ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1557/2020

Ședința publică din data de 15 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău, secția I civilă la data 17 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâților la eliberarea unor noi adeverințe - tip rectificative - în aplicarea Legii nr. 71/2015, în care, la stabilirea bazei de calcul, să se ia în considerare valoarea de referință sectorială de 405 RON și care să producă efecte juridice începând cu data de 1 august 2015, adeverințe de care să țină seama Casa de Pensii Buzău la recalcularea pensiei de serviciu, urmând ca adeverințele ce se vor elibera să anuleze și să înlocuiască vechile adeverințe eliberate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1528 C. civ., ale Legii nr. 130/2015, H.G. nr. 706/2015, Legii nr. 71/2015 și Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Curții Constituționale indicate în acțiune.

Reclamanții au depus la 16 octombrie 2018 o cerere solicitând să fie obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești să emită noi decizii de pensionare cu valoarea de referință sectorială actuală - 463,50 RON, conform deciziei nr. 93/27.02.2018 și Ordinului PÎCCJ nr. 192/26.04.2018.

Prin sentința civilă nr. 1585/2018 din 15 noiembrie 2018, Tribunalul Buzău, secția I civilă, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea precizată de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul A., în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților B., C., D. și E..

Prin încheierea din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a suspendat judecarea apelului, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea din 30 mai 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a luat act că prin intermediul Serviciului registratură s-a depus la dosar de către apelantul reclamant A. o cerere, înregistrată la nr. 11169/25.05.2019, prin care a învederat că împreună cu apelanta D. au renunțat la judecarea cauzei.

Totodată, s-a luat act că în cauză au fost formulate 3 cereri de repunere pe rol, că prin cererea formulată de apelanta E. s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care, instanța de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile repunerii pe rol a cauzei și a procedat în consecință.

În dispozitivul acestei încheieri, instanța de apel, referitor la cererea de renunțare la judecată formulată de apelantul A. anterior suspendării cauzei, la data de 22 martie 2018, în aplicarea dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., a dispus efectuarea unei adrese către intimați, pentru a-și exprima un punct de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecată.

Referitor la apelanta D. s-a constatat că prin intermediul Serviciului registratură al instanței, la data de 15 mai 2019, a depus la dosar o cerere prin care aduce la cunoștință că a primit adeverință referitoare la drepturile salariale, fără a preciza dacă renunță la judecată.

Față de împrejurarea că apelantul A. nu poate formula cerere de renunțare la judecată și în numele apelantei D. fără a avea un mandat special în acest sens, instanța de apel a dispus citarea apelantei cu mențiunea de a comunica dacă față de susținerile din data de 13 mai 2019, renunță sau nu la judecată.

La data de 12 aprilie 2019, respectiv 18 aprilie 2019, reclamanții A. și B. au declarat recurs împotriva încheierii din 11 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant A. a susținut că nu s-a putut prezenta la termenul din 11 aprilie 2019 deoarece nu se afla în localitate.

Cu privire la recursul recurentei-reclamante B., aceasta a învederat că nu s-a putut prezenta la termen din motive de sănătate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin care s-a reținut că recursurile sunt admisibile în principiu.

Prin încheierea din 19 octombrie 2019, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 17 martie 2020 au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018 fiind prorogată discutarea excepției lipsei de interes a recursului invocată din oficiu. Totodată, s-a constatat suspendată judecata de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020, ulterior cauza fiind repusă pe rol.

La termenul din 15 septembrie 2020, Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția lipsei de interes și a reținut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condițiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acțiunii civile se numără și existența interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe întreaga durată a raportului juridic de drept procesual.

Potrivit art. 458 C. proc. civ.:"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de încheiereadin 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018 prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, ulterior promovării prezentelor recursuri, prin decizia nr. 2100 din 19 septembrie 2019, a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a luat act de achiesarea apelantului A. la sentința civilă nr. 1585 din 15.11.2018 pronunțată de Tribunalul Buzău. Totodată, a fost respins apelul formulat de apelantele B., C., D. și E., ca nefondat.

În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs care privea reluarea judecății și soluționarea apelurilor nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, întrucât efectele încheierii recurate au încetat și instanța de apel a soluționat cauza.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurenți a rămas lipsită de interes, fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția în atare situații este aceea a respingerii cererii în temeiul art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca lipsite de interes, recursurile declarate de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsite de interes recursurile declarate de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,15 septembrie 2020.