ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 551/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

A. Obiectul cererii introductive

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 843.229,53 RON, reprezentând contravaloare lucrări, respectiv reținerile din situațiile de lucrări, conform facturilor emise pe seama pârâtei. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 348.577 RON, reprezentând penalități de întârziere, calculate la debitul principal, de la data împlinirii termenului de plată până la data formulării cererii de chemare în judecată, precum și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, aferente debitului principal, conform ratei dobânzii penalizatoare datorate între profesioniști, plus 3 puncte procentuale, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 26 iunie 2017 Tribunalul Ilfov, în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a calificat cererea de intervenție formulată în cauză ca fiind o cerere de chemare în judecată a altei persoane, întemeiată pe dispozițiile art. 68 C. proc. civ., raportându-se la motivele de fapt și de drept din cuprinsul acestei cereri.

Totodată, a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de intervenție, reținând că debitorului i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată la data de 14 decembrie 2016 și că s-a depus întâmpinare la 23 decembrie 2016 .

Raportat la art. 68 alin. (3) C. proc. civ., s-a constatat că termenul de formulare a cererii de intervenție de către pârâtă este același cu termenul de formulare a întâmpinării, respectiv 25 de zile de la comunicarea acțiunii, iar în cauză acest termen s-a împlinit la data de 9 ianuarie 2017.

Cum cererea de intervenție a fost depusă la 27 februarie 2017, tribunalul a admis excepția tardivității și, pe cale de consecință, a respins această cerere, ca tardivă.

B. Hotărârea primei instanțe

Tribunalul Ilfov, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 2097/2017 din 27 iulie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a admis cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pe pârâta S.C. B. S.R.L.; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 843.229,53 RON, reprezentând despăgubiri contractuale, suma de 348.577 RON, reprezentând penalități contractuale aferente debitului principal, calculate de la 1 octombrie 2013 până la 25 noiembrie 2016, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, în continuare, calculate la debitul principal, conform art. 3 alin. (2

1

) din O.G. nr. 13/2001, plus trei puncte procentuale, până la achitarea efectivă a debitului.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 26 iunie 2017 a declarat apel S.C. C. S.R.L., societate care a absorbit S.C. B. S.R.L., solicitând anularea sentinței atacate, respingerea excepției tardivității cererii de chemare în judecată a altei persoane și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

D. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 2097/A/2018 din 24 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 26.06.2017 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele S.C. A. S.R.L. și S.C. D. S.R.L.; s-a admis apelul formulat de apelanta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2097 din 27.07.2017, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele S.C. A. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., s-a anulat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.

E. Considerentele instanței de apel

În ceea ce privește apelul formulat de apelantă împotriva încheierii de ședință din 26 iunie 2017 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă a constatat că este nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că este corectă soluția tribunalului cu privire la excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată a altei persoane, întrucât termenul legal instituit de prevederile art. 68 alin. (3) C. proc. civ., respectiv cel de formulare a întâmpinării (25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată) era împlinit la 27 februarie 2017, data la care pârâta a formulat cererea de chemare în judecată a altei persoane.

Instanța de apel a notat că prin motivele de apel nu se contestă explicit depunerea cererii cu depășirea termenului legal.

A fost găsită nefondată susținerea apelantei, în sensul că acest termen ar avea caracter de ordine privată și, prin urmare, doar partea interesată ar avea interes să invoce decăderea pârâtei din dreptul de a depune cererea, întemeiată pe dispozițiile art. 68 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, instanța de apel a reținut că termenul în discuție este instituit în scopul asigurării celerității activității de judecată, fiind de ordine publică, astfel încât judecătorul fondului a procedat, în mod legal, atunci când a pus în discuție, din oficiu, acest aspect.

Relativ la susținerile apelantei, potrivit cărora cererea nu a fost comunicată terțului și că admiterea acesteia nu ar fi determinat amânarea cauzei, instanța a apreciat că nu au relevanță juridică, în condițiile în care aceste împrejurări nu pot înlătura sancțiunea decăderii.

Apelul formulat în cauză de S.C. C. S.R.L., societate care a absorbit S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2097/2017 din 27 iulie 2017, pronunțate Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost găsit fondat.

Instanța de apel a apreciat se impune trimiterea spre rejudecare pentru o soluționare unitară a cauzei, având în vedere modalitatea globală de solicitare a debitului și a penalităților, precum și neanalizarea pe fond a apărărilor pârâtei, ca urmare a pronunțării unei soluții întemeiate pe o pretinsă recunoaștere a debitului.

Față de solicitarea din cuprinsul cererii de apel, în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ., s-a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2097/2017 din 27 iulie 2017 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, s-a anulat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel

La data de 7 decembrie 2018 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2097A/2018 din 24 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și împotriva încheierii de ședință din 26 iunie 2017 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate, în sensul respingerii excepției tardivității cererii de chemare în judecată a altei persoane.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Recurenta a arătat că la termenul de judecată din 27 februarie 2017 S.C. B. S.R.L. a depus la dosar cererea de chemare în judecată a S.C. D. S.R.L., formulată în temeiul art. 68 C. proc. civ., susținând că nu a creat niciun prejudiciu și nici nu a întârziat judecarea cauzei, în condițiile în care cererea respectivă nu a fost comunicată.

S-a menționat că instanța de apel recunoaște și afirmă în luarea deciziei că termenul pentru depunerea cererii este instituit pentru a asigura celeritatea activității de judecată.

În opinia recurentei-pârâte S.C. C. S.R.L., dacă cererea formulată pârâta S.C. B. S.R.L. nu a întârziat judecarea cauzei, instanța nu trebuia să aplice sancțiunea procesuală, deoarece nu a fost vătămată valoarea protejată de prevederea legală în discuție.

Astfel, a susținut că nu poate fi aplicată sancțiunea procesuală pentru un prejudiciu pur teoretic, ci trebuie să fie sancționat un comportament care poate crea sau creează, în mod iminent, un prejudiciu actual și care s-ar produce fără instituirea respectivei sancțiuni procesuale.

Or, în speță, sancțiunea procesuală ar fi fost întemeiată în condițiile în care prin admiterea cererii de chemare în judecată a S.C. D. S.R.L. s-ar fi acordat un termen special în acest sens și s-ar fi întârziat judecarea cauzei.

Cum nu s-a produs nicio întârziere a judecății determinată de depunerea de către pârâtă a cererii de chemare în judecată a S.C. D. S.R.L. la data de 27 februarie 2017, termenele succesive acordate de către instanță fiind pentru alte motive, recurenta-pârâtă a apreciat că s-a respins, în mod greșit, această cerere ca fiind tardivă.

În acest sens, a învederat că la termenul din 27 februarie 2017 s-a acordat termen la 22 mai 2017 pentru a se lua cunoștință de înscrisurile noi depuse, iar la termenul din 22 mai 2017 instanța a dispus citarea S.C. D. S.R.L., însă la niciunul dintre aceste termene nu s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către S.C. D. S.R.L.

Recurenta a menționat că încă de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată a S.C. D. S.R.L., respectiv de la termenul din 27 februarie 2017 instanța putea și trebuia să dispună comunicarea cererii către această societate, atâta timp cât nu s-a cauzat nicio întârziere procesuală din acest motiv.

Pe cale de consecință, a apreciat că este nejustificată aplicarea sancțiunii procesuale a decăderii, în condițiile în care interesul protejat de prevederile art. 68 alin. (3) din C. proc. civ. (celeritatea desfășurării procesului) nu a fost afectat în niciun fel.

G. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator special E. și prin administrator judiciar consorțiul format din CITR - FILIALA CLUJ S.P.R.L. și F. - FILIALA CLUJ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că este corectă soluția instanței de apel cu privire la apelul declarat împotriva încheierii de ședință din 26 iunie 2017 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

A susținut că instanța de fond a admis, în mod legal, excepția invocată din oficiu, atâta timp cât norma imperativă cuprinsă în art. 68 alin. (3) C. proc. civ. stabilește că pârâtul poate formula cerere de chemare în judecată a altei persoane în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe.

H. Considerentele instanței de recurs

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte a reținut că prezentul recurs vizează exclusiv soluția instanței de apel cu privire la apelul formulat de apelanta S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 26 iunie 2017, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Totodată, a notat că deși recurenta-pârâtă a înțeles să își întemeieze calea de atac exercitată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate se circumscriu motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează încălcarea unor norme de drept procesual.

Recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a criticat decizia instanței de apel din perspectiva faptului că s-a respins apelul declarat împotriva încheierii de ședință din 26 iunie 2017 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, prin care s-a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată a altei persoane.

În esență, recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat, în mod nejustificat, sancțiunea procesuală a decăderii, deși interesul protejat de prevederile art. 68 alin. (3) din C. proc. civ. nu a fost vătămat.

Mai exact, a arătat că nu a fost afectată celeritatea desfășurării procesului din cauza depunerii peste termen a cererii de chemare în judecată a altei persoane de către pârâtă.

Susținerea recurentei-pârâte S.C. C. S.R.L. nu poate fi primită, întrucât instanța de apel a pronunțat o soluție legală sub acest aspect.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări.

Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (3) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a altei persoane care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul formulată de pârât se poate depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.

Justificarea acestor dispoziții legale constă în aceea că pârâtul este în măsură să cunoască persoanele ce pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul imediat după ce i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, așa încât, pentru a preîntâmpina posibilitatea folosirii acestei forme de intervenție forțată cu scopul de a întârzia judecata pe fond, legiuitorul a stabilit că pârâtul trebuie să depună cererea in limine litis.

Prin urmare, în situația în care întâmpinarea este obligatorie, pârâtul poate formula cerere de intervenție forțată a unui terț care poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecata, potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., cu respectarea art. 165 din același cod vizând îndeplinirea procedurii de citare și, implicit, de comunicare a cererii.

Numai în situația în care întâmpinarea nu este obligatorie, termenul limită pentru formularea de către pârât a cererii de intervenție forțată a unui terț care poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul este reprezentat de primul termen de judecată, în măsura în care procedura de citare a pârâtului și de comunicare a cererii de chemare în judecată către acesta a fost legal îndeplinită, acordându-i-se posibilitatea de a lua cunoștință de existența procesului.

Termenul imperativ constituie intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură.

Din dispozițiile legale citate anterior, rezultă că termenul în care pârâtul poate să formuleze cererea de chemare în judecată a altor persoane este un termen legal imperativ (peremptoriu).

De lege lata, nerespectarea termenului de depunere a cererii de chemare în judecată a altor persoane atrage sancțiunea decăderii, în condițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Decăderea este sancțiunea procedurală ce intervine în cazul nerespectării unui termen imperativ (peremptoriu), constând în pierderea exercițiului dreptului procesual. Aceasta este sancțiunea de drept comun care intervine în ipoteza nerespectării unui termen procedural imperativ, nefiind necesar ca legea să o prevadă în fiecare situație în parte, ci excepția (intervenția unei alte sancțiuni în locul decăderii) trebuie expres stipulată de lege.

Pentru a opera sancțiunea decăderii legea prevede să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) să existe un termen imperativ înăuntrul căruia trebuie exercitat un drept procesual.

b) termenul imperativ să nu fi fost respectat de către parte, prin neexercitarea dreptului procesual înăuntrul acestuia.

c) legea sau părțile să nu deroge de la sancțiunea decăderii.

În cauza de față, toate aceste condiții sunt îndeplinite, astfel că recurenta-pârâtă nu poate pretinde că instanța a aplicat, în mod nejustificat, sanțiunea decăderii, în condițiile în care a formulat cererea respectivă la data de 27 februarie 2017, cu nerespectarea termenului imperativ prevăzut de lege.

Înalta Curte a subliniat faptul că noua reglementare nu mai instituie derogarea de la sancțiunea decăderii, existentă în cuprinsul art. 135 din C. proc. civ. de la 1865, care prevedea judecarea separată a cererilor de intervenție depuse cu încălcarea termenelor legale procedurale, motiv pentru care, în prezent, acestea trebuie să fie respinse, ca tardive.

Totodată, a reținut că sancțiunea decăderii nu operează în următoarele cazuri:

- când legea instituie o dispoziție prin care înlătură aplicarea sancțiunii decăderii, prezumând lipsa cauzării unui prejudiciu procesual prin nerespectarea termenului imperativ;

- în cazul prevăzut de art. 60 alin. (2) C. proc. civ. vizând raporturile juridice obligaționale de solidaritate sau indivizibilitate, raporturile juridice reale de coproprietate, precum și ipotezele legale în care actele de procedură îndeplinite de unii dintre coparticipanți profită și celorlalți;

- în ipoteza în care legea permite părții adverse dreptul de a renunța la însuși dreptul de a invoca decăderea;

Prin urmare, în lipsa unui acord expres al părților în sensul renunțării la dreptul de a invoca decăderea, cererile respective vor fi respinse ca tardive, decăderea putând fi invocată, din oficiu, de către instanță.

- când legea prevede, în mod expres, o altă soluție pentru nerespectarea unui termen imperativ;

- în ipoteza existenței unor motive temeinic justificate pentru întârzierea în exercitarea dreptului procesual, de natură să conducă la repunerea părții în termen.

În speță, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a invocat, în mod corect, excepția tardivității depunerii cererii de intervenție forțată, respectiv a cererii de chemare în judecată a S.C. D. S.R.L., de vreme ce din înscrisurile aflate la dosar rezultă că la data de 14 decembrie 2016 s-a comunicat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. către pârâta S.C. B. S.R.L., astfel încât termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării s-a împlinit la 9 ianuarie 2017.

Față de cele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2097A/2018 din 24 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2020.