ÎCCJ, Decizia nr. 1152/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 23 februarie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., retractarea încheierii din camera de consiliu de la 8 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, susținând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1152 din 29 mai 2017 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

În motivare, autorul cererii de revizuire a menționat, în esență, că cele două hotărâri sunt potrivnice, respectiv conțin considerente și dispoziții total contrare, fapt ce face imposibilă executarea lor.

Astfel, arată revizuentul că, în dosarul x/2015, prin Decizia nr. 1152 din 29 mai 2017, Curtea de Apel Galați, analizând întregul litigiu de muncă și probatoriul administrat, a obligat B. la reîncadrarea sa în funcția deținută anterior și la plata salariilor cuvenite potrivit funcției, majorate și indexate, calculate începând cu data concedierii, 19 martie 2015, și până la reîncadrarea efectivă.

Ulterior, în Dosarul nr. x/2017, prin încheierea de îndreptare eroare materială din 8 februarie 2018, Tribunalul Vrancea a reținut că B. nu este obligat să îl reîncadreze efectiv în funcția deținută anterior și nici să-i plătească salariile cuvenite, întrucât obligațiile stabilite prin Decizia nr. 1152/2017 a Curții de Apel Galați au fost deja executate încă din luna mai 2015, deci cu 2 ani înainte de pronunțarea Deciziei nr. 1152/2017.

Prin Decizia nr. 1078 din 22 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, îndreptată succesiv prin încheierile din camera de consiliu de la 7 și 11 iunie 2018, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 8 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017 și a obligat pe revizuent să plătească intimatului B. suma de 1.165 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

Instanța a reținut că soluția se impune, raportat la limitele prevăzute de dispozițiile art. 513 alin. (1) coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 453 C. proc. civ., la faptul că revizuentul circumscrie noțiunii de contrarietate, modalitatea procedurală diferită de soluționare a unor cauze diferite, din perspectiva unei contestații la executare admise, prin care s-au anulat actele de executare silită emise în Dosarul de executare nr. x/2017 al B.E.J. C. Instanța de revizuire a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu există identitate de obiect și de cauză, și, în aceste condiții, decizia atacată nu este susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, în condițiile în care hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate pe parcursul unor momente procesuale diferite (fond, respectiv executare silită) în dosare diferite.

Pe de altă parte, Înalta Curte a constatat că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de legalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat și a reținut că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri, scopul reglementării acestui motiv de revizuire nefiind cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Împotriva deciziei menționate la pct. 2, a declarat recurs revizuentul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În primul rând, se susține că soluția din dispozitiv nu este motivată, instanța neprecizând explicit motivul respingerii.

În al doilea rând, recurentul consideră că aspectele reținute în considerentele hotărârii sunt străine de natura cauzei ori eronate, fiind aplicate în mod greșit normele de drept material privitoare la condițiile de admitere a cererii de revizuire întemeiate pe motivul contradictorialității de hotărâri.

În acest sens, se arătă că, în cuprinsul deciziei, s-a menționat eronat invocarea contradictorialității în raport cu Sentința civilă nr. 964 din 18 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1152/2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, deși sentința respectivă era a Tribunalului Vrancea, iar nu a Tribunalului Galați și că, în cererea de revizuire, nu a invocat încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 964 din 18 noiembrie 2016, întrucât aceasta a fost casată în totalitate de Curtea de Apel Galați, prin Decizia nr. 1152/2017.

Cu referire la motivele expuse detaliat în cererea de revizuire, autorul recursului consideră că instanța de revizuire a aplicat în mod greșit normele de drept material privitoare la condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că norma specificată nu prevede obligația îndeplinirii cumulative a identității de obiect și cauză, singura condiție de admisibilitate impusă fiind aceea ca hotărârile să fie potrivnice, respectiv să fie imposibilă executarea acestora, condiție care, în speță, este îndeplinită.

În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate iar, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

În raport cu dispozițiile art. XVII alin. (3) și (4), coroborat cu prevederile art. XV alin. (2) - (5) din Legea nr. 2/2013, recursul a fost comunicat intimaților B. și B.E.J. C., care nu au formulat întâmpinare.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea completului de filtru din 21 ianuarie 2019, a fost admis în principiu recursul și a fost fixat termen de judecată pe fond la data de 18 februarie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile formulate de recurent subsecvent motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi primite, întrucât se constată că decizia dată în revizuire cuprinde motivarea soluției din dispozitiv, așa cum se observă din cele expuse la pct. I.2 din prezenta decizie.

Referirile din recurs privind menționarea greșită a Tribunalului Galați, în locul Tribunalului Vrancea, ca instanță care a pronunțat Sentința civilă nr. 964 din 18 noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/2015, nu se circumscriu motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ. Asemenea erori pot fi remediate pe calea instituției procedurale a îndreptării hotărârii, iar nu pe calea recursului.

În ceea ce privește criticile formulate cu privire la nelegalitatea soluției de respingere a cererii de revizuire, recurentul susține, în esență, că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu prevede condiția identității de obiect și de cauză a litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile potențial potrivnice, ci numai condiția ca hotărârile vizate să fie potrivnice, respectiv să fie imposibilă executarea acestora, condiție care, în speță, apreciază că este îndeplinită.

Contrar susținerilor recurentului, se reține că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În sensul acestei ipoteze, autoritatea de lucru judecat presupune în mod necesar existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Or, în cauză, în mod corect instanța de revizuire a reținut că nu este întrunită tripla identitate specifică autorității de lucru judecat, întrucât litigiile în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice în opinia revizuentului au obiect și cauză diferite, una dintre hotărâri fiind pronunțată pe fondul cauzei (Decizia nr. 1152/2017 a Curții de Apel Galați), iar cealaltă hotărâre în procedura de executare silită (Încheierea de îndreptare eroare materială din 8 februarie 2018 a Tribunalului Vrancea).

Totodată, în acord cu instanța de revizuire, se constată că, pe calea revizuirii, revizuentul a invocat, în realitate, veritabile critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului, ceea ce este incompatibil cu specificul acestei căi extraordinare de atac de retractare, ca o consecință a aplicării principiului res judicata, în virtutea căruia scopul acestui motiv de revizuire nu este de a repune în discuție o chestiune litigioasă soluționată prin hotărâre judecătorească definitivă.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A..

Având în vedere soluția de respingere a recursului, conform dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentul, aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligat, la cererea intimatului B., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 de RON, constând în onorariu de avocat, conform Ordinului de plată nr. x din 21 ianuarie 2019 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1078 din 22 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă pe recurentul A. la plata către intimatul B. la plata sumei de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV