ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1078/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1078/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 22 martie 2018
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vrancea, secția I civilă, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 08 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din cuprinsul deciziei civile 666/12.10.2017 a Tribunalului Vrancea privitoare la considerentele acesteia, în sensul că, considerentele reținute parțial se completează după cum urmează:
"Prin contestația la executare formulată la data de 2.03.2017 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, contestatorul Ocolul Silvic Obștea Tulnici a solicitat în contradictoriu cu intimații A. și BEJ B., cu privire la executarea silită pornită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 964/2016 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, anularea tuturor actelor și formalităților de executare, suspendarea executării până la soluționarea contestației și până la soluționarea suspendării, suspendarea provizorie a executării în temeiul art. 619 alin. (97) C. proc. civ.
În motivarea cererii, s-a arătat în esența ca a achitat integral toate drepturile salariale cuvenite intimatului A., începând cu data desfacerii contractului individual de muncă (19.03.2015) și până la reîncadrarea acestuia pe funcția deținută (11.05.2015),iar demararea executării silite este un abuz de drept. A mai arătat că, a emis împotriva intimatului decizia de concediere nr. 63/2015, împotriva căreia intimatul A. a formulat contestație la Tribunalul Vrancea în cadrul dosarului nr. x/2015, iar prin încheierea din 05.05.2015 a fost admisa cererea de suspendare a efectelor deciziei de concediere nr. 63/2015. Astfel, ca urmare a suspendării efectelor deciziei de concediere și a emiterii deciziei de reintegrare, intimatul a fost reangajat și și-a reluat activitatea începând cu 11.05.2015 . Contestatorul a mai precizat și că, prin sentința civilă nr. 546/2016 a Tribunalului Vrancea s-a anulat decizia de concediere și s-a dispus reintegrarea intimatului și plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raportului de muncă și până la reintegrarea efectivă, plus 30.000 RON daune morale, iar în baza acestei sentințe a achitat integral drepturile salariale, inclusiv daunele morale impuse de instanța. Însă, întrucât sentința a fost casata și trimisă spre rejudecare, ulterior prin sentința civilă nr. 964/2016, Tribunalul Vrancea a admis parțial cererea intimatului numai cu privire la plata drepturilor salariale de la data concedierii și până la reangajare, respingând capătul de cerere referitor la daunele morale, astfel încât nu doar că nu mai datorează nimic intimatului, ci acesta le datorează suma de 30.000 RON care a fost achitată acestuia cu titlu de daune morale. Astfel, în aceste condiții, apreciază ca demararea executării silite reprezintă un abuz de drept, și se încearcă, cu rea credință, executarea unor sume deja achitate de către Ocolul Silvic Obștea Tulnici.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 712 C. proc. civ.,
La data de 07.03.2017, prin cerere modificatoare în vederea completării motivelor de fapt și de drept, contestatorul a mai arătat că există un al treilea motiv de anulare a procedurii de executare silită, respectiv calcularea de către executorul judecătoresc a unor sume ce exced celor acordate de instanța prin titlul executoriu- sentința civilă 964/18.11.2016.
Intimatul A., prin întimpinare a solicitat respingerea contestației la executare, cu motivarea ca susținerea contestatorului, conform căreia toate drepturile salariale au fost achitate, iar sumele calculate de executor exced celor acordate de instanța, nu este adevărată. A arătat că, potrivit jurispridentei ICCJ, reluarea raporturilor de munca după data încetării contractului de muncă, se poate face doar cu consimțământul salariatului, fie prin încheierea unui nou contract de muncă, fie prin anularea cu caracter retroactiv a actului de concediere de către instanța. Ori în cauza de față nu ne aflam în niciuna din aceste situații, deoarece angajatorul a refuzat atât să incheie un nou contract de muncă, cât și să pună în aplicare sentința 546/2015 și ulterior sentința 964/2016.
La termenul din 23.03.2016 intimatul A. a invocat lipsa calității de reprezentant al contestatorului -C., și pe cale de consecință a apărătorului acestuia. A arătat că, numitul C., șef de ocol al Ocolului Silvic Obștea Tulnici, a fost trimis în judecata în calitate de inculpat, în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Focșani, iar la începutul lunii februarie 2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a trimis o adresă către Garda Forestieră Focșani și către Obștea de Moșneni Tulnici, cărora le-a solicitat că fata de disp. O.G. nr. 59/2000 coroborat cu lg. 188/1999 să constate că șeful de ocol este suspendat de drept.
La termenul din 30.03.2017, instanța a pus în discuția părților excepția lipsa calității de reprezentant al contestatorului prin C..
Prin sentința civilă nr. 2479/30.03.2017 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția invocată de intimat cu privire la lipsa calității de reprezentant a contestaorului și a fost respinsă contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut întrucât titlul pus în executare a suportat doua cilcuri procesuale, nefiind soluționat în mod definitiv de Curtea de Apel Galați, chiar dacă ne aflam în cadrul unui raport litigios de muncă, s-au respectat dispozițiile procedurale în materia procedurii executarii silite, neincalcandu-se nicio formă de executare, singurul litigiu privind titlul executării ce nu vizează obiectul cauzei. În ce privește excepția invocată de intimatul A. privind lipsa calității de reprezentant al contestatorului- C. s-a reținut din documentația depusă la dosarul cauzei, ca Ocolul Silvic Obștea Tulnici, prin C., este indrutuit să promoveze prezenta acțiune, nefiind suspendat din funcție de nicio instituție abilitată în acest sens până la momentul de față.
Împotriva acestei hotărîri a formulat apel contestatoarea Ocolul Silvic Obștea Tulnici care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală deoarece 1. nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației; 2. prin executarea silită contestată au fost acordate drepturi neprevăzute în titlul executoriu, reîncadrarea în muncă având loc la data de 11.05.2015 în baza încheierii din 05.05.2015. executorul judecătoresc a calculat drepturile salariale și după data reîncadrării efective și până în prezent.
În drept au fost invocate prev. art. 651 alin. (4) C. proc. civ.
În apel au fost depuse înscrisuri noi.
Apelul este fondat, pentru următoarele motive:
Contestația la executare de față este îndreptată împotriva executării silite începută în dosarul de executare 17/2017 de către BEJ B. pentru executarea titlului executoriu sentința civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea.
Aceasta este a doua executare silită începută de creditorul A. împotriva debitoarei Ocolul Silvic Obștea Tulnici, prima realizându-se în cadrul dosarului de executare 261/20.10.2015 de către BEJ D. în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 546/2015 a Tribunalului Vrancea, în temeiul căreia potrivit adresei din 03.10.2017 a BEJ D. creditorului a încasat în perioada ianuarie- martie 2016 a sumei de 34999 RON, din care 4999 RON reprezentând drepturi salariale calculate de la data încetării raporturilor de muncă până la reintegrarea efectivă, potrivit raportului de expertiză - expert contabil E..
În condițiile în care contestatoarea susține că, la momentul începerii celei de-a doua executări silite nu mai datora nimic creditorului, ca urmare a plăților făcute cu ocazia executării primului titlu executoriu, ulterior desființat, se impune a se analiza în amănunt succesiunea faptelor.
Astfel, prin decizia nr. 63/19.03.2015 a Ocolului Silvic Tulnici s-a dispus desfacerea contractului de muncă al ing. A..
Prin încheierea din 05.05.2015 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, ca urmare a cererii salariatului, s-a dispus suspendarea Deciziei 63/19.03.2015 până la soluționarea definitivă a fondului cauzei în dosarul x/2015
Ca efect al acestei suspendării a executării deciziei de concediere și întrucât s-a constituit dosarul de executare 143/2015 BEJ D. pentru executarea încheierii din 05.05.2015, prin Decizia nr. 68/11.05.2015 a Ocolului Silvic Obștea Tulnici a fost revocată din funcție persoana care ocupa postul de responsabil compartiment pază și protecția pădurii și a fost numit A. în această funcție.
În lipsa altor precizări și față de lipsa de opoziție a angajatului pentru această funcție, se prezumă că funcția de responsabil compartiment pază și protecția pădurii este aceeași funcție ca și cea pe care intimatul A. o ocupase anterior deciziei de concediere. De asemenea, având în vedere precizările acestuia că o vreme s-a prezentat din nou la muncă, până la pronunțarea decizie de casare a Curții de Apel Galați, când nu I s-a mai permis, instanța consideră că la data de 11.05.2015 s-a realizat o reintegrare efectivă în funcție a petentului, cu derularea raporturilor de muncă în aceleași condiții ca și cele reglementate prin contractul de muncă încheiat între părți. De altfel, potrivit încheierii din 27.05.2015 a Tribunalului Vrancea petentul A. a renunțat la cererea sa de completare a încheierii din 05.05.2015 în sensul de a se dispune reîncadrarea pe funcția avută anterior, cu plata drepturilor salariale, ca urmare a faptului că a fost primit la locul de muncă.
În continuare, situația faptică s-a derulat pe două planuri: unul procesual, iar celălalt în cadrul raporturilor de muncă reluate.
În plan procesual, prin sentința civilă nr. 546/23.09.2015 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ s-a dispus anularea Deciziei nr. 63/19.03.2015 și reintegrarea reclamantului în funcție, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raportului de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și a 30.000 RON daune morale pentru reclamant. Această hotărâre a fost pusă în executare, astfel cum am reținut deja, și a avut ca efect încasarea daunelor morale și a 4999 RON reprezentând drepturi salariale.
În condițiile în care petentul a precizat că avea un salariu lunar de 1500 RON, iar potrivit raportului de expertiză contabilă F. suma de 4999 RON acoperă cu siguranță perioada dintre 19.03.2015 când au încetat raporturile de muncă și 11.05.2015 când a avut loc reintegrarea efectivă în muncă, astfel cum am constatat deja, deci pentru această perioadă contestatoarea nu mai datora nicio sumă cu titlu de drepturi salariale acordate cu titlu de despăgubire de către instanța de judecată. Avem în vedere faptul că, ulterior acestei reintegrări de fapt și a continuării raporturilor de muncă, angajatul era îndreptățit să primească chiar salariul pentru munca prestată, iar nu despăgubirile în cuantum egal cu drepturile salariale dispuse de instanța de judecată. De altfel, intimatul G. a și confirmat instanței de judecată că, cel puțin pentru o vreme și în formă fracționată, a primit salariul după reintegrare.
Ulterior plăților efectuate în baza sentinței civile 546/23.09.2015 a Tribunalului Vrancea, prin decizia civilă nr. 681/18.05.2016 a Curții de Apel Galați hotărârea ce reprezentase titlu executoriu a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Potrivit art. 500 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea casată nu are nicio putere.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea, secția civilă și de contencios administrativ Fiscal a fost constatată nulitatea deciziei de concediere și s-a dispus reîncadrarea petentului în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite potrivit funcției, respingându-se ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea angajatoarei la plata de daune morale. Această hotărâre a fost casată în parte prin decizia civilă nr. 1152/29.05.2017 a Curții de Apel Galați prin a fost anulată în parte decizia de sancționare, a fost înlocuită sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă cu sancțiunea avertismentului și s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii decizie de sancționare, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data executării deciziei până la reîncadrarea efectivă în funcție, indexate, majorate și reactualizate, menținându-se soluția de respingere a daunelor morale.
Așadar, din sentința civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea a fost menținută dispoziția de reîncadrare în funcție și de plată a drepturilor salariale, astfel că în această privință nu există niciun impediment la executare ca urmare a deciziei de casare.
În planul raporturilor de muncă însă, au intervenit unele evenimente care, până la proba contrară, influențează și ele executarea celui de-al doilea titlu executoriu.
Astfel, ulterior reintegrării de fapt care a avut loc, astfel cum am reținut deja, la data de 11.05.2015, urmată de continuarea raporturilor de muncă între părți, prin Decizia nr. 92/16.01.2017 a Ocolului Silvic Obștea Tulnici s-a dispus din nou desfacerea contractului de muncă al angajatului A. ca urmare a neprezentării la serviciu a salariatului începând cu data de 01.04.2016.
Potrivit părților, împotriva acestei noi decizii de concediere s-a formulat contestație, aflată pe rolul instanței de judecată, care urmează să dispună cu privire la legalitatea sa.
Din aceste date, pentru soluționarea contestației la executare reținem trei aspecte relevante:
1.reintegrarea în funcția și activitatea avute anterior primei concedieri s-a realizat încă din data de 11.05.2015, iar pentru perioada dintre data primei concedieri și data reintegrării salariatul a primit deja despăgubirile egale cu drepturile salariale cuvenite, ca urmare a executării silite realizate în baza sentinței civile nr. 546/23.09.2015 a Tribunalului Vrancea. Chiar dacă acest titlu executoriu a fost casat, plata efectuată acoperă obligațiile stabilite prin cel de-al doilea titlu executoriu, sentința civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea astfel cum a fost modificată prin decizia civilă 1152/29.05.2017 a Curții de Apel Galați, de plată a drepturilor salariale cuvenite de care ar fi beneficiat de la data executării deciziei până la reîncadrarea efectivă în funcție, indexate, majorate și reactualizate.
2.ulterior reintegrării și reluării raporturilor de muncă, salariatul a încasat sau ar fi trebuit să încaseze chiar drepturile salariale cuvenite, iar nu despăgubirile acordate de instanța de judecată prin titlul executoriu, ca urmare a muncii prestate, deci după data de 11.05.2015 acesta nu mai poate pretinde respectivele despăgubiri. În situația în care petentul nu a fost plătit potrivit contractului său de muncă, el trebuie să pretindă plata acestor drepturi salariale, iar nu despăgubiri ca urmare a concedierii nelegale.
noua decizie de concediere, ulterioară sentinței a cărei executare se urmărește, reprezintă un motiv nou de întrerupere a raporturilor de muncă reluate ca urmare a reintegrării în funcție, diferit de primul, care până la infirmarea sa printr-o altă hotărârea judecătorească dată în cadrul contestației formulate de angajat, își produce efectele. Astfel, cu privire la eventualele drepturi salariale care s-ar cuveni petentului ulterior datei de 01.04.2016 reținută în cea de-a doua decizie de concediere ca dată de la care salariatul nu s-a mai prezentat la muncă, ar trebui adresată o altă cerere instanței de judecată, eventual în cadrul contestației la conediere, Tribunalul apreciind că aceste sume exced dispozițiilor titlului executoriu modificat prin decizia Curții de Apel Galați.
Față de aceste considerente, observând că au fost executate deja toate obligațiile ce fac obiectul executării silite începută în dosarul de executare 17/2017 de către BEJ B. în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea, în baza art. 480 alin. (1) C. proc. civ. vom admite apelul și, schimbând în parte sentința apelată, vom admite contestația la executare și vom anula executarea silită și actele de executare.
În baza art. 45 lit. f) din O.U.G. 80/2013 vom dispune restituirea taxei judiciare de timbru achitată de contestatoare prin chitanțele eliberate de Com. Tulnici nr. 366/01.03.2017 pentru 1000 RON și 1361/13.06.2017 pentru 500 RON."
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire, în termen, intimatul A., solicitând admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință, anularea încheierii de îndreptare eroare materială definitivă a Tribunalului Vrancea din data de 08.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 ca fiind nelegală, întrucât, a susținut revizuentul, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1152/29.05.2017, definitivă, a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2015.
În cererea de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile pct. 8 al art. 509 alin. (1) din Noul C. proc. civ., revizuentul A. a relevat, pe scurt, istoricul litigiilor în cauză, și a invocat, în esență, următoarele motive:
Prin încheierea de îndreptare eroare materială a cărei revizuire se cere, instanța Tribunalului Vrancea stabilește faptul că decizia civilă nr. 1152/29.05.2017, definitivă, a Curții de Apel Galați a fost executată cu 2 ani anterior pronunțării ei.
Prin această modalitate de modificare și completare a considerentelor deciziei civile nr. 666/12.10.2017, susține revizuentul, instanța a încălcat nu numai dispozițiile imperative ale art. 713 alin. (1) C. proc. civ., care prevede inadmisibilitatea unei asemenea proceduri de rejudecare a fondului hotărârii care se execută, dar, mai ales, autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1152/29.05.2017, definitivă, a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2015.
Astfel, a arătat revizuentul, în cauza dosarului nr. x/2017 contestația privea o executare silită demarată în temeiul unei hotărâri judecătorești, respectiv, sentința civilă nr. 964/18.11.2011 a Tribunalului Vrancea, secția Contencios- Administrativ și Fiscal, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1152/29.05.2017 a Curții de Apel Galați, și, prin urmare, apelanta- debitoare nu poate invoca motive ce țin de fondul cauzei pe care le poate invoca în cursul judecății, iar instanța nu putea soluționa cererile și motivele invocate de aceasta privitoare la fondul cauzei.
Or, prin această încheiere definitivă din data de 08.02.2018, consideră revizuentul că instanța Tribunalului Vrancea a modificat și completat considerentele deciziei civile nr. 666/12.10.2017 prin soluționarea, încă o dată, a fondului titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 964/18.11.2016 a Tribunalului Vrancea, secția Contencios- Administrativ și Fiscal, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1152/29.05.2017 a Curții de Apel Galați, lipsind-o total de efecte juridice pe aceasta din urmă.
Altfel spus, a concluzionat revizuentul, instanța Tribunalului Vrancea și instanța Curții de Apel Galați, prin două complete de judecată diferite față de aceeași cauză stabilesc lucruri total diferite: prima dată, instanța Curții de Apel Galați, în dosarul nr. x/2015, analizând întregul litigiu de muncă și probatoriu administrat, prin decizia civilă nr. 1152, definitivă, pronunțată la data de 29.05.2017, hotărăște faptul că Ocolul Silvic Obștea Tulnici este obligat la reîncadrarea sa efectivă în funcția deținută anterior și la plata salariilor cuvenite potrivit funcției.
Ulterior, instanța Tribunalului Vrancea, în cadrul dosarului nr. x/2017, care are ca obiect contestație la executare, prin încheierea de îndreptare eroare materială definitivă din data de 08.02.2018, hotărăște faptul că Ocolul Silvic nu este obligat să îl reîncadreze efectiv în funcția deținută anterior, și nici să-i plătească salariile cuvenite întrucât obligațiile stabilite prin decizia civilă nr. 1152/2017, definitivă, a Curții de Apel Galați, secția Contencios- Administrativ Fiscal au fost deja executate încă din mai 2015, anterior cu 2 ani pronunțării hotărârii.
Astfel, se susține, este evident faptul că ambele hotărâri invocate au avut aceleași părți, au privit același litigiu de muncă și că cea de-a doua hotărâre a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, aceasta din urmă stabilind exact contrariul primei hotărâri.
Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., invocat drept temei de drept, Înalta Curte reține că, din examinarea criticilor dezvoltate în cerere, acestea nu pot fi încadrate în motivul de revizuire prevăzut de textul menționat.
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive, care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.
Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict determinate.
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.
În speța dedusă judecății, revizuentul A. a invocat pretinsa contrarietate între încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 08 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, și sentința civilă nr. 964 din 18 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia nr. 1152/2017 din 29 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Se constată că prin încheierea a cărei revizuire a solicitat-o, s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din cuprinsul deciziei civile nr. 666/12.10.2017 a Tribunalului Vrancea, în sensul că a fost admis apelul formulat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 964 din 18 noiembrie 2016 pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2015, și schimbată în parte sentința apelată, în sensul admiterii contestației la executare și anulării executării silite și actelor de executare efectuate în baza titlului executoriu reprezentat tocmai de această sentință (dosar de executare nr. 17/2017 al B.E.J. "B.").
În motivare, s-a reținut, în esență, că au fost executate deja toate obligațiile stabilite prin sentința nr. 964 și care au format obiectul acestei executări silite, respectiv, plata către revizuentul A., s.n. a drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data executării deciziei de concediere (data primei concedieri, 19.03.2015) și până la reîncadrarea în funcție efectivă (11.05.2015, data reintegrării salariatului).
Revizuentul circumscrie noțiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., modalitatea procedurală diferită de soluționare a unor cauze diferite, din perspectiva unei contestații la executare admise, prin care s-au anulat actele de executare silită emise în dosarul de executare nr. 17/2017 al B.E.J. B..
Față de cele mai sus menționate și raportat la limitele prevăzute de dispozițiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., de care este ținută instanța de revizuire, Înalta Curte reține că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerințele impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neexistând identitate de obiect și cauză, și, în atari condiții, decizia atacată nu este susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, o astfel de situație neputând fi aplicabilă în cazul de față, când hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate pe parcursul unor momente procesuale diferite (fond, urmată de procedura de executare silită), în dosare diferite, cererea de revizuire neputând fi primită.
Pe de altă parte, Înalta Curte reține că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.
Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire, îmbracă în realitate caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
Fiind căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 453 Noul C. proc. civ., va dispune obligarea revizuentului A. să plătească intimatului OCOLUL SILVIC OBȘTEA TULNICI suma de 1.165 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Așa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din Camera de Consiliu din 08 februarie 2018, pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.
Obligă revizuentul A. să plătească intimatului OCOLUL SILVIC OBȘTEA TULNICI suma de 1.165 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 Judecători, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2018.