ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3982/2018

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CNCF CFR S.A. Galați, solicitând anularea deciziei de sancționare nr. 700/RU/S/153 din data de 05.09.2017 emisă de pârâtă, anularea sancțiunii aplicate și înlocuire cu avertisment .

Prin sentința civilă nr. 1074/2017 pronunțată la data de 1 noiembrie 2017, Tribunalul Buzău, secția I civilă, Complet specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta CNCF CFR S.A. - Sucursala Regională Galați, a anulat Decizia nr. 700/RU/S/153 din 5 martie 2017 emisă de pârâtă și a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment.

Prin Decizia nr. 596 din 8 martie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâta CNCF CFR S.A. - Sucursala Regională Galați împotriva Sentinței civile nr. 1074 din 1 noiembrie 2017 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și, în consecință, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins contestația, ca neîntemeiată.

Împotriva Deciziei nr. 596 din 8 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul nu este admisibil.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un conflict de muncă așa cum este definit de art. 266 din C. muncii, potrivit căruia sunt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de C. muncii, respectiv o acțiune în răspundere disciplinară, prevăzută de art. 247 și art. 268 alin. (1) lit. b) C. muncii (art. 247 - "Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară" - alin. (1); "Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici." - alin. (2); Art. 268 alin. (1) lit. b) "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: (...) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară").

Potrivit art. 274 din același cod, în materia jurisdicției muncii, al cărei obiect este definit de art. 266 din același cod, "Hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept."

De asemenea, conform art. 275 din C. muncii, dispozițiile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se completează cu prevederile C. proc. civ.

Totodată, art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, din Capitolul VI "Conflictele individuale de muncă" prevede că hotărârile instanței de fond pronunțate în soluționarea conflictelor individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale (...).

Termenul prevăzut de textul legal sus-menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009/15.12.2016, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea literală și sistematică a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia jurisdicției muncii nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea căii de atac a recursului.

Este de reținut, totodată, că, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Astfel fiind, în raport de textele legale menționate, se constată că Decizia civilă nr. 596 din 8 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, definitivă, pronunțată în soluționarea apelului, în cauza având ca obiect conflict de muncă, nu este supusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 596 din 8 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 596 din 8 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL