în nume propriu, fără vreo mențiune

privind existența și a altor moștenitori ai imobilului pretins.

Concluzionând că notificarea inițială a contestatoarei nu a

îndeplinit cerințele legale de formă impuse de art.21 din Legea nr.10/2001

întrucât nu a fost expediată prin executorul judecătoresc, ci prin poștă, iar

cea de-a doua ,din 20 mai 2003 ,care a îndeplinit exigențele legale a fost

expediată cu depășirea termenului prevăzut de art.21 alin.5 din Legea

nr.10/2001, tribunalul a respins contestația formulată de I. E. M. împotriva

deciziei nr.332 din 5 mai 2004 emisă de

S.C

. Rial

SRL

.

Curtea de Apel

Brașov

prin decizia

nr.341

Ap

din 11 aprilie 2005 a respins ca

nefondat

apelul contestatoarei I. E. M.

Împotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea care critică

hotărârile pronunțate în cauză, arătând că instanțele au dat o interpretare

formalistă textului art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 și a ignorat susținerile

sale privind dificultățile întâmpinate în procurarea actelor – certificatul de

moștenitor și extrasul de carte funciară. De asemenea, instanțele au încălcat

prevederile constituționale referitoare la garantarea dreptului de moștenire și

la proprietate, precum și art.1 din Protocolul adițional al Convenției Europene

a  drepturilor omului.

Recursul este întemeiat.

Prima notificare înregistrată la

S.C

.

Rial

SRL

Brașov

sub

nr.172/44762 din 9 iulie 2001, transmisă prin executorul  judecătoresc și

purtând ștampila acestuia cu nr.888/6 iulie 2001, numitul

E.G

.

a solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 restituirea în natură a imobilului

situat în

Brașov

,– înscris în

C.F

.

401

Brașov

sub nr.5460/1/2/2, 5460/2/2/2 ap.nr.2 top

5460/1/2/4; apartamentul nr.4 cu

nr

. top 5460/1/2/5,

5460/2/2/5

ap

nr.5.

Ulterior depunerii notificării lui

E.G

.,

la data de 15 septembrie 2001, I. E. M. a depus cerere care îmbracă forma unei

notificări solicitând în temeiul Legii nr.10/2001 restituirea aceluiași imobil

în cotă de 1/2 . Această cerere nu a fost transmisă prin executorul

judecătoresc, ci a fost completată și precizată prin cererea din 22 mai 2003,

de această dată transmisă prin executorul judecătoresc și purtând ștampila

acestuia (cu nr.319/20 mai 2003).

Prin decizia nr.332 din 5 mai 2004

S.C

.

Rial

SRL

a respins cererea lui

E.G

.

de restituire în natură a imobilului, motivat de faptul că ap.nr.4 și

ap

. nr.2 fuseseră vândute, iar apartamentul nr.5 era

închiriat Muzeului de Etnografie.

Pentru cota acestuia de 1/2  din imobilul din

Brașov

, i-au fost acordate măsuri reparatorii.

Prin aceeași decizie, societatea intimată a respins notificarea

contestatoarei I. E. M. – aferentă celeilalte cote de 1/2  din imobil, pe

considerentul că aceasta nu a respectat termenul prevăzut de art.21 alin.1 și 5

din Legea nr.10/2001, deoarece a expediat notificarea cu respectarea cerințelor

de formă la data de 20 mai 2003. În privința notificării din data de 9 iulie

2001, societatea intimată a conchis prin decizia pronunțată că este lipsită de

eficiență, deoarece nu respectă cerințele formale – expedierea prin executorul

judecătoresc, impuse de art.21 alin.3 din Legea nr.10/2001.

Pentru aceleași considerente legate de

nerespectarea

aspectelor de ordin formal ale notificării și de tardivitatea acesteia,

instanța de fond și apoi aceea de apel au respins contestația formulată de I.

E. M.

Modul de interpretare și aplicare în speță a dispozițiunilor

art.21 alin.1, 3 și 5 din Legea nr.10/2001 este contrar principiilor de drept

civil cu care norma specială se completează și anume că manifestarea de voință

trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, regăsită într-o

formă specifică, în  limitarea efectelor nulității actului juridic-

nul prin conversiunea acestuia într-un act valabil.

Este de necontestat că potrivit art.21 alin.3 din Legea

nr.10/2001, notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc în a

cărui circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau  în a

cărui circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare. Faptul că în

speță contestatoarea și-a manifestat voința în termenul

defipt

de lege (alin.1 și 5 din art.21), chiar dacă la data de 9 iulie 2001 nu au fost

respectate cerințele de formă – comunicarea notificării prin executorul

judecătoresc – nu înseamnă că această manifestare de voință rămâne fără efecte

juridice, de vreme ce notificarea din 20 mai 2003,  care face referire la

prima notificare, a fost făcută cu respectarea cerințelor de ordin formal

prevăzute imperativ de art.21 alin.3 și 5 din Legea nr.10/2001.

Cele două etape de care contestatoarea a uzat nu trebuie disociate,

ci trebuie să li se confere eficiența juridică specifică voinței manifestată

într-un act  juridic nul ,  iar aspectele de ordin formal – respectiv

notificarea prin executorul judecătoresc – respectate de contestatoare, dar cu

depășirea termenului legal , trebuie raportate la momentul manifestării de

voință, căci aceasta din urmă conferă conținut formei.

Interpretarea dată de instanță textelor legale, într-adevăr cu

caracter imperativ, în considerarea situației de fapt a cauzei, contravine

finalității reparatorii a legii, care  să justifice principiul

interpretării acesteia în favoarea celor îndreptățiți și potrivit principiului

constituțional - acela al protejării și garantării dreptului de proprietate.

Mai mult, inițial restituirea cotei de 1/2 din imobil fusese

solicitată de E. G. în termenul și cu respectarea cerințelor de ordin formal

prevăzute de lege, aspect confirmat prin decizia nr.332 din 5 mai 2004 a

S.C

. Rial

SRL

.

E. G. a înțeles, în calitatea sa de

coindivizar

,

alături de contestatoare și în temeiul cererii formulate de aceasta la data de

15 septembrie 2001 la

S.C

. Rial

SRL

Brașov

, să o reprezinte și pe aceasta în demersul

pentru restituirea imobilului, dovada fiind faptul că acesta, în completarea

dosarului privind restituirea bunului, a alăturat cererii scrise și actele

comoștenitoarei I. E. M.

Or,  fie și numai pentru acest considerent, instanțele nu

puteau respinge contestația pe cele două excepții de tardivitate și formă,

chiar dacă aspectele de ordin formal ale mandatării lui

E.G

.

nu erau îndeplinite. Aceasta deoarece din interpretarea art.4 din Legea

nr.10/2001, anterior modificării prin Legea nr.247/2005, în vigoare la data

soluționării contestației, rezultă că cererea de acordare a măsurilor

reparatorii formulată de succesorii proprietarului imobilului preluat abuziv,

reprezintă un act de conservare și nu de dispoziție, care nu implică cerința

formei autentice a împuternicirii și care se justifică prin principiul potrivit

căruia

coindivizarii

se reprezintă unii pe ceilalți

în privința  acestor acte de conservare.

Față de toate aceste considerente, recursul a fost admis,

s-au casat cele două hotărâri, iar cauza  a fost trimisă primei instanțe

pentru

rejudecare

.