ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2020

Ședința publică din data de 3 martie 2020

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă, la 21 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Obștea Muntele Mușa, Vetrila și Hârboca:

- anularea deciziei nr. 135 din 20.08.2014, emisă de intimată;

- obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat, potrivit art. 80 alin. (1) din Codul muncii;

- repunerea părților în situația anterioară și reintegrarea în muncă a reclamantului, potrivit art. 80 alin. (2) din Codul muncii;

- obligarea intimatei la plata de daune morale, apreciate la valoarea de 50.000 RON, potrivit art. 253 alin. (1) și 82) din Codul muncii;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 80 și art. 253 din Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 811/2017 din 13 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă s-a admis excepția autorității de lucru de judecat cu privire la primele trei capete de cerere (anulare decizie de concediere, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri conform art. 80 alin. (1) din Codul muncii și repunerea părților în situația anterioară).

S-au respins primele trei capete de cerere ale acțiunii civile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Obștea Muntele Mușa, Vetrila și Hîrboca, ca inadmisibile.

S-au respins ca neîntemeiate cererile reclamantului de obligare a pârâtei la plata de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 811/2017 din 13 decembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția I civilă a declarat apel reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea de ședință din 19 aprilie 2018, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata apelului pentru lipsa părților, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 727/2018 din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 811/2017 din 13 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 727/2018 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Recurentul a apreciat că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale, întrucât instanța de judecată a nesocotit regulile de procedură cuprinse în art. 420 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora perimarea se constată din oficiu la cererea părții interesate, iar judecătorul va cita de urgență părțile și va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.

Recurentul-reclamant a precizat faptul că la termenul din 13 noiembrie 2018 a fost în imposibilitate de a se prezenta deoarece a reprezentat S.C. B. S.R.L., în calitate de consilier juridic, la Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. x/2018.

Intimata-pârâtă Obștea Muntele Mușa, Vetrila și Hîrboca, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, cu privire la aplicarea sancțiunii perimării apelului declarat de reclamant.

Totodată,s-a arătat că motivul invocat de recurentul-reclamant în susținerea recursului referitor la imposibilitatea de prezentare la termenul din 13 noiembrie 2018 nu poate fi luat în considerare, întrucât acesta avea posibilități procedurale prin care să solicite amânarea judecării cauzei sau să angajeze un avocat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare in judecata, contestație, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas in nelucrare din motive imputabile pârtii, timp de 6 luni, iar potrivit art. 420 C. proc. civ., perimarea se constata din oficiu sau la cererea părții interesate.

Sancțiunea procedurală a perimării reprezintă un mijloc instituit de legiuitor în scopul asigurării unei bune înfăptuiri a justiției, tradusă prin soluționarea cu celeritate a proceselor civile. Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Din coroborarea textelor art. 416 alin. (1) și art. 416 alin. (3) C. proc. civ. rezultă condițiile ce trebuiesc cumulativ îndeplinite pentru perimarea unei cererii și anume: instanța să fie învestită cu o cerere ce a condus la o judecata în prima instanță ori într-o cale de atac ori să existe o executare silită încuviințată și pornită; pricina să rămână în nelucrare timp de 6 luni; termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat, pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417și art. 418 C. proc. civ. abandonarea cauzei în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Așadar, perimarea operează de drept prin simpla împlinire a termenului de perimare, fiind însă necesară constatarea sa printr-o hotărâre judecătorească, condiționat de rămânerea în nelucrare a cererii pe durata termenului prevăzut de lege datorita culpei părții.

Aceste condiții au fost corect analizate de instanța de apel, aceasta făcând astfel o interpretare și aplicare judicioasă a art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, judecata pricinii a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 19 aprilie 2018 în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., urmare a constatării faptului că niciuna din părți nu s-a prezentat și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit referatului întocmit la data de 12 noiembrie 2018, conform cerințelor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., de la momentul suspendării judecății conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv 19 aprilie 2018, în dosar nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, dosarul a rămas în nelucrare și niciuna dintre părți nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 19 aprilie 2018, când s-a dispus suspendarea judecății apelului pentru lipsa părților, iar de la această dată și până la momentul repunerii pe rol din oficiu a cauzei - conform rezoluției instanței din data de 23 octombrie 2018 - pentru a se pune în discuția părților excepția de perimare, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina acestora.

Aserțiunea recurentului, potrivit căreia nu s-a putut prezenta la termenul din 13 noiembrie 2018 nu poate fi luată în considerare față de faptul că acesta avea posibilități legale procedurale prin care să solicite amânarea cauzei sau angajarea unui apărător care să îl reprezinte.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 727/2018 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2020.