ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1496/2018

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 24 septembrie 2015, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Ocolul silvic Penteleu anularea deciziei nr. 45 din 4 septembrie 2016 de desfacere a contractului de muncă, repunerea în funcția deținută anterior, precum și obligarea pârâtului la acordarea drepturilor bănești și a dobânzilor aferente începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la data reîncadrării în funcție și la plata sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale.

Prin sentința civilă nr. 219, pronunțată de Tribunalul Buzău în data de 1 martie 2016, instanța a respins cererea de chemare în judecată.

Apelul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 1484 pronunțată în data de 23 iunie 2016, decizie definitivă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 418 din data de 7 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, recursul a fost respins, ca inadmisibil.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că, raportat la natura litigiului - litigiu de muncă, decizia nr. 1484 pronunțată în data de 23 iunie 2016 de Curtea de Apel Pioiești, secția I civilă în soluționarea apelului, nu este supusă recursului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A., solicitând admiterea acesteia și exprimându-și, pe larg, nemulțumirile cu privire la modui de soluționare a cauzei în fața instanțelor anterioare.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestația în anulare este o caie de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata. Contestația în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței șt, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, așa cum s-a arătat, contestatorul s-a declarat nemulțumit generic de hotărârea atacată, susținând nemulțumirile cu privire la modul de soluționare a cauzei în fața instanțelor anterioare.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

Or, în speță, se constată că prin decizia nr. 418 din data de 7 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1484 din data de 23 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ocolul Silvic Penteleu, instanța supremă reținând că decizia atacată, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 219 din 1 martie 2016 a Tribunalului Buzău, este definitivă, fiind pronunțată într-un conflict de muncă.

Recursul contestatorului a fost soluționat potrivit art. 493 alin. (5) noul C. proc. civ., conform căruia "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 (...), anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Rezultă că demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura filtru, nesusceptibilă de cale de atac.

În acest context, nemulțumirile contestatorului nu pot face obiect de analiză, câtă vreme a exercitat contestația în anulare împotriva unei decizii pronunțate conform art. 493 alin. (5) noul C. proc. civ., adică nesupusă vreunei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorui A. împotriva deciziei nr. 418 din data de 7 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2018.