ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 194/2019

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalului Buzău, secția I civilă, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CNCF CFR SA Galați, solicitând anularea Deciziei de sancționare nr. x din 5 septembrie 2017 emisă de pârâtă, anularea sancțiunii aplicate și înlocuirea acesteia cu avertisment.

Prin Sentința civilă nr. 1074/2017 din 1 noiembrie 2017, Tribunalul Buzău, secția I civilă, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CNCF CFR SA - Sucursala Regională Galați, a anulat Decizia nr. x din 5 martie 2017 emisă de pârâtă și a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta CNCF CFR SA - Sucursala Regională Galați, care a fost admis prin Decizia nr. 596 din 8 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în sensul schimbării în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii ca neîntemeiată a contestației.

Revizuentul A. a formulat revizuire împotriva Deciziei nr. 596 din 8 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Revizuentul nu și-a încadrat în drept cererea de revizuire, în cuprinsul acesteia susținând că Decizia nr. 596 din 8 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este în concordanță cu realitatea de la momentul săvârșirii faptei și nici cu legislația românească.

La data de 11 ianuarie 2019, intimata CNCF CFR SA - Sucursala Regională Galați a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de revizuire ca nemotivată, iar în subsidiar respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Examinând, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă reține următoarele:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate ...", iar, conform prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula aplicabilă cererilor de revizuire cu privire la competența de soluționare a acestora, stabilind că "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Raportând textele legale evocate la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care dispun că:

"necompetența este de ordine publică: 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad", și, totodată, văzând și dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții legale cu caracter imperativ, de ordine publică, Înalta Curte constată că nu este competentă material să soluționeze cererea de revizuire pendinte.

Astfel, în cauză, obiectul cererii de revizuire îl reprezintă Decizia nr. 596 din 8 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, revizuentul susținând că această hotărâre nu este în concordanță cu realitatea de la momentul săvârșirii faptei și nici cu legislația românească.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor legale evocate, competentă a soluționa cererea de revizuire este Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, aceasta fiind instanța care a pronunțat Decizia nr. 596 din 8 martie 2018, a cărei revizuire se solicită.

Pentru argumentele expuse, în temeiul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 coroborate cu art. 510 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții legale cu caracter imperativ, va fi admisă excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu și, în consecință, va fi declinată competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 596 din 8 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2019.

GGC - CL